+ DANIEL,
Mitropolitul Moldovei si Bucovinei
Loctiitor de Patriarh

Luni, 30 iulie 2007, Hristos-Domnul, Arhiereul Vesnic, a chemat pe Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist in Casa Parintelui sau Ceresc.

Vestea neasteptata a mortii Parintelui nostru Patriarh Teoctist a produs multa durere si intristare in sufletele tuturor romanilor si strainilor care l-au cunoscut si pretuit. In aceste momente de pamanteasca si vremelnica despartire, intru asteptarea Invierii celei de obste, rugam pe Hristos-Domnul Cel Rastignit si Inviat sa odihneasca sufletul Parintelui Patriarh in corturile dreptilor si in randurile sfintilor Sai slujitori, pentru ca lumina multa pe care a adunat-o in suflet prin rugaciune si fapte bune a raspandit-o in jurul sau prin cuvinte intelepte si lucrari sfinte.

Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist va ramane pururea in mintea si in inima tuturor celor ce l-au cunoscut si au admirat chipul sau luminos si bunatatea sa sufleteasca.

In cele ce urmeaza, vom mentiona pe scurt principalele trasaturi spirituale ale personalitatii sale, ca daruri ale Duhului Sfant pe care Arhipastorul nostru le-a cultivat si le-a pus in slujba Bisericii si a tarii noastre.

Un om total daruit lui Hristos si Bisericii Sale

Nascut in Moldova la 7 februarie 1915, in satul Tocileni, din apropierea municipiului Botosani, ca fiind al 10-lea din cei 11 copii ai familiei Dumitru si Marghioala Arapasu, a purtat din botez numele de Toader. A petrecut copilaria in satul natal, muncind impreuna cu parintii sai agricultori, credinciosi si harnici, de care isi amintea mereu, mai ales la aniversarea zilei de nastere a Prea Fericirii Sale. Chiar si atunci cand varsta sa depasea pe cea a parintilor sai, trecuti de multa vreme la Domnul, Patriarhul ii pomenea adesea cu emotie profunda si lacrimi in ochi, cu multa iubire si recunostinta de fiu, tocmai pentru ca prin ei a primit el darul sfant al vietii ca binecuvantare de la Dumnezeu.

Multa lumina si frumusete sufleteasca se vedeau in aceasta pretuire a parintilor de catre fiul lor, care devenise Parintele duhovnicesc al tuturor romanilor ortodocsi. Dragostea si pretuirea sa filiala fata de parintii dupa trup se va amplifica prin pretuirea pe care o va arata toata viata si fata de parintii duhovnicesti din manastirile Vorona, Neamt, Cernica si Bistrita, fata de vrednicii sai profesori de teologie de la Bucuresti si fata de multi parinti episcopi de la care a invatat multa intelepciune. Foarte adesea pomenea pe mentorul si Parintele sau duhovnicesc: vrednicul de pomenire Patriarhul Justinian Marina, un ierarh luptator care a pastorit cu intelepciune Biserica Ortodoxa Romana in cei mai grei ani ai dictaturii comuniste si care a imprimat apoi Bisericii noastre o larga deschidere spre dialog si cooperare interconfesionala si interreligioasa pe plan national si international.

Inca din copilarie a inceput sa indrageasca viata monahala, devenind frate de manastire, in Manastirea Vorona din judetul Botosani, la varsta de 14 ani (mai 1928), ca apoi, la varsta de 20 de ani, in anul 1935, la 6 august, de sarbatoarea Schimbarii la Fata a Domnului, sa fie tuns in monahism la Manastirea Bistrita, judetul Neamt. Doi ani mai tarziu, devine slujitor al altarului in 4 mai 1937, cand a fost hirotonit ierodiacon. Dupa 8 ani, in 25 martie 1945, a fost hirotonit ieromonah. Peste cinci ani, in 5 martie 1950, a fost hirotonit arhiereu (episcop-vicar patriarhal).

In 1962, 28 iulie, a fost ales episcop al Aradului; in 1973, 28 ianuarie, a fost ales Arhiepiscop al Craiovei si Mitropolit al Olteniei; in 1972, 25 septembrie, a fost ales Arhiepiscop al Iasilor si Mitropolit al Moldovei si Sucevei, iar in 1986, la 6 noiembrie, ales Arhiepiscop al Bucurestilor, Mitropolit al Munteniei si Dobrogei si Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, slujind astfel ca arhiereu timp de 57 de ani. Din totalul varstei sale de 92 de ani, Parintele Patriarh Teoctist a fost slujitor al altarului timp de 70 de ani (1937-2007). Iata o viata de om total daruita lui Hristos si Bisericii Sale! O mare binecuvantare, dar si o lucrare misionara deosebit de grea.

Un martor si un marturisitor al Crucii si Invierii in viata Bisericii si a poporului roman

Din cei 57 de ani de arhierie sau de episcopat, 40 de ani au fost traiti in timpul dictaturii comuniste atee, cand au fost arestati si intemnitati, prigoniti si obstructionati in lucrarea lor multi ierarhi, preoti, monahi si credinciosi, in special credinciosi intelectuali; atunci au fost inchise multe manastiri si schituri, desfiintate unele eparhii, inchise mai multe scoli teologice, iar mai tarziu au fost demolate mai multe biserici, in special in Bucuresti.

Totusi, prin harul lui Dumnezeu, suferintele indurate de multi clerici si credinciosi, cu rabdare si rugaciune, cu smerenie si speranta, au devenit seminte ale invierii si ale innoirii spirituale, ale unor transformari rapide si ale unei lucrari misionare intense, care s-au vazut mai ales dupa evenimentele din decembrie 1989 pana astazi. Multi tineri, desi fusesera educati in scolile comuniste atee, au devenit in mod neasteptat o forta misionara crestina. Cum? Ca urmare a rugaciunilor smerite si tainice ale multor bunici si parinti, preoti din parohii, monahi din manastiri, ierarhi din orase care au fost umiliti, dar nu invinsi.

Toate acestea explica in mare parte zelul misionar tineresc al Patriarhului Teoctist si avantul sau pastoral din anul 1990 pana astazi.

Un pastor harnic si un luptator intelept

Chiar si in anii de dictatura comunista, cu rabdare si intelepciune, Ierarhul Teoctist a restaurant multe biserici si manastiri si chiar a zidit unele noi in Episcopia Aradului, in Mitropolia Olteniei si in Mitropolia Moldovei si Sucevei. Pilda in aceasta privinta sta si biserica din satul Victoria, de langa Botosani, unde locuiesc cele mai multe dintre rudele sale si unde au fost stramutate chiar mormintele parintilor sai, Dumitru si Marghioala. Desi nu era deloc usor, chiar in vremurile acelea s-au tiparit mii de carti de rugaciuni, de calendare, de carti liturgice si iconite, precum si unele reviste si manuale teologice pentru a mentine flacara credintei si a vietii crestine. Desigur, toate acestea nu erau suficiente, dar in comparatie cu alte tari aflate sub dictatura comunista ele constituiau, totusi, o lucrare misionara curajoasa.

In zilele noastre, libertatea religioasa a fost folosita mai ales pentru reintroducerea religiei in scolile publice, reintroducerea invatamantului teologic in reteaua de stat, reactivarea asistentei religioase a preotilor de caritate in unitatile militare, in spitale si in penitenciare.

La acestea se mai adauga multe centre social-caritabile pentru copii, batrani si saraci precum si cabinete si centre social-medicale. Desigur, un loc aparte il ocupa si numarul mare de eparhii noi, infiintate in tara si peste hotare, de biserici in constructie si restaurare, de manastiri si schituri noi, de scoli de teologie noi, de institutii culturale si misionare (presa, radio etc). In toate aceste lucrari, venerabilul Patriarh Teoctist a aratat o surprinzatoare tinerete si o impresionanta capacitate de adaptare, o dinamica viguroasa in receptarea si promovarea noilor activitati pastorale si misionare ale Bisericii in societatea romaneasca actuala. Totodata, Patriarhul nostru era constient ca mai sunt multe de facut in comparatie cu nevoile concrete ale Bisericii, atat la orase cat si la sate. El regreta mult ca in Bucuresti nu poate incepe construirea unei noi Catedrale patriarhale.

Un slujitor al unitatii crestine si al apropierii dintre oameni

Ca orice roman bun la suflet si intelept, Patriarhul nostru avea o deschidere fireasca si frumoasa spre dialog si cooperare cu Bisericile surori si cu alte Biserici. In acest sens, Arhipastorul romanilor ortodocsi continua traditia ecumenica a Ortodoxiei romanesti, care evita atat izolarea, cat si dizolvarea identitatii proprii. Ca atare, Parintele nostru Patriarh Teoctist a promovat permanent dialogul interconfesional si interreligios pe plan national si international. Expresia cea mai elocventa a acestui spirit de respect reciproc si dialog ecumenic a fost vizita Papei Ioan Paul al II-lea la Bucuresti in zilele de 7-9 mai 1999, iar apoi, in octombrie 2002, vizita Parintelui Patriarh Teoctist la Roma.

Toate aceste relatii amicale sunt benefice si pentru modul in care sunt astazi primiti sutele de mii de romani ortodocsi in Italia si Spania, tari preponderent romano-catolice. Acelasi adevar este valabil si in tari europene de traditie anglicana sau protestanta.

O lumina pentru lucrarea misionara a Bisericii

Prin tot ceea ce ne lasa acum ca mostenire spirituala a personalitatii si activitatii sale bisericesti si sociale, Parintele nostru Patriarh Teoctist ramane pentru noi o calauza binecuvantata, un chip luminos si un suflet mare, rabdator in incercari si iubitor de fapte bune. Multimea imensa a celor ce au venit la Bucuresti din tara si din strainatate ca sa-i omagieze memoria este o dovada in acest sens.

In numele Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane multumim din inima tuturor celor ce astazi sunt prezenti aici pentru a aduce un ultim omagiu Prea Fericitului Parinte Patriarh Teoctist, precum si celor ce au adresat condoleante Bisericii Ortodoxe Romane indoliate.

Desi ne despartim de trupul sau, care va fi inhumat aici in Catedrala patriarhala, ramanem uniti sufleteste cu Parintele nostru Patriarh prin rugaciune si pomenire, rugand pe Hristos-Domnul sa-l ierte de orice a gresit in aceasta viata si sa-i daruiasca pacea si fericirea vietii ceresti din Imparatia Preasfintei Treimi. In acelasi timp, cu smerenie, pocainta si recunostinta, sa-i cerem Parintelui nostru Patriarh Teoctist sa ne ierte, pe fiecare in parte si pe toti impreuna, daca i-am gresit cu voie sau fara de voie, si sa ne ocroteasca cu rugaciunile sale din ceruri.

Mai ales in aceasta perioada de doliu de 40 de zile pentru Parintele nostru Patriarh Teoctist, sa rugam pe Hristos-Domnul, Arhiereul Vesnic, sa ne daruiasca tuturor, cler si popor, harul pacii si al intelepciunii, al unitatii si al faptelor bune, ca viata duhovniceasca a Bisericii si a societatii sa sporeasca in iubire fata de Dumnezeu si fata de aproapele.
Vesnica lui pomenire din neam in neam!