Doamne, fă-ţi şi pentru mine timp
Și cheamă-mă…Îţi dau în schimb,
O minte-nsetată care suspină
Cu gânduri calde după lumină.
O inimă de nou născut
Smerenia să-mi fie scut.
Iar sufletul trezeşte-l în noapte
Să te cheme…, să-ţi strige în şoapte:
Iartă-mă, iartă-mă, iartă-mă,
De şaptezeci de ori câte şapte, iartă-mă.
Ajută-mă…, fiindcă voiesc
Să mă schimb, să mă-nnoiesc,
Să înot în Iubirea din gând
Ca peştele în lacrimile-acestui pământ!
Cristian Buzăţel
-
Reporterul, prin actul creatiei, are partasie cu vesnicia
Publicat in : Religie
-
Vesnicia ascunsa intr-o clipa
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
-
Cine iubeste tacerea, iubeste vesnicia
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.