Pe al creștinătății plai
curge Mirul din icoană,
când Sfântul lăcrimează-n Rai,
de a sufletului rană.
Lacrima-n mir se transformă
pentru candela credinței,
să lumineze în dogmă,
cu spiritul neființei.
La poarta Raiului ceresc,
creștini așteaptă chemare,
să-și ducă suflet omenesc
pe-a veșniciei cărare.
În suflet scriu rugăciune,
la altar ceresc s-o ducă
pe a icoanei minune,
când Sfântu-ncepe să plângă.
Pe lacrima din icoană
curge al credinței mister,
din suflet fără prihană
să se reverse Adevăr.
Omul pe Calea Domnului
pune lacrimi în speranță
să dăruie sufletului,
lumină spre altă viață.
La împărătească poartă,
a eternității cerești,
las rugă înlăcrimată
din soarta vieții pământești.
Cu toiag de timp va bate
la poarta Dumnezeirii,
Sufletul, de-ai fi iertate
păcatele omenirii.
Maria Filipoiu - poet, exeget, eseist, jurnalist UZPR
.
Poet Maria Filipoiu
Pe aceeaşi temă
-
Poezii crestine
Publicat in : Religie -
Poezii crestine
Publicat in : Religie -
Poezii crestine - Vasilica Grigoras
Publicat in : Poezii ortodoxe -
O treapta din scara catre Domnul
Publicat in : Poezii ortodoxe -
Iisuse, preadulce Hristoase
Publicat in : Poezii ortodoxe
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.