Iertarea

Iertarea Mareste imaginea.

In casa Ta Parinte vin iarasi intristat,
Si cad la a Ta icoana, ce-n lume ai lasat
Si plec a mea fiinta de rele impovarata
Si strig cu umilinta, Parinte Tu ma iarta !

Si inima, ce-n piatra inconjurata este,
Strapunsa e de lacrimi si-amar se tanguieste.
Isi plange neputinta si greul ei pacat,
Jeleste raiul, din care a plecat.

In marea tulburata, liman sa-mi fi Parinte
Din valurile vremii, la viata ma ridica.
Iar lacrima ce-mi spala vesmantul intinat,
O pun la talpa crucii, pe care te-am urcat.

Camelia Cristea

Despre autor

Camelia Cristea Camelia Cristea

Colaborator
62 articole postate
Publica din 02 Ianuarie 2013

Pe aceeaşi temă

19 Martie 2013

Vizualizari: 1157

Voteaza:

Iertarea 0 / 5 din 0 voturi.

Cuvinte cheie:

iertarea poezii crestine

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.