Anul numit „Nou” zicând că „vine”,
anul în care „facem primul pas”
stă tot cu rădăcinile în mine,
nu e de nicăieri, nici de pripas.
Anul în care intru, intră-n mine;
anul mă creşte, eu îl cresc şi-l nasc;
anul care mă paşte,-l alăptez şi-l pasc
cu flori de rău şi sângerări de bine.
Îl rog acuma pe Hristos Cel Viu
să lege răni, să cureţe puroaie,
s-aştearnă dor, Lumină, chip de Fiu,
ninsori de har şi Ape Vii –şuvoaie.
Zăgazul Milei să deschidă Cerul,
să umple Veşnicia timpul tos!
Vremelniciei să-i redea misterul
vremii când Dumnezeu era mai jos!
Să-L coborâm pe aripi de iertare!
Să-ntindem mâini în sus, spre Cel Sărac!,
şi rana se va-nchide-n Ziua Mare
când fi-vom Cetăţenii altui Veac.
preot Nicuşor Stroe
Preot Nicuşor Stroe
Pe aceeaşi temă
-
Anul Nou civil
Publicat in : Anul Nou -
Anul Nou bisericesc
Publicat in : Religie -
Anul Nou la curtea domneasca
Publicat in : Anul Nou -
Obiceiuri stravechi ale romanilor, de Anul Nou
Publicat in : Datini, obiceiuri si superstitii -
Anul Nou in credinta populara
Publicat in : Anul Nou
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.