A fost Samuel un Profet?
A fost Samuel un profet? Ce intrebare! Raspunsul pare a fi clar pentru toti cei care cunosc Noul Testament. Autorul Epistolei catre Evrei invoca o serie de marturii vetero-testamentare pentru puterea credintei, printre care si pe "Samuel si pe profeti"; asadar pe Samuel drept cel dintai si conducator al profetilor (Evrei 11, 32). Potrivit Sfantului Evanghelist Luca, Sfantul Apostolul Petru spune ca "toti profetii de la Samuel" l-au vestit pe Mantuitorul Hristos (Fapte 3, 24), iar Pavel relateaza cum Dumnezeu a dat poporului lui Israel "ca la patru sute cincizeci de ani .
Si mai complexa este imaginea lui la Isus Sirah (sau Ben Sira, sec. II i.Hr.). In asa-numita sa lauda a tatilor (parintilor), el realizeaza o larga trecere in revista a trecutului poporului evreu, de la Noe si Avraam pana la marele preot Simon (218-192 i.Hr.). Samuel este prezentat ca si "iubit de Domnul", dupa care textul continua: "Samuel, proorocul Domnului; a asezat domnie si a uns domn peste neamul sau" (Sir. 46, 16). Iubit de Dumnezeu, profet, judecator, preot, cel care a uns regi - aceasta este o serie diversa (de denumiri) si totusi o simplificare a prezentarii lui Samuel fata de cartile biblice care ii poarta numele (vezi Sir. 46, 16-23).
I. Samuel in cartile lui Samuel
Imaginea lui Samuel din cartile din Biblia ebraica care ii poarta numele este compusa din sapte fatete. In nici un caz nu toate il prezinta ca si profet, iar acolo unde este prezentat ca atare, el are cele mai diferite atitudini, unele chiar iritante.
Prima fateta: Samuel vine pe lume in mod minunat (I Regi cap. 1-2)
Cartea lui Samuel incepe cu prezentarea arborelui genealogic al tatalui lui Samuel, Elcana (I Regi 1, 1). Se pare ca a fost o familie nobila asa cum dovedesc cele patru ramuri ale arborelui genealogic care sunt oferite aici. Elcana avea doua femei, iar cea pe care o iubea nu avea copii. In cele din urma insa ea obtine de la Dumnezeu un copil, cu promisiunea de a-l da mai tarziu inapoi. Cuvantul de ordine al intregii relatari este verbul s-'-l, "a obtine ceva prin rugaciuni". Ana "se roaga", preotul Eli ii promite indeplinirea "cererii", iar cand copilul dorit se naste, il numeste Schemu'el. Acest nume provine de la verbul s-’-l; totusi s-ar fi potrivit cel putin la fel de bine numele Scha'ul, pe care Samuel il va investi. Astfel se arata inca de la inceput o legatura fatala intre Samuel si primul rege al Israelului.
A doua fateta: Samuel este invrednicit de Dumnezeu cu o viziune (1Regi, cap. 3)
Dupa cativa ani, Ana isi da copilul inapoi lui Jahwe, asa cum a promis, ducandu-l la sanctuarul Domnului de la Silo. Micul Samuel a devenit ucenicul si ajutorul preotului Eli. Cand cei doi fii ai acestuia au dat gres cu totul in slujirea preoteasca, Dumnezeu a hotarat sa se arate tanarului Samuel. Este o povestire minunat relatata: Dumnnezeu il striga pe Samuel in noapte (insa numai noi cititorii stim ca este Dumnezeu - Samuel si Eli nu stiu aceasta); si de fiecare data baiatul merge la Eli (cu o ravna tot mai mare) si se arata, deoarece, aparent acesta il strigase. Iar Eli spune de fiecare data (cu o tot mai mare compasiune, caci s-ar parea ca bietul copil sufera de tulburari de somn), ca el nu l-a strigat. Doar a treia oara isi da seama ca Dumnezeu vrea sa vorbeasca cu Samuel si il sfatuieste, in mod corespunzator, cum sa se comporte. Iar apoi Samuel realizeaza ca Dumnezeu are un plan ingrozitor cu Israelul si in special cu neamul lui Eli. Impotriva vointei lui, el trebuie sa spuna aceasta invatatorului sau. La sfarsit ni se relateaza ca intregul Israel a realizat ca Samuel era un prophet (nabi’) si ca Dumnezeu, "nu a lasat neimplinit nici unul din cuvintele lui" (I Regi 3, 19)
A treia fateta: Samuel, ca si izbavitor si judecator al triburilor israeliene, se confrunta cu dorinta acestora de a avea un rege (I Regi, cap. 7-8)
Nenorocirile vestite se petrec, bineinteles. Intr-un razboi impotriva filistenilor, familia preoteasca a lui Eli a fost aproape complet distrusa, iar Sfantul Chivot, pe care ei l-au pazit, a fost pierdut. Dupa ca la douazeci de ani, Samuel a convocat o adunare a poporului. Filistenii au aflat de aceasta si i-au atacat pe israelieni, dat au suferit o infrangere grea, mai degraba din partea lui Dumnezeu decat din partea lui Israel. Astfel Samuel - precum Ghibeon sau Jeftae - a devenit salvatorul lui Israel. Apoi el a indeplinit si functia de judecator, anume s-a dus in tinutul lui Veniamin si se muta din loc in loc impartind dreptatea, se pare, peste tot Israelul. Treburile interne ca si cele externe erau in ordine, insa Samuel imbatranise, de aceea pregatise predarea atributiilor sale catre fiii sai - acestia insa dezamagesc (exact ca si odinioara fiii lui Eli). Apoi au venit batranii lui Israel, care, avand in vedere tristele experiente anterioare, cer de la el un rege "ca si celelalte popoare" (I Regi 8, 5) din jur. Aceasta era, pe de o parte, de inteles, pe de alta, ingrijorator. In numele lui Dumenzeu, Samuel atrage atentia asupra costurilor socio-economice ale unei monarhii, totusi reprezentantii poporului raman neclintiti: ei doresc mai multa siguranta interna si externa. Atunci Dumnezeu i-a poruncit lui Samuel sa le indeplineasca dorinta, iar el i-a trimit mai intai acasa.
A patra fateta: Samuel este uns rege de catre Saul (I Regi cap. 9-11)
Relatarea se concentreaza asupra localitatii Ghibea din Veniamin, spre un anume Chis, probabil si el de origine nobila. Intr-o zi, el il trimite pe fiul sau Saul sa caute niste magarite pierdute. Dupa mai multe cautari nereusite, Saul doreste sa vada intr-un oras pe un "om al lui Dumnezeu" sau un "vazator" (asa cum li se explica cititorilor, este vorba de o veche denumire pentru profeti (I Regi 9, 9) pentru a-l consulta. Astfel, el a ajuns dintr-o data in fata lui Samuel, care deja il astepta (caci Dumnezeu ii descoperise inainte venirea lui). Dupa o misterioasa scena petrecuta la un ospat, unde Saul a fost tratat de catre notabilitati asemeni unui domnitor, Samuel l-a uns rege. Anumite "semne", care erau menite sa dovedeasca vocatia sa, s-au indeplinit prompt. Apoi Samuel a convocat o noua adunare a poporului. Dupa o cuvantare aspra, in care arata ca instalarea unui rege ar fi totusi problematica, Saul a fost ales la urma de catre triburi, neamuri si familii. Bucuria a fost mare cand Saul a venit in fata poporului si a fost prezentat de Samuel ca si "ales" al Domnului. Numai cativa incapatanati au refuzat sa i se supuna. Insa dupa ce el, insotit de Samuel, a obtinut o stralucita victorie asupra amonitilor (vecinii de la est care s-au comportat agresiv), toate indoielile s-au risipit si Saul a fost intronizat.
A cincea fateta: Samuel se retrage si in curand actioneaza impotriva lui Saul ( I Regi cap. 12-15)
Samuel s-a retras de la conducere, explicand inca odata, in cadrul unei mari adunari, care este pericolul principal reprezentat de regalitate: ca Israel sa-si puna nadejdea in rege si nu in Dumnezeu. (Opozitia dintre conducerea regala si cea a lui Dumnezeu este unica in vechiul Orient. In mod normal regele pamantesc lucreaza mana in mana cu cel ceresc.) Repede se ajunge la conflict. La inceputul unei batalii impotriva filistenilor, Saul nu a asteptat (in mod imaginar sau real) destul de rabdator sosirea si colaborarea lui Samuel. Apoi, lui Saul i s-a cerut sa macelareasca pe toti amalecitii si tot ce era viu la ei, el insa a crutat pe rege, precum si cele mai bune animale capturate. In ambele cazuri, Samuel i-a iesit inainte si i-a explicat ca Dumnezeu l-a lepadat si ca a ales un alt rege. Ni se mai relateaza ca Samuel a fost foarte trist pentru acest lucru.
A sasea fateta: Samuel il unge pe David si il apara de Saul (I Regi cap. 16, 19)
Dumnezeu il scoate pe Samuel din mahnirea sa si ii porunceste sa unga un nou rege. Samuel a replicat ca asa ceva ar fi prea periculos; poate este absolvit de aceasta misiune. Dupa sfatul Domnului, el s-a mascat intr-un fel de preot care ar dori sa aduca o jertfa in Bethleem. Ii sunt prezentati fiii unui anume Iesei, iar Dumnezeu trebuia sa-l impiedice sa unga pe cel nepotrivit. La sfarsit este adus cel mai mic, David, si, iata, el este alesul! In viitorul apropiat, cararile celor trei barbati: Samuel, Saul si David, se vor incrucisa numai odata. David a intrat in gratiile lui Saul, dupa care a cazut in dizgratie. El fuge la mentorul sau Samuel, care avea un fel de scoala profetica. Cand Saul a venit acolo ca sa-l aresteze, a cazut in transa profetica, mai intai slujitorii lui, apoi el insusi. Asa a scapat David.
A saptea fateta: Duhul lui Samuel ii vesteste lui Saul sfarsitul (I Regi cap. 28)
Cand Samuel a murit, intregul Israel a tinut pentru el doliu. La putina vreme dupa aceea, filistenii l-au atacat pe Saul. Acesta incearca sa stea de vorba cu Dumnezeu cu privire la superioritatea numerica a dusmanului, dar fara succes. Aflandu-se in nevoie, el apeleaza la o vrajitoare, care i-a adus pe Samuel din lumea mortilor. Insa Saul nu primeste de la el vesti bune, dimpotriva: el a fost parasit de Dumnnezeu, iar maine se va afla, impreuna cu fiii lui, la Samuel in lumea mortilor. Inclusiv aceste vorbe postume ale lui Samuel se indeplinesc in mod implacabil.
Acestea sunt cele sapte fatete ale imaginii lui Samuel din cartile care-i poarta numele. As putea sa inchei aici, caci ceea ce a fost mai important si mai frumos, s-a spus deja. Insa este caracteristic fiintei omului modern ca el, daca i se relateaza asa ceva, sa se intrebe: sunt toate acestea adevarate? A fost Samuel toate acestea in acelasi timp: preot, conducator de osti, judecator, oracol si om al lui Dumnezeu ? Iar daca a fost profet, a fost el pentru sau impotriva regatului, a fost de partea lui Saul sau a lui David? De aceste intrebari ne vom ocupa in cea de-a doua parte.
II. Chestiunea istoricitatii lui Samuel
Potrivit referatului biblic, Samuel a trait in perioada intemeierii statului Israel, adica in jurul anului 1000 i.Hr. Aceasta perioada este pentru istoria Israelului aproape ca si o "preistorie cenusie." Israel a fost un mic popor care nu a trait in leaganul vechii culturi orientale (pe Eufrat sau pe Nil). Inceputurile lui au fost foarte modeste: mici sate intr-o tara muntoasa greu accensibila din sudul Orientului Apropiat, aproape fara nici o posibilitate de irigatie artificiala, de unde practicarea unei agriculturi saracacioase legata de cresterea cornutelor mici: mici asezari de munteni cu minuscule ogoare pe terenuri in panta si cateva oi si capre. De la un astfel de mod de viata nu putem astepta marturii istorice de valoare. Astfel de marturii avem de la egipteni si babilonieni, ba chiar si de la fenicieni. Pana in secolul IX, aproape ca nu avem nimic scris din Israel. De asemenea, celelalte urme materiale din regiunea israeliana de munte - fundatii de casa, ceramica, bijuterii - sunt mai mult decat modeste. Abia mai tarziu, dupa ce pe pamantul Israelului s-au intemeiat si consolidat state, au aparut sporadic izvoare scrise de valoare.
Deci este inca de la inceput clar ca nu pot exista texte contemporane despre Samuel. In Israel ele nu ar fi putut fi scrise, iar dintre vecini aproape nimeni nu era interesat de asa ceva. Dar textele biblice? Biblia ebraica, sau in orice caz relatarile istorice din ea apartin literaturii traditionale: se relateaza diferite evenimente, povestirile se dezvolta, se modifica, sau sunt uitate. La un moment dat apar primii colectionari ai povestirilor, apar serii de relatari si primele colectii, probabil chiar si ceva de genul unei lucrari de povestiri: relatari despre primii regi, despre luptele cu filistenii sau despre faptele eroice ale unor razboinici israelieni. In cadrul unor astfel de relatari, este posibil sa fi jucat vreun rol un oarecare Samuel care a trait si activat undeva intre teritoriile semintiilor lui Veniamin si Efraim. Insa este de gandit ca pana ce acestea vor fi scrise pentru prima data intr-un stil mai clar - probabil in spatiul curtilor regale - vor trece nu numai decenii, ci probabil chiar secole. Nu numai memoria istorica, ci si formele pastrate s-au schimbat, au atras alte istorisiri, au gasit medii traditionale, care au urmat anumitor scopuri, ceea ce explica exact aceasta configuratie.
Pentru mine nu este de mirare ca in aceste conditii opiniile cercetarilor cu privire la chestiuni precum cine a fost Samuel, sunt extrem de controversate. Toti sunt insa de acord ca descrierile biblice care au menirea de a stabili identitatea lui Samuel trebuiesc selectionate. Este aproape imposibil ca un om sa fi fost toate acestea si sa fi facut si gandit toate cate sunt puse pe seama lui Samuel. Evident ca prezentarea acestei perioade de tranzitie de la un sistem tribal descentralizat spre un stat centralizat presupunea existenta unei figuri de-a dreptul supraumane si complexe, care era capabila sa uneasca si sa echilibreze in ea ezitarile si contradictiile de atunci si care ar fi putut sa conduca in final la un rezultat, in oarecare masura, satisfacator. Astfel, pe parcursul istoriei traditiei, Samuel a fost transformat in mai mult decat ar putea fi un simplu om.
Trei pozitii din cercetarea istorica noua trebuiesc prezentate aici pe scurt.
Artur Weiserera de parere, in anii saizeci ai secolului trecut, ca Samuel a fost intr-adevar un profet care si-a adus o contributiue semnificativa la intemeierea regatului lui Israel. Pe de alta parte, el ar fi intervenit ca noua institutie sa nu fie precum la popoarele vecine sau precum era de mai multe secole in pamantul Canaanului. Insa tocmai aceasta au pretins insistent de la Samuel, potrivit I Regi cap. 8, batranii poporului, iar Samuel, ca si profet fidel al lui Jahwe tocmai aceasta nu voia. Mai degraba el dorea un regat aparte, specific israelian, o regalitate jahvista. Tocmai acestui scop ii slujeste lunga cautare din texte: Dumnezeu trebuie sa-i trimita un barbat potrivit, acesta trebuie sa fie ales de catre popor si trebuie sa se dovedeasca a fi inzestrat cu puterea lui Dumnezeu. Iar daca el nu se mai potriveste cu imaginea lui Dumnezeu, asa cum ar trebui sa fie un rege al lui Israel, atunci el trebuie inlaturat si cautat un alt rege care "este dupa inima Domnului". De toate acestea se ocupa Samuel.
Peter Mommer a scris, treizeci de ani mai tarziu, o monografie in care a realizat o cu totul alta imagine istorica a lui Samuel. Aici Samuel nu este profet, ci un conducator politico-religios al tuturor semintiilor lui Israel, "ultimul judecator al lui Israel" care nu a intemeiat regalitatea, ci dimpotriva, i-a fost oponent. In nici un caz nu el l-a ales pe Saul rege (si bineinteles ca nici Dumnezeu), ci ostirea, dupa stralucita victorie asupra amonitilor. Samuel s-a aflat in gruparea criticilor regalitatii, ceea ce nu este de mirare caci pana acum el detinuse puterea in Israel (si era cu siguranta convins ca conducerea sa ar fi mai bine primita de Dumnezeu decat cea a unui rege). Astfel "nou creata forma statala si ordinea pre-statala concureaza intre ele, ceea ce se reflecta in conflicul dintre reprezentantii lor" (p. 216). Crahul este redat corect din punct de vedere istoric in nucleul relatarii I Regi 13, 7 si urm. si I Regi cap. 15. Restul relatarilor, care-l prezinta pe Samuel ca avand relatii bune cu Saul (si tocmai de aceea si in ce-l priveste pe David) sunt consecinta unor eforturi tarzii de legitimare a unei institutii care foarte curand s-a dovedit a fi problematica: regalitatea. Mediile pro-regale au avut grija ulterior ca Samuel sa fie transformat in facator de regi (Königsmacher) si mentor pentru Saul si David. In realitate el nu a fost nimic din toate acestea.
Bernhard Lehnart este cel care recent a revenit asupra acestei chestiuni. El il declara pe Samuel profet (in loc de judecator) si anume un profet solitar (spre deosebire de grupurile de profeti, care apar in relatarile despre Saul si care, in mod secundar, sunt pusi in legatura si cu Samuel: de exemplu in scena in care el il protejeaza pe David fata de Saul). Deci Samuel a fost un profet solitar, care insa nu s-a pronuntat impotriva regelui (asa cum este relatat in repetate randuri de profetii de mai tarziu), ci care a creat si sustinut aceasta institutie. Au existat insa numeroase obstacole care au trebuit depasite, caci o confederatie nu accepta fara probleme instituirea unei monarhii. (Astfel de opozitii sunt reflectate in vechiul si agresivul "drept al regelui" din I Regi 8, 11-17, care vorbeste numai de drepturile, nu si de obligatiile regelui, sau in aceea ca unii refuza sa se supuna lui Saul, imediat dupa alegerea lui (I Regi 10, 27). Samuel a fost un "specialist divinatoriu" (p. 171) respectat, unul in care poporul avea incredere ca el se afla in stransa legatura cu divinitatea a carui voie o face in mod sigur cunoscuta. Aceasta calitate a lui Samuel este dovedita mai ales in relatarea cu magaritele, unde este sesizabil respectul deosebit de care se bucura in randul oamenilor. Daca acest om l-a ales pe Saul ca rege, atunci aceasta are o enorma importanta iar omul lui are succes si la popor.
Ce este de facut cand intalnim astfel de neconcordante in cercetare? Cel mai bine aruncam din nou o privire asupra textelor, le verificam critic si ajungem la o parere proprie, argumentata. Parerea mea este diferita de cea a celor trei prezentati mai inainte. Voi incerca, printr-o trecere in revista a textelor biblice despre Samuel, sa fac deosebire intre informatiile istoric plauzibile si cele fictive, care ar putea sa fie amestecate in unele texte.
- I Regi cap. 1: Parinti lui Samuel au fost, sau cel putin ar fi putut fi Ana si Elcana si se poate sa fi trait in satul Ramataim (in sudul tinutului lui Efraim). Se pare ca era o familie bogata. Daca intr-adevar Ana a fost lipsita de copii sau daca Samuel s-a nascut ca prin minune; acestea sunt din punct de vedere istoric aproape de neverificat. Adesea, astfel de istorisiri slujesc la sporirea caracterului aparte al copilului astfel nascut.
- I Regi cap 2: Nu este de neacceptat faptul ca Ana l-ar fi dat pe micul ei fiu in grija preotului de la Silo (din sudul tinutului Efraim). Astazi nu stim multe despre astfel de imprejurari. Este insa sigur ca uneori copii din familiile sarace erau dati sanctuarelor, insa de ce se petrece acest lucru in cazul unei familii bine situate? Aici ne putem gandi ca educatia sau ravna sa fi jucat vreun rol, facand o analogie cu perioada manastirilor si a ordinelor calugaresti.
- Descoperirea in vis relatata in I Regi cap. 3 nu poate fi verificata istoric. Tocmai aceasta relatare se incheie cu constatarea ca Samuel a fost de acum inainte "profet" (nabi); insa aceasta notita este un adaos redactional. In esenta, istorisirea ne lamureste ca Samuel s-a departat de familia preoteasca a lui Eli, care in curand a decazut si, urmare a acestui lucru, si sanctuarul de la Silo si-a pierdut importanta lui supra-regionala. Se pare ca Samuel nu a fost amestecat in acest dezastru.
- In I Regi cap. 7, Samuel actioneaza apoi ca si izbavitor minunat impotriva navalitorilor filisteni. Aceasta este o istorisire minunata, nesigura si in acelasi timp foarte improbabila (daca ne gandim numai la puterea militara pe care filistenii au desfasurat-o dupa aceea). Este de remarcat faptul ca aceasta istorisire ni-l prezinta pe Samuel in rolul de preot caruia Dumnezeu ii vine in ajutor in urma realizarii unei ceremonii de sacrificiu. Mai apoi el este prezentat ca si judecator care colinda satele din imprejurimi si, probabil, imparte dreptatea in cazurile mai dificile. Resedinta sa este la Rama (probabil in tinutul lui Veniamin, caci tinutul lui Efraim se afla permanent sub amenintarea filistenilor). Aceste relatari sunt considerate a fi nucleul traditiilor legate de Samuel, iar impotriva acestei evaluari nu exista argumente.
- Din I Regi cap 8 iese la iveala, asemeni unui text ratacit, informatia ca Samuel are doi fii instituiti ca judecatori la Beer-Seba, deci tocmai in sud, la Neghev, insa acestia erau corupti. Acesta notita este greu de inteles caci ea accentueaza din nou elementul judecatoresc in persoana lui Samuel. Intregul pasaj lung despre rezervele lui Samuel (si ale lui Dumnezeu) despre regat sunt in schimb, in mod clar introduse mai tarziu, in vremea exilului sau mai tarziu.
- In minunata istorisire a cautarii magaritelor si a ungerii lui Saul (I Regi 9, 1 - 10, 16) apare "Vazatorul", care aici trage sforile pentru Saul, este mai intai numai in mod secundar identificat cu "Samuel". Din punct de vedere istoric, nu este exclus sa fi avut loc o instalare secreta a lui Saul in prezenta notabilitatilor locale sub conducerea unui "vazator." Pare insa indoielnic ca acesta sa fi fost Samuel (impotriva lui Lehnart).
Pe Saul nu l-a uns nici Samuel nici vreun vazator; la incoronarea lui David se observa ca pe atunci de aceasta se ingrijeau reprezentantii poporului (mai apoi, pe vremea lui Solomon acest lucru intra in atributiile preotului aflat in serviciul regal).
- Samuel nu poate fi exclus din urmatoarea relatare a alegerii lui Saul: identificarea lui prin ajutorul unui oracol si alegerea lui de catre popor (I Regi 10, 20-27). Aici Samuel actioneaza din nou nu ca un profet, ci ca si conducator al treburilor poporului (Volks-Things), poate si ca preot care conduce procesul de alegere si de consultare a unui oracol. In aceasta calitate, el ar fi aici cel care instituie regele (Königsmacher).
- In relatarea victoriei lui Saul asupra amonitilor, I Regi cap. 11, Samuel este in mod evident introdus ulterior. Aceasta batalie a fost initial doar o problema a lui Saul. In aceasta privinta exegetii au ajuns la un consens.
- Cuvantarea de retragere a lui Samuel (I Regi cap 12) apartine din punct de vedere al continutului teologic, complet perioadei exilului.
- Ambele relatari ale caderii in dizgratie a lui Saul (I Regi cap 13,15 si urm si cap. 15)presupun inlocuirea factica a lui Saul cu David si convingerea ca regalitatea davidica este superioara celei saulinice, de aceea aceste relatari nu pot fi istorice ci reprezinta incercari ulterioare de legimimare a acestei schimbari (inpotriva lui Mommer).
- Faptul ca Samuel l-a uns rege pe David si apoi i-a luat apararea fata de Saul (I Regi 16, 1-13; 19, 18-24) este exclus din punct de vedere istoric. Daca asa stau lucrurile, atunci nord-israelitul Samuel are ceva de-a face cu regele israelit Saul si nu cu adversarul si urmasul sau David. In plus, ungerea lui David este evident un fragment prodavidic, opus istorisirii pro-sauline cu magaritele si ungerea lui Saul (I Regi cap. 9-10), iar istorisirea apararii lui David de catre Samuel sfarseste intr-o explicare anti-saulina a cuvintelor "au doara si Saul este printre prooroci?" care in I Regi 10, 9-23 este explicata pro-saulin. Ambele texte legitima un gen de regalitate, impotriva celeilalte.
- Ingroparea lui Samuel in Rama (I Regi 25,1) poate fi adevarata. In ce priveste viata sa in imparatia mortilor si vizita pe care ar fi facut-o in lumea celor vii, acestea nu pot fi deloc fapte istorice sigure.
Dupa o privire de ansamblu asupra tuturor acestor relatari, se contureaza figura istorica a lui Samuel, a carui Curriculum vitae ar putea fi scris, in forma tabelara, astfel:
- s-a nascut la mijlocul sec. XI i. Hr. in Ramataim;
- Parintii lui au fost Elcana si Ana;
- a fost ucenic la sanctuarul de la Silo la preotii familei lui Eli;
- se mutat de la Efraim la Rama in tinutul lui Veniamin;
- a fost activ ca si judecator si sef religios de trib in tinutul lui Veniamin (sigur cu influenta si asupra tribului de origine, Efraim si probabil ca si mai departe, poate chiar pana la Juda/Beer-Seba?);
- Conducator al unor clanuri din Mitpa (Veniamin), care-l proclama rege pe Saul fiul lui Chis din Ghibea (Veniamin);
- dupa moarte, este plans de catre Israel si ingropat in Rama.
Acestea au fost relatarile despre Samuel din cartile care-i poarta numele. Nu este mult, insa nici putin. Potrivit acestor relatari, Samuel a fost intai de toate "Judecator" (in sensul mai larg de "tribun popular") si in aceasta calitate a devenit mamosul (Geburtshelfer) regatului israelit. Mantaua de profet i-a fost adaugata mai tarziu, acesta fiind, probabil, scopul istorisirii despre "vazatorul" care l-a ajutat pe Saul sa gaseasca magaritele tatalui sau, dupa care a fost uns rege; caci ce este mai potrivit decat ca conducatorul treburilor semintiilor, care a realizat alegerea lui Saul ca si rege, sa fie asimilat acestui vazator si astfel Samuel sa fie facut profet? Mai departe, a existat o relatare despre o descoperire in vis, pe care a avut-o Samuel la Silo; de ce nu ar fi fost el chemat prin aceasta sa fie profet? Iar odata devenit profet, atunci el ar fi putut - in stilul profetilor critici de mai tarziu - sa-l condamne in numele lui Dumnezeu pe Saul care a devenit problematic - si, in maniera profetilor de curte de mai tarziu - sa-l fi uns rege, mai intai pe Saul, apoi pe David.
III. Samuel in noile relatari
Dupa ce am adus in fata ochilor imaginea biblica a lui Samuel precum si posibilul sau rol istoric, acum ar trebui sa supunem atentiei un alt aspect: Cum este perceput Samuel - ca si profet sau nu - la ora actuala, nu de catre exegeza istorico-critica (despre aceasta s-a vorbit pe scurt in capitolul precedent), ci in cultura noastra actuala. Pentru aceasta am ales patru exemple extrem de diferite.
1. Samuel in viziunea unui Oratorium modern
In anul 1921 compozitorul elvetian Arthur Honegger, care traia la Paris, a primit sarcina de a compune o piesa muzicala cu titlul "Le Roi David" care mai tarziu a fost modificata intr-un Oratorium. Baza libretului compus de poetul elvetial André Morax o constituie o reproducere a cartilor lui Samuel prezentate de un vorbitor, in care sunt presarate numeroase cantari corale si solo, a caror texte sunt preluate in mare masura din psalmi.
Reproducerea textuala corespunde, in ce priveste intinderea si ordinea, prezentarii de care are parte David in cartile lui Samuel: la inceput se afla ungerea tanarului pastor de catre Samuel (I Regi cap. 16), la sfarsit moartea regelui (III Regi cap. 2). Deja este evident ca Samuel joaca in acest oratorium rolul secundar fata de figura principala a lui David - insa este cel dintai care iese la iveala si decide, in calitate de profet. Primele cuvinte ale povestitorului sunt: "A fost odata, in acea vreme, cand Jehova vorbea cu poporul sau prin gura profetilor. In acea vreme, Duhul lui Dumnezeu s-a indepartat de regele Saul si a vorbit catre vazatorul ("voyant") Samuel: "Scoala-te, Samuel, umpleti cornul tau cu untdelemn si du-te la Iesei cel din Betleem. Mi-am ales dintre fiii lui regele pe care mi-l doresc."" Apoi urmeaza Psalmul 23 despre Bunul Pastor, pe care l-a compus David pe vremea cand era tanar pastor si pe care l-a cantat pe cand pastea oile. Apoi vorbitorul continua: "Si Samuel l-a ales pe David dintre fratii sai. Si l-a uns pe el cu untdelemnul sau". Toate s-au petrecut foarte usor; nici un fel de dificultati in a gasi pe cel potrivit dintre fiii lui Iesei, este drept nu este prezenta nici o urma de tristete fata de Saul si nici o frica fata de posibila lui razbunare. De asemenea nici un cuvant despre originea si functiunile lui Samuel, in afara de aceea ca el a fost un profet care avea sa-l unga pe David. Mai tarziu se aminteste ca David a fugit "la profeti" - nu insa si ca vazatorul lor este Samuel. Multa atentie se acorda scenei chemarii lui Samuel din lumea mortilor. Din cate stiu eu, acesta este unicul loc din istoria literaturii si a muzicii unde este redata in cuvant si cantare, o scena de necromantie Intr-un registru alto intra in scena pitonisa ("la pythonisse"). Ceea ce iese cel mai tare in evidenta este un registru nearticulat, un neobisnuit "Om! Om!", care revine mereu, urmat de formule de invocare ("par le feu et par l’eau", prin foc si prin apa, prin cuvant si prin vant, prin chip si prin auz . etc.). Nu este momentul sa expunem mai departe acest oratorium, caci tema noastra nu este tehnica necromantiei, ci profetul Samuel. Acestuia, respectiv duhului sau, Oratorium-ul ii da din nou cuvantul intr-o relatare cumpatata: urmand fidel textul biblic, el se plange ca a fost tulburat din linistea mortii, dupa care vesteste infrangerea lui Israel si moartea lui Saul si a fiilor lui pe Muntele Ghibea.
Putem concluziona urmatoarele: Samuel este, potrivit Oratorium-ului "Le Roi David," cu siguranta Prophet. Aproape ca acest personaj secundar nu este pus in vreo alta lumina in acest Oratorium. Ce-i drept, la sfarsit, sau ca sa spunem asa, postum, el apare intr-o lumina obscur-sinistra, prin cantecul inabusit al vrajitoarei.
2. Samuel in viziunea unui romancier (Stefan Heym)
Stefan Heym s-a nascut in anul 1913 ca fiu al unui negustor evreu; in 1933 a emigrat in Statele Unite, in 1945 a revenit in Germania si a lucrat ca si jurnalist in München, iar in 1952 s-a mutat in Republica Democrata Germana. In timpul controverselor legate de "socialismul realist" el a cazut in dizgratie. In cadrul schimbarilor din 1989 si dupa aceea in cadrul parlamentului german, el a jucat un important rol politic. Intre timp a murit si este ingropat in Berlin.
Romanul sau Der König David Bericht isi desfasoara actiunea in vremea lui Solomon. Regele, care tocmai a venit la putere in conditii destul de dubioase, insarcineaza o comisie formata din inalti functionari devotati lui si "autorul si istoricul" Etan ben Osia sa se ocupe cu redactarea "unui raport unic, adevar si autoritativ, exact din punct de vedere istoric si recunoscut oficial, despre uimitoarea ascensiune, viata traita in frica lui Dumnezeu, precum si faptele eroice si minunatele realizari ale lui David fiul lui Iesei . cel ales de Dumnezeu si tata al regelui Solomon" (p. 11). Acest "raport" sunt de fapt cartile lui Samuel, iar de la Stefan Heym aflam cum au fost ele alcatuite. Rolul principal in romanul sau il are acest Etan, care, pe de o parte este posedat de un eros neinfranat fata de adevarul istoric, pe de alta parte insa nu are nici un avant spre martiriu. Se reuseste, prin inteligenta si istetime, sa fie introdus in raport (biblic) in mod subversiv adevarul despre David, Solomon precum si despre Samuel. (Se observa faptul ca Heym a avut parte de experiente cu regimul totalitar.)
Etan se loveste de figura lui Samuel inca de la inceputul cercetarilor sale. Desigur, Samuel era de multa vreme mort, insa de la oamenii care l-au cunoscut, el afla ca acesta a fost "un om inalt, desirat, cu par carunt si pletos, barba rara, neatinsa de briciul barbierului, privire patrunzatoare, gura lipsita de expresia bunatatii, un om care vedea un dusman in oricine, care nu era imediat pregatit a-si supune vointa sa puternica sau puterea lui Dumnezeu, caci Dumnezeu era rege in Israel, iar Samuel imputernicitul sau in fata poporului. Nu cred [presupune Etan], ca Samuel a inteles de ce poporul a staruit in dorinta lui de a avea un rege in carne si oase, si de ce tocmai el, care nu era cel mai mic in lungul sir al judecatorilor [!] din Israel, a trebuit sa renunte la functia sa si sa unga un om ca si rege." (p. 17) Insa "de ce a fost inlocuit regele Jahwe cu Saul, fiul lui Chis?" Heym (respectiv Etan) presupune ca in spatele acestei schimbari de sistem s-ar afla, pe de o parte, trecerea timpului, pe de alta parte o lovitura pregatita de gruparile sacerdotale israeliene (Mullahi am spune noi astazi). Ei au avut nevoie pentru aceasta de "Samuel preotul, vazatorul si judecatorul [!]" ca sa prezinte acesta in ochii lui ca fiind necesara. "el a fost un om cinstit, animat de cele mai inalte principii. insa unul ca el poate pricinui, tocmai prin corectitudinea lui, mai mult necaz decat un fiu al lui Veliar prin ticalosiile lui. " (p. 16) Probabil ca el a "incercat sa instaureze dreptatea, sa-i ajute pe ai sai, acum insa s-au ivit noi vremuri . Acestea au navalit peste Samuel, si chiar daca el a fost un vazator, el nu a reusit sa le prevada" (p. 18). Samuel se lasa convins sa instaureze regalitatea in Israel, fara a prevedea ce urmari negative va avea aceasta. Pe vremea lui Saul nu a fost chiar asa de rau. Insa dupa el a venit David, iar dupa el Solomon, care a fost un tiran absolutist. Etan a reusit sa termine raportul sau si sa-l ascunda. Caci Solomon, in intelepciunea sa a hotarat nu sa-l omoare, ci sa-l reduca la tacere (nicht totzuschlagen, sondern - totzuschweigen) pe scriitorul recalcitrant (din nou sunt prezente analogiile cu vremurile noastre). Rafinamentului lui Etan se datoreaza, nu numai faptul ca el a supravietuit, ci si "rapotul" sau - cartile lui Samuel cu toate aluziile impotriva stapanitorilor si regilor dintotdeauna. Samuel se bucura de o relativ buna imagine. El, care a fost un judecator si profet cinstit si pios, dar si rigid si de neclintit, ajunge mai mult nevrand decat vrand ( eher nolens als volens) in rolul de facator de regi, aducand astfel multe nenorociri asupra poporului sau.
3. Samuel in viziunea unui psiho-analist (Hans-Jürgen Dallmeyer)
Dallmeyer este un psiho-analist care traieste si preda in Göttingen. El a incercat sa citeasca cartile lui Samuel ca un Entwicklungsroman (adica roman care urmareste evolutia unei persoane n. trad.) (iar eu i-am slujit la aceasta ca si exeget si teolog): cum a ajuns Israelul, de la o situatie trista din perioada pre-regala (crime si atentate intre semintii, suferinte din partea dusmanilor externi) la o existenta sigura? Si cum s-a dezvoltat unul din acest popor ca un barbat si conducator cinstit: David? (de unde si titlul imprumutat de la Freud "David - ein Königsweg").
Dallmeyer nu este, asa cum insusi declara, un om credincios. Cu toate acestea, pentru el este foarte importanta figura lui Dumnezeu care, potrivit referatului biblic, actioneaza asupra lui Israel si a lui David. Notiunea de "Dumnezeu" este pentru el parola pentru puterile transpersonale, adanc inradacinate in lume si care actionau in mod pozitiv prin oameni; puteri care sunt necesare pentru a exista dezvoltari pozitive, precum cele prezentate in cartile lui Samuel.
Ce functiune a avut figura lui Samuel in aceste intamplari? El este, precum la Heym, aparatorul vechii oranduiri, insa nu din punct de vedere istoric, ci psihologic. Este o lume "relativ primitiva" structurata dupa un "model bipolar, dinamic": "prieten-sau-dusman; sus-sau-jos; da-sau-nu; alb-sau-negru; mort-sau-viu; totul-sau-nimic" (p. 63). Intr-o astfel de lume, categorii precum simpatie, creativitate, diferentiere, capacitatea de compromis, nu-si aveau locul. David va intruchipa toate aceste caracteristici, nu insa si Samuel sau Saul. Ei raman prizonierii traditiei, ei nu devin "personalitati pozitive fecunde" (p. 57). Ambii intruchipeaza un fel de inceput plin de speranta si un sfarsit dezamagitor. Samuel are parinti iubitori, insa dupa mutarea lui la templu, el ar fi trebuit sa depaseasca "drama despartirii", ceea ce el nu reuseste. El reuseste sa se desparta la timp de parintele lui adoptiv (Ersatz-Vater) Eli, insa dupa aceea el preia tot mai mult rolul "unui om al lui Dumnezeu prin excelenta cu principii stricte" care la nevoie taie oameni in bucati (precum pe regele amalecitilor) sau se debaraseaza de propriul lui creatie (Saul). Saul este, din punct de vedere psihic, foarte apropiat de Samuel. El face ceea ce Samuel ii spune pana intr-o zi cand se hotaraste sa rastoarne toate cu susul in jos: el vrea sa dea ordine si altii trebuie sa asculte (de exemplu Ionatan, David, chiar si Samuel).
Lumea lui Samuel si a lui Saul nu are viitor, iar Israelul nu are nici o sansa sub conducerea celor doi. Este timpul potrivit pentru venirea lui David. Inca odata ar trebui accentuat: toate acestea nu sunt marturii istorice, ci rezultatul unei lecturi profund psihologice a cartilor lui Samuel. Potrivt lui Dallmeyer, acestea ar vrea sa ne puna in fata ochilor ce inseamna o evolutie care are in vedere viitorul precum si necesitatile concrete ale vietii, atat la nivel social cat si individual. Din acest punct de vedere, Samuel (Samuel cel literar) este numai in foarte mica masura un model. (Daca el a fost profet sau judecator sau altceva; acestea il intereseaza mai putin pe Dallmeyer.)
4. Samuel in viziunea unui estet literar (Robert Polzin)
Filologul si specialistul in stiinta religiilor, Robert Polzin, zugraveste un portret in multe privinte si mai negativ al lui Samuel, sau mai bine spus: el interpreteaza in mod absolut negativ portretul biblic al lui Samuel. El presupune ca cele doua carti ale lui Samuel luate impreuna sunt un text tarziu alcatuit de un autor din perioada exilului ("the Deuteronomist"), deci la aproximativ 500 de ani dupa petrecerea evenimentelor. Ele nu s-ar baza pe izvoare vechi si nu ar avea nici un fel de valoare istorica; ar fi o pura fictiune literara, a carui intentie a fost de a-l lauda pe interpret.
In interpretarea lui Polzin, din imaginea biblica a lui Samuel nu ramane aproape nimic.
- relatarea descoperirii in vis (I Regi, cap. 3) ni-l prezinta pe Samuel ca pe un copilandru "pasiv" si nestiutor, care nu vrea altceva decat sa doarma, iar Dumnezeu aproape ca nu poate sa-l trezeasca spre a-i impartasi lucruri importante. (aici povestitorul ne explica in mod expres [si scuzabil], ca Samuel era pe atunci inca tanar si nu avea experienta revelatiilor lui Dumnezeu.)
- Relatarea cererii unui rege (I Regi, cap. 8) ni-l prezinta pe Samuel ca si "obstructiv in sensul de auto-interesat" (p. 84): el nu doreste sa-si piarda functia. Dumnezeu trebuie sa-i ceara de mai multe ori sa indeplineasca vointa poporului. In cele din urma, Samuel trimite poporul acasa in loc sa-i dea un rege, ceea ce pentru Polzin inseamna clara neascultare. (Aceasta ar putea insa sa insemne altceva: Samuel trebuie sa astepte pana de Dumnezeu ii va scoate in cale pe cel potrivit: anume pe Saul aflat in cautarea asinelor; aceasta relatare, care provine din alte surse, urmeaza in capitolul urmator.)
- Potrivit lui Polzin, la ungerea lui Saul, Samuel se lauda cu puterile sale profetice, vestind trei "semne" care se indeplinesc in mod prompt (10, 5-6 pana la I Regi 10, 1 si urm.; simpli cititori ar putea crede ca acestea au fost relatate in slujba reputatiei lui Samuel si nu in dezavantajul lui.)
- Porunca lui Samuel catre Saul sa porneasca razboi impotriva filistenilor este de-a dreptul rea, dupa care il lasa sa astepte mult timp. Samuel ar planui astfel, sa-l tina de scurt pe Saul (. o dependenta regala stricta fata de poruncile profetice"., p. 107). Este ca si cum el i-ar fi intins o cursa lui Saul, in care il prinde cu placere.[8]
- Cand, mai tarziu, se ajunge la o ruptura definitiva intre ei si Dumnezeu ii cere lui Samuel sa-i transmita regelui dizgratia in care a cazut, Samuel "s-a instristat si a strigat catre Domnul toata noaptea" (I Regi 15, 11) - ceea ce pentru Polzin inseamna, bineinteles, un clar act de rezistenta (p. 146). Dupa inlaturarea definitiva "s-a intristat Samuel pentru David" (I Regi 15, 34) - o noua opozitie fata de Dumnezeu. (Trebuie sa spun ca pentru aceste observatii la text ii sunt, formal, recunoscator: Samuel nu se leapada de Saul ca de o cutie de tinichea goala, ci isi arata compasiunea pentru el. Pentru Polzin nici in aceasta nu este nimic ce nu ar putea fi interpretat in dezavantajul lui Samuel.)
- La urma, Dumnezeu ii porunceste lui Samuel sa unga un nou rege in Betleem. Bineinteles ca incapatanatul Samuel este impotriva, altfel cum s-ar explica obiectia sa adusa lui Dumnezeu ca aceasta sarcina ar fi prea periculoasa? Apoi Dumnezeu trebuie sa depuna eforturi pentru a-l determina sa-l unga rege pe cel mai bun, caci Samuel vede numai ceea ce are "inaintea ochilor" in vreme ce Dumnezeu se uita la "inima" omului (p. 157)!
Pe scurt: Potrivit lui Polzin, Samuel greseste pentru ca el nu este capabil decat sa greseasca.
Acesta a fost un mic caleidoscop a receptarilor moderne a imaginii biblice a lui Samuel. In mod surprinzator, imaginea lui Samuel se inrautateste tot mai mult, iar la Polzin el a atins punctul critic al carierei sale. Speram pentru el ca in curand va inregistra si progrese.
Walther Dietrich
Sursa: "Revista Teologica" - Revista teologica a Mitropoliei Ardealului
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.