In virtutea menirii sale, femeia este aproape liberă de povara luării deciziilor. Asta se vădeşte în toate privinţele. Bărbatul îşi alege viitoarea soţie, femeii nu-i rămâne decât să spună: „da" sau „nu". Bineînţeles, se poate spune că şi aceasta e o decizie, dar nu-i aşa. Ca să înţelegem ce înseamnă decizia, să ne uităm în Dicţionarul de psihologie generală: „Luarea unei decizii este actul de formare a unei secvenţe de acţiuni care duce la atingerea unui scop, pe baza analizării informaţiei iniţiale, într-o situaţie de incertitudine." Mai simplu spus, decizia este un plan de acţiune elaborat în mod consecvent, care duce la un anumit scop final - lucru care e dificil pentru femeie. Capacitatea de a gândi logic şi consecvent, de a lua decizii în mod rapid şi corect, e mai caracteristică bărbaţilor.

Chiar dacă femeia este învăţată în mod special logica, strategia şi tactica - dacă, de exemplu, este învăţată să joace şah -în condiţii egale ea nu va juca la fel de bine ca un bărbat. In acest sport, turneele profesioniste pentru bărbaţi şi cele pentru femei sunt organizate separat.

Din firea sa, femeia este mai înclinată să ceară sfat decât să ia decizii independente.

Viaţa o pune pe femeie în anumite împrejurări, şi ea este obligată ori să fie de acord cu ele (cum se întâmplă de obicei), ori să nu fie. Pentru femei este deosebit de necesar să ştie asta, ca să nu facă o foarte mare greşeală atunci când se mărită, fiindcă se ştie că femeia trăieşte mai mult prin sentimente, prin senzaţii şi prin emoţii decât prin raţiune - aşa încât, greşind o singură dată, poate trage pe urmă linie peste toată viaţa sa.

Preoţii şi psihoterapeuţii ştiu cât de greu şi chinuitor le este femeilor să ia vreo hotărâre. După ce îi spui femeii: „Eu doar v-am sfătuit: restul depinde numai de dumneavoastră, nimeni nu poate hotărî în locul dumneavoastră", tot nu se poate hotărî vreme îndelungată, iar câteodată lasă torul aşa cum e, aşteptând ca viaţa să pună toate punctele pe „i"-uri.

Conducătorii, şefii ştiu foarte bine cât de greu le vine femeilor să ia o decizie lucrătoare, ştiu cum ele aşteaptă mereu indicaţii de la bărbaţi -şi în asta, credeţi-mă, nu este nimic rău. Pur şi simplu aşa e natura, psihologia feminină. Orice paroh ştie că este mai uşor să lucrezi cu femeile, fiindcă ele sunt întotdeauna mai conştiincioase.

Bărbatul este creier, el decide, poate foarte bine să explice, să facă un plan, dar partea activă, constructivă, este privilegiul inalienabil al femeilor.

Femeile îi respectă întotdeauna pe bărbaţii care sunt capabili să ia decizii, şi tocmai asta aşteaptă de la soţii lor. Iată un fapt destul de interesant: fără soţ, unei mame îi este mai uşor să crească o fiică decât un fiu - şi asta nu numai pentru că băiatul are nevoie de autoritatea tatălui. Băiatul, chiar dacă este mic, este deja bărbat în esenţă, el poate cu uşurinţă să-şi supună mama propriei voinţe, poate s-o forţeze să acţioneze potrivit dorinţelor, capriciilor sale, poate începe să ia toate hotărârile în locul ei.

Chiar şi atunci când femeii i se pare că ia decizii, de regulă nu face decât să fie sau nu de acord cu condiţiile care-i sunt propuse. De exemplu, a părăsit-o bărbatul: ea poate doar să se resemneze. Sau, dimpotrivă, ea şi-a lăsat bărbatul de dragul altuia: şi aici, pentru ea decizia o ia, în esenţă, altul.

Cineva poate obiecta însă: „Dar cum rămâne atunci cu «doamnele de fier», cu femeile-politicieni?" In primul rând, de multă vreme politicienii nu mai decid cu adevărat nimic. Ei tocmai că nu fac decât să rostească deciziile pe care le ia în locul lor un grup restrâns de persoane - pe care îl putem numi, dacă vreţi, „guvernul mondial", şi din care sunt convins că femeile nu fac parte. In al doilea rând, femeile încep să se ocupe cu politica, din care nu înţeleg nimic şi care, în general, le este indiferentă, atunci când vor să demonstreze că nu sunt cu nimic mai prejos decât bărbaţii. Şi aici chiar că n-au nici o nevoie să ia decizii. Veţi spune: „Dar cum rămâne cu reginele şi împărătesele care au cârmuit terito-rii mari, au purtat campanii militare, au câştigat bătălii?" Unu: excepţia confirmă regula. Doi: alături de asemenea femei s-au aflat întotdeauna bărbaţi care au şi condus, practic, statul şi au luat deciziile politice importante.

Atât din principiu, cât şi prin concursul împrejurărilor istorice s-a ajuns ca în stat, în societate şi în Biserică deciziile să fie luate de bărbaţi. Şi cred că, în general, nu se descurcă rău.

Toate acestea pun pe umerii bărbatului o dublă responsabilitate: deciziile sale nu se răs-frâng numai asupra lui, ci şi asupra femeii, pentru care el, de asemenea, a decis. Să nu mă înţelegeţi greşit: nu vreau să spun că femeia nu are deloc voinţă liberă şi drept de alegere. Acestea ne-au fost date de Dumnezeu şi nu-i pot fi răpite nimănui, nici măcar condamnatului la moarte aflat în celula sa izolată. Alegerea şi decizia sunt însă lucruri diferite, să ţinem minte!

Ce concluzie se poate trage din toate acestea şi ce sfat poate fi dat femeilor? Bărbaţii au mai mult succes în luarea deciziilor: încredinţaţi-le lor „ această sarcină, şi mulţumiţi-I lui Dumnezeu dacă alături de voi se află un bărbat hotărât şi înţelept, care îşi asumă răspunderea pentru deciziile sale.

PR. PAVEL GUMEROV

EL ŞI EA. ÎN CĂUTAREA ARMONIEI CONJUGALE, EDITURA SOPHIA

Cumpara cartea "EL ŞI EA. ÎN CĂUTAREA ARMONIEI CONJUGALE"

 

• Cel mai frumos dar de Nunta
  Publicat in : Editoriale
• Inmormantarea amana Nunta ?
  Publicat in : Viata liturgica
• Nunta - suprema intalnire
  Publicat in : Editoriale