Sarbatoare. Nunta ca sarbatoare... Fara indoiala, nunta este un moment de maxima sarbatoare, atat in viata personala a celor care se casatoresc, cat si in cea a comunitatii careia acestia ii apartin. Ce este, in fond, sarbatoarea? Intalnirea si convietuirea plenara cu altul. Cu Dumnezeu in primul rand. Dar cu oamenii in egala masura. Sunt sarbatori ale timpului ciclic si sarbatori ale timpului liniar. Nunta face parte dintre acestea din urma. Spre deosebire de nastere si de moarte, ea poate fi traita in deplina constiinta si cu mai multa implicare. Bucuria este maxima, nestavilita. Insusi Isaia Prorocul dantuieste!
Relatie. Religia si credinta romanilor trimit la o relatie cu Dumnezeu vazut ca Mire. Maica Fiului lui Dumnezeu este si ea „pururea mireasa". Omul este creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu (cf. Facerea 1, 28). El poarta totdeauna in sine chipul, oricat de sters ar ajunge acesta din cauza pacatelor proprii, dar asemanarea trebuie atinsa prin efort ascetic. In consecinta logica, si relatia omului cu semenii sai trebuie sa tinda spre asemanarea relatiei sale cu Dumnezeu. Cu alte cuvinte, orice relatie interumana trebuie sa tinda in chip mistic spre o relatie de nunta.
Intemeiere. Dumnezeu l-a facut pe om barbat si femeie (cf. Facerea 1,27). A vazut Dumnezeu ca nu este bine ca omul sa fie singur, ci se cuvine sa aiba un ajutor pe masura lui (cf. Facerea 2, 18). In sfarsit, a mai randuit Dumnezeu ca „va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de femeia sa si cei doi vor fi un trup" (Facerea 2, 24). Nunta inseamna, deodata, despartire de vechea familie (desprindere), dar si intalnire intr-o noua familie (cuprindere). Plecare dupa iubire, intalnire si ramanere in ea.
intemeiata, nunta este la randul ei intemeietoare. Toti sunt chemati sa participe, spiritual si material, la o buna intemeiere. Prin deschidere si disponibilitate, prin daruri, prin urari, prin rugaciuni, prin ganduri bune, prin intreaga atitudine.
Model. In Vechiul Testament cuvantul nunta nu apare decat o data (Cantarea Cantarilor 3, 11), dar suficient ca sa se constituie in model de intalnire si de unire intre iubiti spre nuntire. Cantarea Cantarilor pune pentru totdeauna in relatie legatura dintre Dumnezeu si Biserica Sa cu cea dintre miri.
Tripla insotire. Nu exista nunta adevarata fara participarea invocata a lui Dumnezeu, fara ca El sa Se insoteasca cu cei ce se casatoresc. Este luat ca martor si ocrotitor. In lumea traditionala casatoria nu era contract social, ci lega-mant sfant. Ca atare, nunta, de orice fel ar fi ea, este unica. Tradarea nuntii este egala cu tradarea lui Dumnezeu. Comunistii au incercat sa-L inlocuiasca pe Dumnezeu cu altceva, pus in cadrul unei ceremonii atee (perechile de miri erau purtate pe la mausolee si monumente, indeosebi la sovietici, sau li se sugerau nunti uteciste, la comunism romani etc), dar in final n-au reusit, pentru ca Dumnezeu nu poate fi inlocuit in nici un fel.
Starea de nunta. Dincolo de momentul nuntii in sine, se poate vorbi despre o stare de nunta, care depaseste cadrul strict al desfasurarii nuntii. Este starea intalnirii maxim realizate, care se cere prelungita, eventual permanentizata. Emotia aferenta este pe masura. O anumita frenezie o insoteste. De aceea, o astfel de stare se cere pregatita si ocrotita cu infinita grija, cu o delicatete aparte.
Nunta la romani dureaza, cel mai adesea, in chip semnificativ, trei zile. In basme ni se spune despre nunta eroilor (foarte adesea Fat-Frumos si Ileana Cosanzeana) ca desi a inceput „odata ca niciodata", ea „va mai fi durand si astazi". Starea basmului este anticamera starii paradisiace.
Descoperire. Nunta realizeaza descoperirea intreaga a celui iubit (trup si suflet), fara ca totusi sa-i epuizeze taina, ci, dimpotriva, sporindu-i-o. Totul bazat pe o nesfarsita disponibilitate reciproca. Mireasa este dezvaluita spre a fi imbrobodita. O tainuire (cea a fetei) este sporita printr-o noua taina (cea a femeii-nevasta).
Impliniri. Nunta implineste prietenia. Prietenia implineste nunta.
Incununarea. In timpul nuntii, mirii ating o stare deplin imparateasca. Ei sunt acum imparati ai intregului univers. Nimeni nu este mai presus de ei in fata lui Dumnezeu. Toata obstea, stransa in jurul lui Dumnezeu, recunoaste aceasta stare si participa la ea. Alaiul nuntii este un alai imparatesc. Cununa nuntii este mai mult decat o coroana politica. Ea aduna toata frumusetea coborata din Rai, insotind omul exilat, cea a plantelor (grau, flori) in rodnicia lor maxima. Mai presus de toate, cei doi miri sunt incununati cu slava. Podoabele miresei sunt si ele bogate. Mai ales cele ale capului, care se adauga cununii imparatesti.
Perpetuare. Nunta vine dupa incheierea copilariei spre perpetuarea ei, prin pregatirea altor copilarii. Mirele din basmele romanilor poarta inca nume de prunc: Fat-Fru-mos. Mai mult inca, nunta pastreaza o stare de copilarie curata si pentru eroii ei. Ei sunt chemati sa regaseasca starea adamica de dinainte sa cunoasca neascultarea si rusinea aferenta (cf. Facerea 3,7).
Minune. Prima minune a Fiului lui Dumnezeu a fost aceea de la nunta din Cana Galileii (cf. Ioan 2,1-11), cand a transformat apa in vin. (Intalnirile importante se fac tot-deauna in jurul vinului, nu se lipsesc de caldura lui.) Din punct de vedere simbolic, aceasta vrea sa spuna ca, pentru miri, viata ca o apa (generatoare de viata - dar lucru exclusiv al lui Dumnezeu) se cere transformata in viata ca un vin (sinteza solara, la care omul a fost chemat sa conlucreze cu Dumnezeu, de la plantat la limpezire).
Transfigurare. Nunta presupune neprihanire. Ca orice sarbatoare majora, se constituie intr-o stare de transfigurare spirituala. Aceasta transfigurare spirituala se cere insotita de o transfigurare a materiei, ceea ce se realizeaza cu precadere in vesminte, lucru care are, de altfel, temeiuri biblice (cf. Matei 17, 2). Ca si la Pasti, vesmintele de nunta sunt noi si unice. Ele sunt incarcate de o forta aparte. In basme, eroul isi incepe periplul initiatic in lume imbra cand, spre izbandire, hainele de mire ale tatalui sau, imparatul, abandonate de la nunta intr-o lada. Probabil ca va face si fiul lui la fel, pentru ca povestea sa nu aiba sfarsit... Dar nunta cere de Ia toti cei care participa imbracaminte pe masura (din punct de vedere spiritual, cu atat mai mult). Cei ce ignora aceasta cerinta, risca sa fie expulzati (cf. Matei 22, 11-13).
Mucenicie. Tinerilor casatoriti li se aminteste despre viata mucenicilor. Casatoria inseamna si indelunga jertfa marturisitoare. Impreuna si reciproc.
Istorie. Istoria lumii ca o continua insiruire de nunti spre inaintare eshatologica...
Raiul. Paradisul poate fi vazut si ca o nesfarsita ramanere dinamica in Nunta.
O lume de mirese. Poetul Ioan Alexandru (intre altele, profesor de ebraica veche!) intr-un autoportret de acum mai bine de treizeci de ani: „De ce ma simt eu, oare, in fiecare zi invins de-o bucurie aproape ne-nteleasa? Ca-n fiecare tanar eu insumi par a fi Si fiecare fata mi-o socotesc mireasa."
Nimic donjuanesc aici. Pe care fata ti-o doresti si ti-o poti socoti mireasa? Pe cea mai frumoasa, pe cea mai curata, pe cea mai blanda, pe cea mai de neatins, pe cea mai... Cand ai ajuns sa vezi in jurul tau o lume de mirese, esti deja, cu adevarat, in preajma lui Dumnezeu, ai atins un statut existential care iti poate permite sa nadajduiesti intr-un mod mai accentuat la propria-ti mantuire.
Libertatea iubirii. Practica unor culturi arhaice ca parintii sa stabileasca casatoriile fara consultarea viitorilor soti constituia un atentat la libertatea iubirii. Temeiul prim al unirii prin casatorie se cuvine a fi iubirea, iar nu statutul social. Si anume iubirea personala care creste pe disponibilitatea ontologica generala spre iubire, iar nu aceasta din urma.
Ritualul ocrotitor. Faptul de a fi in centrul evenimentului nuntii sau in preajma lui, oricum in atentia si aprecierea critica generala, produce o reala dificultate. Ritualul, cu multele sale etape, are rolul tocmai de a-i proteja pe actanti, „scriind" piesa, rolurile, dialogurile... El prevede activitatile pregatitoare, etapele de desfasurare, momentele ulterioare nuntii, punctul culminant constituindu-l intalnirea cu Dumnezeu in fata altarului Jertfei. Dincolo de iuresul veseliei de obste se petrece lucrul cel mai grav si mai tainic cu putinta in viata unei fiinte umane: deschiderea ei spre rodire prin iubire.
Iertaciunile. Iertaciunile repeta istoria Vechiului Testament. Toate personajele importante sunt mentionate, fie pentru a sublinia transmiterea binecuvantarii lui Dumnezeu din generatie in generatie (Adam si Eva, Noe, Avraam cu Sara, Isaac cu Reveca, Iacob, cei 12 patriarhi, cei trei tineri in cuptorul Babilonului, Ilie etc), fie pentru a invoca asupra mirilor cele sapte daruri ale lui Dumnezeu bogatia lui Iov, frumusetea lui Iosif, blandetea lui David, intelepciunea lui Solomon, toiagul lui Aron, bucuria lui Noe in corabie, taria lui Samson. Coplesitor!
Pomeniri benefice. O serie de perechi din istoria Vechiului Testament sunt pomenite si invocate in slujba ortodoxa de cununie spre binecuvantarea mirilor si a nuntii lor: Avraam si Sara, Isaac si Rebeca, Iosif si Asineta, Moise si Senfora, Ioachim si Ana, Zaharia si Elisabeta. Urmeaza ca mirii sa se inscrie cu vrednicie in aceasta nobila si sfanta descendenta.
Cale unica. Nunta este calea unica prin lume pentru om spre izbanda in drumul sau spre fericita viata vesnica. Caci si monahismul este tot o nunta. Nunta cu Dumnezeu.
Nu numai nasterea si moartea sunt de neocolit in constiinta taranilor, ci si nunta. De aceea cei morti necasatoriti sunt ingropati imbracati in haine de mire sau de mireasa.
Moartea. Moartea este vazuta de romani si ea ca o nunta cosmica, datorita intalnirii cu Mirele-Dumnezeu. Acest lucru se vede cu pregnanta in Miorita, unul dintre poemele emblematice ale romanilor, dar nu numai acolo.
Costion Nicolescu
Extras din volumul "Carte pentru indragostitii care vor sa se imprieteneasca", Ed. Sophia
Cumpara volumul "Carte pentru indragostitii care vor sa se imprieteneasca"
.jpg)
-
Cel mai frumos dar de Nunta
Publicat in : Editoriale -
Inmormantarea amana Nunta ?
Publicat in : Viata liturgica
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.