Un pacatos guraliv

Parinte drag, rugati-va pentru un pacatos guraliv! Toate cerintele mele ar trebui sa le predau Crucii. Toate gandurile ar trebui sa respire liniste, calm, armonie. Domnul nu ma lasa singur nici macar o clipa. Si totusi, eu consum idolotite cu fiecare suras viclean. Recunosc un singur Imparat, dar inca platesc tribut si falsului cezar.

Cel mai consistent Cadou

Sunt eu hotarat sa termin modificarile incepute in casa inimii? De Rusalii, primim cel mai consistent Cadou. Daca voi evita speculatiile, imi voi pastra locul in Camin. Daca ma pregatesc de Calatorie, ar trebui sa respect planul. Si sa nu ma las impresionat de peisaj doar, ci de adancul tainei umane.

Cat de flexibil?

Perseverenta si plus de incredere, un cadou minunat de Rusalii. Imi iau inima in dinti si continui lucru in Vie. Flexibil? Va trebui sa il intreb pe Parintele cand si cum sa fiu flexibil, pentru a nu fi nici fariseu, nici eretic.

Declaratie de dragoste

Am ocazia sa stralucesc, dar nu in birtul lumii, ci doar pe scena raiului. Scriptura este de fapt mai mult decat literatura: este declaratie de dragoste. Traversez o perioada favorabila doar cand nu tradez iubirea. Nu trambitez talente artistice si nu caut laude formale. Inainte de toate, cumpatare in ocaziile ivite! Trebuie sa renunt la calatoriile egoiste. Nu mai stau pe ganduri: dau sansa doar iertarii.

Paharul lui Pavel

Ieri, bunul meu prieten Pavel rupe flori din curtea bisericii. Se justifica: "Nu e furt, ca nu le ascund, le duc in fata pe poarta. Imi amintesc ultima data cand am fost la parintele Cleopa... I-am zis ca scot pahare de la Sticla si l-am intrebat daca e furt. Mi-a zis ca daca bag paharul in buzunar si asa ies pe poarta e furt; daca il tin in mana, la vedere, atunci nu e furt..."

Nicolae si Necula

Cantaretul meu, Nicolae, tocmai s-a intors dintr-un pelerinaj sibian. A venit incarcat de o energie spirituala extraordinara si foarte incantat de marele predicator Constantin Necula: "Slava lui Dumnezeu pentru toate!"

Ia un par ?!

Am cumparat un CD cu cantece pentru copii. Cel putin asa scrie pe eticheta. Copiii sunt invatati de mici cu petrecerile si folclorul pseudo-urban: niste fetite, talentate de altfel, canta de mama-focului: "Marie si Marioara/ Ia un par de ma omoara". Mda...

GR

Un oarecare GR imi face pontajul la slujbe si imi motiveaza intarzierile la Vecernie. E si asta o ocupatie...

Sfinte Ioane Rusu, Mucenice

Ieri am fost martorul unui eveniment greu de explicat si de descris. Un copil deosebit, Ioan Alexander, a fost incubat in stare grava. Mama se ruga langa el: "Sfinte Ioane Rusul mucenic, roaga-te pentru Ioan cel mic!" Si ce credeti? Doctorul nu a putut dimineata decat sa constate: "Pe copilul acesta il iubeste Cineva in ceruri! Nu mai il operam..." Cand l-am vazut, era agitat baiatul. Dupa ce l-am impartasit, s-a intamplat ceva deosebit. Nu stiu cum sa zic, nu ciudat, dar diferit: s-a luminat tot si radia de o bucurie sfanta. Plangea ca sa fie impartasit... Bine, povestea e mult mai lunga si mai... sfanta! Manat de o confuzie sacra, am ajuns si in salonul lui Beatrice: de ce am intrat acolo, doar trebuia sa merg in alta parte. Cred ca ingerul lui Beatrice m-a chemat... Acestea sunt doua exceptii, doua cazuri luminoase intr-o sectie plina de tipete jalnice: "Mamiiiii! Nu mai vreauuuuu!" Tin minte ca anul trecut am ramas fara voce sa spun o dezlegare in urma unei povesti foarte triste.

Fara Antidot, virusul ucide

O avalansa de ispite nu poate darama o inima rugatoare. Un munte de greutati nu poate opri un suflet insetat de credinta. O cisterna de ironii nu poate bloca dorul dupa Iubire.

O revolta sociala nu pregateste Imparatia; una interioara, cu siguranta. Atitudinea strict filosofica exclude fapta, cata vreme filantropia da marturie despre iubirea tuturor celor cazuti intre talhari.

Neputintele puroinde nu pot fi vindecate decat de catre Doctorul sufletelor. Tratamentul nu poate fi altul decat cel prescris de catre Rabi. Fara Antidot, virusul ucide.

Trufia propriei verticalitati poate exclude orizontalitatea suferintei aproapelui. Lumea egoismului este o enclava a rautatii, niciodata a mantuirii. Altruismul nu presupune naivitate, ci doar curaj si perseverenta.

Sfidarea celuilalt devine capcana iadului. Umilinta aduce pace si bucurie. Obsesia banilor zornaie sufletul si-l sfasie. Patimile devoreaza caldura inocentei. Abstinenta devine usa de rai.

Dovezile clare din inima noastra

Este necesara o dezinfectie spirituala. O revigorare, o reasezare, o renastere. In fond, convertirea noastra nu e finalizata inca. Nu putem stopa procesul de purificare doar pentru ca ne pierdem rabdarea. Nu deconspiram pacatele altora, pentru ca suntem orbiti de ale noastre. Nu privim in farfuria vecinului, nu iscodim daca el posteste, ci ne straduim sa tinem postul in liniste si cu discretie.

Nu putem face presupuneri pe baza zvonisticii subiective. Nu cautam interese in luptele lumesti. Ne retragem in chilia sufletului nostru si ne plangem pacatele. Cu amar. Cautam dovezi clare, uitand sa privim in inima noastra. Strabatem continente de initieri, cand - de fapt - comoara nu era in afara noastra. Nu ne dam cu parerea doar ca sa ne aflam in treaba. Nu ranim inocenta si nu stigmatizam simplitatea.

Nu incitam la revolta: revolutionam interiorul. Comportamentul, modul de raportare la viata, asteptarea Pragului, raspunsurile data la Vama. Intetim rugile lacrimande si milosteniile ascunse. Nu trambitam lipsa alimentarii cu carne. Nu cheltuim banii vaduvei. Fugim de consumism, ramanand normali. Evitam extremele, pentru a putea vizualiza Crucea, nu doar jurisprudentele telurice.

Un crestin nu aduce tribut Lumii

Lipsa bunului simt socheaza sensibilitatea crestinilor. Urmasii Inviatului nu isi inventeaza false autobiografii, ci traiesc in ascultare si smerenie. Convertitii evita orice are un continut scandalos, preferand linistea si bucuria simpla. Postitorii au renuntat la tumultul vietii. Nu se mandresc, nu se considera copii minune, ci tainuiesc minunile din altarul inimilor. Nu condamna iubirea, nu incurajeaza nimic alienabil. Nu aduc tribut Lumii. Crestinii realizeaza caracterul efemer al dorintelor umane. Nu sunt sclavii obisnuintei. Nu sunt nestatornici si lipsiti de vointa: nu transforma ultima tigara in penultima, nu se complac in propriul esec.

Fara rugaciune, nu putem vorbi cu Mirele

Nu pot concepe viata fara Hristos. Nici moartea fara Hristos. Nici adevarul fara Hristos. Nici soarele fara Hristos. Nici universul fara Hristos. Fara Hristos, toate sunt un nonsens ingrijorator (Iustin Popovici). Fara Hristos nu exista iertare, bucurie, pace, iubire, vesnicie.

Ascultarea fara rugaciune n-are valoare (Amfilohie de Patmos). Si comunismul impunea ascultarea fara de ideologia lui: si ce rezultate a avut? Fara rugaciune nu putem fi ucenici ai lui Hristos. Fara rugaciune, postim degeaba. Fara rugaciune, suntem egoisti. Fara rugaciune, nu putem vorbi cu Mirele.

Misiunea duhovnicului e sa ii duca fara abatere pe oameni la Hristos (Arsenie Papacioc). Fara duhovnic, nu iesim din imperiul vinovatilor. Fara duhovnic, nu primim dezlegarea pentru Medicament. Fara duhovnic, ratacim pe un traseu riscant.

Oricine se impotriveste vointei lui Dumnezeu va incepe in curand sa se impotriveasca vointei oricui (Nicolae Velimirovici). Fara credinta, plutim la nimereala. Fara credinta, nu putem intra in Imparatia Mirelui. Fara credinta, orice bucurie doare si orice raza de soare raneste.

Dumnezeu nu vrea sa lase evaporata prezenta Sa in subiectivitatea ta, ci vrea sa-si faca simtita in mod obiectiv prezenta Sa si voia Sa prin altul, care are constiinta intarita de comunitatea bisericeasca, inceputa prin apostoli, ca-ti vorbeste in numele Domnului (Staniloae). Avem nevoie de un indrumator spiritual, de un om al lui Dumnezeu, care sa ne trezeasca din somnambulismul afectelor scapate de sub control.

Daca toate minciunile s-ar strange intr-una singura, aceasta ar fi: Iisus nu este Fiul lui Dumnezeu (Benedict Stancu). Daca nu credem ca Domnul Iisus Hristos este Mesia, Fiul lui Dumnezeu, Lumina din Lumina Tatalui, chiar ca nu are rost sa postim sau sa ne mai rugam. De credem insa cu toata puterea noastra ca Mesia este Logosul intrupat, primim o putere harica, ce ne va deschide Poarta iertarii.

Suferinta

Domnul Hristos sufera ca (si) eu sa fiu impacat. Domnul Hristos sufera si eu nu pot ramane indiferent. Nu e de ajuns sa vars o lacrima si sa imi vad de drum, ci trebuie sa ma impartasesc din roadele acestei suferinte. Nu a suferit in zadar. Chiar daca inca sufar, stiu ca dincolo de incercare este Invierea. Domnul Hristos sufera vazand pocitaniile noastre. Sufera pentru ele. Sufera pentru noi. Sufera, ca noi sa scapam de vapaie. Credem in Invierea Ta, Doamne, asteptand-o pe a noastra.
Fugim de omul minciunii. Nu vrem sa coagulam amagiri. Ne detasam de orice speculatie desarta.

Nuante

A fi liber nu e nici plictiseala, nici belea. Gasesc multe asemenea "nuante" ale pr. Benedict Stancu: principalul in situatii-limita este sa nu innebunesti. Pentru ca nebunia este contagioasa. Hristos n-a respins pe hoti, dar nu spre a-i binecuvanta in pozitia lor de hoti, ci pentru a-i ajuta sa nu mai fie. Crestinismul este prin esenta ostil oricarei segregatii. Nu este in spiritul invataturii lui Hristos sa fie o biserica pentru albi si alta pentru negri.

Marius Matei

• A inviat Mesia!
  Publicat in : Invierea Domnului
• Duminica Svetlanei (Fotini samarineanca)
  Publicat in : Predici - Predica