Dreptul de intai nascut

Dreptul de intai nascut Mareste imaginea.

Dreptul de intai nascut ne este cunoscut din paginile Sfintei Scripturi, de unde aflam ca, inca din perioada timpurie a istoriei biblice, primul nascut de partea barbateasca (femeile nu pot sa aiba drept de intai nascut) al unei familii de iudei era inchinat lui Dumnezeu. De asemenea, acesta beneficia de privilegii speciale, atat de ordin legal, cat si spiritual: i se conferea autoritate asupra fratilor sai (Fac. 4-7; 27:29, 37, 49;3:2), primea binecuvantarea speciala din partea tatalui (Fac. 27:4), precum si o parte dubla din mostenirea familiei (Deut 21:17).

Intaiul nascut mostenea si pozitia tatalui dupa moartea acestuia, aceea de conducator politic sau religios. Tot el se substituia autoritatii tatalui in cazuri speciale, cand acesta era absent sau era grav bolnav.

In Iesire 13:12-15, Dumnezeu a poruncit ca fiecare intai nascut de parte barbateasca sa fie rascumparat:"sa inchini Domnului pe orice intai-nascut, chiar pe orice intai-nascut din vitele, pe care le vei avea: orice parte barbateasca este a Domnului. Sa rascumperi cu un miel pe orice intai-nascut al magaritei; iar daca nu-l vei rascumpara, sa-i frangi gatul. Sa rascumperi de asemenea pe orice intai-nascut de parte barbateasca dintre fiii tai. Si cand te va intreba fiul tau intr-o zi: "Ce inseamna lucrul acesta?” sa-i raspunzi: "Prin mana Lui cea atotputernica, Domnul ne-a scos din Egipt, din casa robiei; si, fiindca Faraon se incapatana si nu voia sa ne lase sa plecam, Domnul a omorat pe toti intaii-nascuti din tara Egiptului, de la intaii-nascuti ai oamenilor pana la intaii-nascuti ai dobitoacelor. Iata de ce aduc jertfa Domnului pe orice intai-nascut de parte barbateasca, si rascumpar pe orice intai-nascut dintre fiii mei."

Initial Dumnezeu intentionase ca toate familiile din Israel sa dea pe intaiul lor nascut ca sa slujeasca drept preot inaintea Sa: "Sa-Mi dai pe intaiul nascut din fiii tai." (Iesire 22:29)

Din punct de vedere al ritualului, inainte de primirea Torei, intaii-nascuti erau cei care ofereau jertfe in numele intregii familii si oficiau ca "preoti".

Vinderea dreptului de intai nascut

Tot inainte de primirea Torei, dreptul de intai-nascut putea face obiectul unei tranzactii (cum a fost si cazul tranzactiei dintre Iacov si Isav). De altfel, prima disputare asupra dreptului de intai nascut intalnita in Scriptura apare cand Iacov ii propune fratelui sau mai mare, Isav, sa-i cedeze dreptul de intai nascut, pentru o masa de linte. Nu dupa mult timp, Iacov a dobandit, prin viclesug, si binecuvantarea tatalui sau.

Sfantul Apostol Pavel in Epistola catre Romani, facand referire la acest episod biblic, accentueaza tocmai hotararea divina: "Dar nu numai ea, ci si Rebeca, avand copii gemeni dintr-unul, Isaac, parintele nostru si nefiind ei inca nascuti si nefacand ei ceva bun sau rau, ca sa ramana voia lui Dumnezeu cea dupa alegere, nu din fapte, ci de la Cel care cheama, s-a zis ei ca "cel mai mare va sluji celui mai mic", precum este scris: "Pe Iacov l-am iubit, iar pe Isav l-am urat". Ce vom zice dar? Nu cumva la Dumnezeu este nedreptate? Nicidecum! Caci graieste catre Moise: "Voi milui pe cine vreau sa-l miluiesc si Ma voi indura de cine vreau sa Ma indur". Deci, dar, nu este nici de la cel care voieste, nici de la cel ce alearga, ci de la Dumnezeu care miluieste. Caci Scriptura zice lui Faraon: "Pentru aceasta chiar te-am ridicat, ca sa arat in tine puterea Mea si ca numele Meu sa se vesteasca in tot pamantul". Deci, dar, Dumnezeu pe cine voieste il miluieste, iar pe cine voieste il impietreste. Imi vei zice deci: De ce mai dojeneste? Caci vointei Lui cine i-a stat impotriva?" (Romani 9, 6-19)

Lucrurile ar fi putut sta invers, dar Iahve a hotarat in deplina-I suveranitate sa-l iubeasca pe Iacov si sa-l urasca pe Isav. Edomitii, descendentii lui Isav, sunt numiti chiar peste cateva versete: "poporul impotriva caruia Domnul (Iahve) S-a maniat pentru totdeauna".

Trebuie sa tinem seama insa de faptul ca, initial, Isav fusese "cel ales". El era cel intai-nascut, deci cel cu dreptul de a mosteni casa parinteasca si de a se bucura de binecuvantarea tatalui. El era cel pe care Isaac il iubea mai mult (Facere 25, 28). Or, tocmai prin Isaac, tatal sau, urma Isav sa dobandeasca fagaduintele divine, pe care Isaac, la randul lui, le primise de la Avraam. Isav insa isi vinde dreptul de intai-nascut pe o fiertura de linte, punand mai mult pret pe satisfacerea pantecelui decat pe statura duhovniceasca a alegerii divine (Facere 25, 33-34). Apoi, casatorindu-se cu femei straine, si nu cu o femeie din cadrul aceluiasi clan, ca Iacov, Isav devine pricina de amaraciune pentru parintii sai (Facere 26, 34-35). In mod evindent Isav si-a nesocotit dreptul de intai nascut.

Pentru Sfantul Chiril al Alexandriei (in Glafire la Facere 25) Isav, cel rosu si paros, este simbolul celor care raman sub puterea diavolului. Parul indica animalitatea, intoarcerea spre teluric, iar roseata aminteste de culoarea fierturii de linte, lacomia pantecelui din care deriva pacatele trupesti. Isav inchipuieste insa si sinagoga, cea care a avut intaietate, dar a pierdut-o prin interpretarea carnala, literalista a Legii, fiind inlocuita ulterior de Biserica reprezentata de Iacov.

Cazul fratilor Iacov si Isav nu este singular in Sfanta Scriptura in ceea ce priveste exceptia de la regula dreptului primului nascut. Dumnezeu a luat aminte mai cu seama la Abel decat la Cain, la Iosif mai mult decat la fratii sai mai in varsta, si la David mai mult decat la fratii sai mai mari. Imparatul David, la randul sau si-a lasat tronul lui Solomon, unul dintre fiii sai cei mici.

De asemenea, unul dintre cele mai importante argumente asupra rolului primului nascut apare si in cadrul "conflictului” dintre Ismael si Isaac. Musulmanii argumenteaza ca Ismael, ca intai nascut al lui Avraam, si nu Isaac, ar fi trebuit jertfit lui Dumnezeu la Muntele Moria. Insa, voia Domnului, in acest caz, o aflam din Scriptura, Isaac fiind "cel ales”.

Mai exista dreptul de intai nascut in comunitatile iudaice?

Dreptul de intai nascut este si in zilele noastre important pentru evrei, atat din punct de vedere legal, cat si spiritual. Sunt insa situatii cand nu se pune in aplicare, mai ales atunci cand mostenirea se imparte in cadrul tribunalelor laice si nu prin tribunalul rabinic. Ca un evreu sa beneficieze de dreptul de intai nascut este necesar ca sa indeplineasca urmatoarele cerinte: trebuie sa fie nascut pe cale naturala, nu prin cezariana - daca femeia a nascut un alt fiu prin cezariana, dreptul revine doar celui nascut pe cale naturala; mama acestuia trebuie sa fie neaparat evreica; mama sa nu fi suferit nici o pierdere de sarcina inainte si nici sa nu fi facut avort vreodata. Un tata poate sa aiba doi fii cu drept de intai nascut daca fiii nu sunt de la aceeasi mama.

Pidion HaBen - Rascumpararea fiului

In urma episodului biblic al Vitelului de Aur, unde tot poporul s-a spurcat inchinandu-se la idoli, intaii-nascuti au pierdut acest drept si, totodata, dreptul de a oficia ca "preoti" a revenit urmasilor lui Aaron, kohenii. Odata cu acest episod, dreptul de intai-nascut a incetat sa mai fie transferabil.

Din cauza acestei alegeri, fiecare intai nascut din Israel, trebuia rascumparat de la un kohen, "platindu-l" pe acesta pentru ca face slujba de preot in locul sau. Acest ritual de rascumparare se numeste Pidion HaBen (Rascumpararea fiului).

Ritualul are loc dupa 30 de zile de la nasterea unui baiat evreu, intaiul-nascut si "deschizator de pantec" al mamei sale. Ceremonia are la baza porunca divina mentionata in versetele 18:15-17 din Numeri (si in alte versete ale Torei) si consta in transferul unei sume de bani in shekeli de argint, de la tatal baiatului (cel dator sa il rascumpere) catre un kohen (in aceasta ceremonie "reprezentant" al lui Dumnezeu).

Aceasta ceremonie nu este realizata pentru intaii-nascuti ai kohenilor si levitilor sau daca mama este fiica de kohen sau de levi. Acest lucru se datoreaza faptului ca legea mozaica nu permite acestor categorii de intai-nascuti sa renunte la obligatia pe care o au sa ia parte activa la ritualul Templului.

Hristos "Intai nascut”, "Unul nascut” si "dreptul de intai nascut al crestinului"

Si in cartile Noului Testament Hristos este numit atat ca "Intaiul nascut”, cat si ca "Unicul nascut”. Hristos este "Intaiul nascut”, atat din veci din Dumnezeu Tatal, cat si din Fecioara Maria, insa fara a intelege din aceasta expresie ca Tatal mai are si alti "Fii”, iar Maica Domnului ar fi avut "fii si fiice”.

Din punct de vedere teologic, Hristos nu este numai "Intaiul nascut” ci si "Unicul” sau "Unul nascut” vesnic din Tatal, si, in iconomia manturii, din Fecioara.

Hristos in calitate de "Intai nascut”, a fost inchinat lui Dumnezeu, potrivit legii iudaice, (Intampinarea Domnului - Luca 2:23) si, in final, s-a jertfit pentru neamul omenesc si pentru lume.

O tema teologica importanta subliniata de Sfantul Apostol Pavel a fost rolul lui Hristos in calitate de "intai nascut al creatiei”: "Acesta este chipul lui Dumnezeu celui nevazut, mai intai nascut decat toata faptura. Pentru ca intru El au fost facute toate, cele din ceruri si cele de pe pamant, cele vazute, si cele nevazute, fie tronuri, fie domnii, fie incepatorii, fie stapanii. Toate s-au facut prin El si pentru El. El este mai inainte decat toate si toate prin El sunt asezate. Si El este capul trupului, al Bisericii; El este inceputul, intaiul nascut din morti, ca sa fie El cel dintai intru toate. (Col. 1:18)

Tot potrivit Sfantului Apostol Pavel, ucenicii lui Hristos formeaza "biserica intailor nascuti”: "Si de Biserica celor intai nascuti, care sunt scrisi in ceruri si de Dumnezeu, Judecatorul tuturor, si de duhurile dreptilor celor desavarsiti (Evrei. 12:23).

Sfantul Apostol Pavel aseamana mantuirea crestinilor cu izbavirea intailor nascuti ai lui Israel in cazul fugii din Egipt: "Prin credinta, a randuit Pastile si stropirea cu sange, ca ingerul nimicitor sa nu se atinga de cei intai-nascuti ai lor.” (Evr. 11:28)

Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan continua aceasta tema in Apocalipsa, numindu-l pe Hristos, "intaiul nascut din morti” (Apocalipsa. 1:5)

Aceste aspecte ne permit sa spunem ca, din punct de vedere duhovnicesc, "dreptul de intai nascut”, se pastreaza si in crestinism. Oricine primeste Botezul, nasterea cea dupa Duh, detine calitatea de "intai nascut”. In acest sens, in Biserica, Hristos ne face si pe noi "intai nascuti din morti”.

Insa de noi tine a nu ne asemana lui Isav, nesocotind acest drept. Ne putem pierde oricand mantuirea pentru o "fiertura de linte”, pentru cele trecatoare ale lumii!

Radu Alexandru
 

06 Septembrie 2016

Vizualizari: 5703

Voteaza:

Dreptul de intai nascut 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE