Dumnezeu incearca din nou sa ni se descopere

Dorinta mea este sa nu creez sminteala prin acest articol, dar citind aceste informatii, am constatat cu surprindere, ca in urma unui accident vascular am trait o experienta similara celor amintite de cercetatori si intrucat cineva din Imparatia Cerurilor m-a iubit... a considerat ca in acest mod m-a poate intoarce la dreapta credinta. Acum singura mea grija este ca mergand pe Calea aratata de Dumnezeu, prin comportamentul meu cu voie sau fara de voie, sa nu il supar pe Domnul si Creatorul nostru.

Vreme de mii de ani am meditat, am postit si am organizat ritualuri. Ne-am rugat si am facut incantatii pentru a realiza contactul cu planul divin. Dar daca singurul lucru necesar pentru a-l vedea pe Dumnezeu consta doar intr-un magnet pozitionat pe una dintre emisferele creierului?

In anul 2003, biologul evolutionist britanic Richard Dawkins a devenit cobai in cadrul unui experiment stiintific. Neurocercetatorul Michael Persinger, coordonator al laboratorului de cercetare a mintii si a constiintei, din subsolul cladirii stiintifice a Universitatii Laurentian, Sudbury, Canada, pretindea ca a reusit sa le induca experiente religioase unor subiecti prin stimularea unor regiuni specifice din creierele lor, cu ajutorul pulsatiilor electromagnetice.

Dawkins, renumit atat pentru studiile biologice cat si pentru criticile sale la adresa religiei, s-a oferit voluntar sa testeze dispozitivul electromagnetic al lui Persinger - "masinaria Domnului", asa cum au botezat-o unii jurnalisti. "Am fost dintotdeauna curios cum ar fi sa am o experienta mistica", a declarat Dawkins la scurt timp dupa experiment, ocazie cu care si-a marturisit si dezamagirea pentru faptul ca nu a experimentat "comuniunea cu universul" sau vreo alta senzatie spirituala.

Chestiunea este controversata, impingand stiinta spre limitele ei. Religia este in mod cert cea mai complexa manifestare a celui mai complex fenomen cunoscut stiintei, mintea umana. Dimensiunile religiei variaza de la intens personale pana la culturale si geo-politice, iar cercetatorii studiaza experientele religioase din motive si cu premise foarte diverse. Unii dintre ei spera sa descopere ratiuni concrete ale ei si sa imbogateasca credinta, in timp ce altii vad religia ca pe o relicva rusinoasa a trecutului speciei umane, dorind totusi sa o explice.

Multi oameni de stiinta, asemenea lui Persinger, privesc creierul ca pe o cheie pentru intelegerea religiei. Altii se concentreaza pe origini psihilogice, genetice, sau biochimice. Stiinta religiei are precedente istorice, Sigmund Freud si William James abordand subiectul chiar in secolul trecut. Acum, cercetatorii moderni aplica tomografii, teste genetice si alte instrumente puternice in incercarea de a localiza cauzele psihologice ale experientei religioase, a-i caracteriza efectele, a incepe sa ii explice influenta perena si poate chiar a le reproduce.

Experiente la limita mortii

La Universitatea din Sudbury exista un dispozitiv despre care se spune ca ar determina experiente paranormale prin manipularea creierului uman cu ajutorul stimularii electromagnetice, pe baza unor tipare complexe de frecventa. Subiectii testelor cu acest aparat au marturisit, in procentaj considerabil, ca folosirea "Castii lui Dumnezeu" a nascut in ei trairi atat de profund spirituale incat li s-au parut complet reale. Daca relatarile sunt adevarate, unde ne duce acest fapt? Infirma el experientele de acelasi fel pe care le-au avut unii oameni in afara experimentului din laboratorul doctorului Michael Persinger? Sau, dimpotriva, confirma solid relatia dintre om si Dumnezeu? Este paranormalul o forta interioara sau un factor extern?

Pentru a examina subiectul, unii specialisti sunt de parere ca trebuie aprofundat conceptul experientelor la limita mortii (NDE). De-a lungul timpului, aceste trairi s-au manifestat in cazul oamenilor din toata lumea, indiferent de credinta religioasa, de varsta sau stil de viata, cu o oarecare regularitate. Adesea, astfel de situatii par sa aiba in comun anumite tematici in care subiectul asista la scene si vede obiecte si personaje dincolo de intelegerea mundana, experimentand concomitent emotii puternice care declanseaza atat teama inexplicabila si disperare, cat si impacare si unificare cu Universul.

Tocmai intensitatea acestor emotii este cea care le ofera adesea oamenilor impulsul de a-si schimba complet vietile (in general intr-o maniera considerata de ei mai buna) si de a oferi speranta nu doar lor insisi cat si celor pe care ii cunosc. inca din anii '70 s-au desfasurat studii intense privitoare la cauzele acestor manifestari, iar doctorul Persinger crede ca are raspunsul; un raspuns care, din pacate, nu este unul pe placul multora.

O experienta de extracorporalizare este cea in care o persoana aflata in pragul decesului se autopercepe parasindu-si trupul catre un tunel spre capatul luminos al caruia se indreapta cu viteza. Traversand acest tunel, oamenii se intalnesc des cu prezente spirituale semnificative pentru ei. in general, experienta este pozitiva si optimista, dar ocazional are conotatii negative si terifiante. Avansand in "calatorie" ajung aproape intotdeauna in punctul unde li se spune ca trebuie sa revina pe Pamant din motive care depasesc intelegerea, moment dupa care se trezesc la scurt timp. Este aceasta aventura un concept Jung-ian asupra mortii, o manifestare onirica - si deci complet imaginata - cauzata de o trauma foarte puternica? Sau, sub actiunea acelorasi stimuli, creierul percepe intr-adevar o lume exterioara, inaccesibila in mod normal?

O lume paralela?

Studiul doctorului Persinger a demonstrat ca cei care poarta "casca Domnului", o casca de motociclism cu electrozi si bobinaje atasate astfel incat sa bombardeze zone cerebrale, cum ar fi lobii temporali, cu diferite frecvente magnetice, pot manifesta o serie de halucinatii, de la impresia ca vorbesc cu mortii pana la a vedea fantome si chiar a simti moartea si "senzatiile" ulterioare ei. Dar a spune ca acest dispozitiv poate explica in mod consistent paranormalul ca pe o halucinatie este ca si cum am pretinde ca televizorul demonstreaza ca oamenii pe care ni-i arata sunt fictivi.

Casca Domnului este numele popular dat unui aparat de laborator mai corect numit "Casca Koren", dupa numele lui Stanley Koren, de la Departamentul Neurostiintific al Universitatii Laurentian, care a construit-o conform specificatiilor oferite de doctorul Michael Persinger.

Persinger a atras multa atentie cu invetia sa de natura, se spune, sa ii induca unei persoane senzatia prezentei lui Dumnezeu. Cercetatorul pretinde ca poate crea o experienta religioasa pentru oricine prin "dereglarea" creierului cu ajutorul unor pulsatii electrice regulate. Aceasta metoda determina lobul temporal stang sa traduca activitatea din partea dreapta a creierului ca pe simtirea unei prezente. Aceasta prezenta poate fi interpretata ca orice, de la Dumnezeu pana la demoni si, atunci cand implicatiile experimentului nu ii sunt divulgate subiectului, aproximativ 80% dintre cei care poarta Casca lui Dumnezeu spun ca simt pe cineva sau ceva in imediata apropiere.

Richard Dawkins, spre exemplu, faimos pentru criticile sale la adresa religiei, se numara printre cei neimpresionati de experiment. Barbatul a purtat casca, dar in urma sedintei de "paranormale" a declarat ca nu a simtit altceva decat usoare ameteli si crampe la nivelul picioarelor dupa ceva timp. Ca raspuns, Persinger sustine ca unii indivizi ar putea fi mai predispusi genetic la simtirea prezentei Domnului sau a unei puteri marete, si poate nici nu ar avea nevoie de un dispozitiv ca al lui pentru a realiza acest lucru.

Conform lui Persinger, campurile electromagnetice natural create pot cauza si ele experiente religioase, indeosebi in cazul celor inclinati sa il simta pe Dumnezeu. Spre exemplu, puternice ploi de meteoriti au avut loc pe Pamant atunci cand Joseph Smith, fondatorul Bisericii Sfintilor Zilei de pe Urma a fost vizitat de ingerul Moroni, precum si atunci cand Charles Taze Russell a format congregatia Martorilor lui Iehova.

Cu cine vorbeste Dumnezeu?

Dar exista oare un avantaj in a fi genetic deschis spre Dumnezeu? Cercetatorii incearca sa discearna daca exista vreun motiv evolutionist pentru care creierele noastre sunt atat de receptive la experientele religioase. Religia ar putea fi un efect secundar al creierului aflat in dezvoltare; creierele noastre au avut nevoie de mijloace prin care sa isi explice lumea din jurul nostru, asa incat ar fi putut crea un sistem de credinta la care sa apeleze in caz ca au intrebari.

De aceea, religia ar fi putut servi acestui scop oamenilor primari, prin povestile sale cumva supranaturale de explicare a cauzei si a efectului. Dar acum, religia este o trasatura complexa si... costisitoare; implica timp si sacrificii, cum ar fi rugaciunea, meditatia, postul. Aceasta in timp ce astazi stiinta explica tot mai des si mai profund lumea. Nu ar fi trebuit oare ca religia sa dispara pana acum, daca a fost numai un mijloc de adaptare primitiva?

Ateii ar putea, desigur, spune cu destula convingere ca da. insa, asa cum atrage atentia un antropolog si cum un om intelept a spus odata, chiar si in orice ateu zace instinctul inchinarii si, atunci cand o situatie periculoasa scapa de sub orice forma de control, acelasi ateu tinde sa isi puna sperantele in ceva aflat mai presus de perceptiile simturilor. Acest lucru ar putea indica faptul ca creierul nostru va catua mereu o forma de speranta transcedentala sau o protectie nelumeasca, fie ca se cheama sau nu Dumnezeu.

Iar unii biologi evolutionisti argumenteaza ca exista importante beneficii individuale si colective pentru o minte conectata la religie. Individual, cei care cred ca ceva mai mare decat ei insisi vegheaza la bunastarea lor, par sa ia decizii mai bune in termeni de adaptare evolutiva; de asemenea, pot fi mai putin predispusi la excese sau comportamente periculoase, daca au impresia ca cineva dincolo de ei ar putea dezaproba aceste lucruri. Dar adevaratul beneficiu s-ar putea rezuma la o fateta a darwinismului care nu mai atrage foarte multa atentie: supravietuirea unor intregi grupuri.

O abordare noua

Spre deosebire de alti cercetatori care au cautat inaintea lui prezenta divina in creierul uman, Persinger incearca sa explice trairea religioasa dintr-un unghi complet diferit, unul cu influente patologice. Constiinta de sine, noteaza Persinger, este mediata in mod obisnuit de emisfera stanga a creierului - in speta de lobul temporal stang, aflat cumva in spatele ochiului stang.

Atunci cand creierul este usor bruiat - de o trauma cranio-cerebrala, o trauma psihologica, un atac vascular, droguri, sau o criza epileptica - sinele din partea stanga a creierului nostru poate interpreta activitatea din emisfera dreapta ca pe un alt sine, sau ca pe ceea ce Persinger numeste "o prezenta simtita". Astfel, in functie de circumstante si de experienta de viata a fiecaruia, respectiva prezenta simtita s-ar putea percepe ca o fantoma, un inger, un demon, un extraterestru, sau chiar ca pe Dumnezeu. De aceea, religia, sugereaza cercetarea lui Persinger, ar putea fi un fenomen strict cerebrala.

Persinger a fost inspirat, in parte, de neurochirurgul canadian Wilder Penfield, care a studiat pacienti epileptici in anii ''50. Pregatindu-i pentru operatie, Penfield a stimulat diferite regiuni cerebrale cu electrozi si le-a cerut pacientilor sa descrie senzatiile rezultate (deoarece creierul nu are receptori de durere, pacientii aflati sub chirurgie neurologica nu trebuie sa fie adormiti cu anestezic). Unii pacienti, atunci cand lobii lor temporali au fost stimulati, spuneau ca aud voci si vad apartii - nu neaparat experiente religioase, dar in mod cert unele misterioase.

Afland despre acest caz, Persinger s-a intrebat daca nu cumva o anumita zona din creier, stimulata printr-un electrod, ar putea sa produca asemenea impresii. A incercat sa si raspunda la aceasta intrebare construind un dispozitiv care consta din solenoizi ce imbraca craniul si transmit computerizat impulsuri electromagnetice catre zone specifice din creier. Persinger a testat masinaria pe sute de subiecti si pretinde ca pana la 80% dintre acestia au simtit o prezenta in timpul stimularii.

Criticii acuza faptul ca subiectii lui Persinger stiu in general dinainte cum ar trebui sa-i afecteze casca si, prin urmare, s-ar putea sa fie doar tintele sugestiei. Un grup al Universitatii Uppsala, din Suedia, a descoperit ca subiectii care nu au asteptari nu experimenteaza efecte psihologice neobisnuite ca rezultat al stimularii cerebrale electromagnetice. Persinger a contrat aceste declaratii spunand ca in cel putin doua dintre studiile lui, sugestionarea nu ar fi putut fi responsabila, si ca suedezii nu au folosit in mod corespunzator echipamentul.

Cum functioneaza

Casca Koren aplica semnale magnetice complexe la nivelul capului persoanei care o poarta. Dispozitivul se conecteaza la un computer printr-o "cutie neagra" care circula ciclic semnalele prin intermediul a patru bobinaje dispuse de ambele parti ale capului deasupra lobilor temporali ai creierului. Lobii temporali reprezinta acea zona cerebrala pe care multi cercetatori o considera sursa experientelor spirituale si religioase.

Sesiunile experimentale au loc intr-o camera acustica - o camera complet izolata fonic. O mare parte a activitatii lobilor temporali este dedicata monitorizarii sunetului ambiental. Cum lobii temporali reprezinta sursa experientelor mistice, linistea ajuta mult la crearea acestor experiente in laborator.

Folosita ca unealta de cercetare a rolului creierului in trairile religioase, dar si pentru ca unii dintre cei care au purtat-o au simtit prezenta Domnului, Casca Koren a fost supranumita "Casca lui Dumnezeu".

Pana in prezent, cateva zeci de oameni au raportat ca au simtit prezenta lui Hristos si chiar ca i-au vazut fata in camera experimentala. Majoritatea acestor oameni au folosit alternativ atat numele Hristos cat si Dumnezeu. Cei mai multi sunt maturi (peste 30 de ani) si religiosi. De departe, cele mai multe prezente resimtite au fost atribuite rudelor decedate, Marilor Forte, unui spirit sau vizand ceva echivalent.

Orientarea catre directia inger sau demon pare a fi strans relationata cu afectul (placere-teroare) asociat experientei. Daca echipamentul si experimentul au produs o prezenta ce este intr-adevar a lui Dumnezeu, atunci, caracteristicile extrapersonale, intangibile si independente ale definitiei Domnului ar putea fi puse in discutie.

Acesta este un lucru important la Casca lui Dumnezeu. Chiar si daca numai cativa oameni l-au vazut pe Dumnezeu prin intermediul ei, se ridica o intreaga serie de noi intrebari la care teologia nu a mai fost nicicand nevoita sa raspunda. Experientele celor care au ajuns fata in fata cu Dumnezeu ar putea fi exemplul unei foarte rare activitati cerebrale. Daca l-au intalnit intr-adevar pe Dumnezeu, atunci de ce tocmai in aceasta imprejurare experimentala si nu altfel? Poate cineva sa il controleze pe Dumnezeu controland creierul unei persoane?

Casca lui Dumnezeu, sau a diavolului?

Implicatiile pe teritoriul teologiei sunt evidente. Poate ca Dumnezeu exista, dar a asteptat ca umanitatea sa se dezvolte suficient pentru a-l descoperi in creier inainte sa se arate in circumstante pe care oamenii le pot controla. Poate ca Dumnezeu exista numai in creierele noastre. Poate ca exista obiectiv si a ales sa ii binecuvanteze pe 1% dintre subiectii studiului doctorului Persinger cu aparitii ale lui, pentru ca ii indrageste. Poate exista, dar le apare doar celor cu o dispunere neuronala potrivita in momente de prezenta a unui tipar potrivit de activitate cerebrala si nu in functie de ceea ce vede in inimile lor. Implicatiile aduse de Casca Koren sunt mult mai numeroase decat dispozitivul in sine.

Mai exista si programul computerizat denumit "Complex", creat de Stanley Kore si care ii permite unui PC sa creeze semnalele electromagnetice necesare. Aceste semnale sunt derivate din activitatile encefalografice vizibile in anumite regiuni din creier. Asa cum creierul raspunde specific la substante chimice, fa fel raspunde si la semnalele magnetice. si pentru ca aceste semnale sunt complexe si iregulate, este necesar un program de computer special pentru a le produce.

Ultima componenta a experimentului, dupa camera complet izolata fonic, este "cutia neagra", care transforma ceea ce emite computerul in ceea ce receptioneaza Casca Koren. Aceasta cutie este un DAC (digital-to-analog converter) specializat si reprezinta miezul tehnologiei. Restul componentelor Castii lui Dumnezeui sunt mai degraba comune.

"Casca lui Dumnezeu" este oarecum un nume eronat, prin care se da impresia ca dispozitivul poate produce experienta intalnirii cu Dumnezeu. Dar aparatul a produs, spun declaratiile, si viziuni ale unor fiinte demonice, experiente de extracorporalizare, realitati alternative si o gama larga de alte experiente paranormale. Putea fi numita dupa oricare dintre acestea, dar jurnalistii au preferat nume mai senzationale; or, mai senzational decat Dumnezeu nu este nimic.

O intrebare care se ridica fervent referitor la Casca Koren este posibilitatea de a obtine una. Casca exista strict in laboratorul unde a fost construita si nu este disponibila publicului. Totusi, o versiune comerciala exista, sub denumirea de Shiva Neural Stimulation System, si poate fi achizitionata de orice persoana fizica.

Sa presupunem ca cercetatorii au descoperit intr-adevar o modalitate prin care sa ne ofere auto-transcendenta mistica si eliberatoare. Ne-am dori oare aceasta... putere? inainte ca Timothy Leary sa promoveze LSD-ul ca fiind o ruta spre introspectii psihologice si spirituale profunde, CIA i-a studiat potentialul de spalare a creierului. De aceea, Persinger avertizeaza ca in mainile nepotrivite, o adevarata masinarie puternica si precisa care sa stabileasca un contact cu "Dumnezeu", capabila sa induca credinte sau semnale ce par a veni direct de la Sursa, ar reprezenta unealta suprema de control al mintii.

Marturisesc ca in calitatea mea de cercetator intr-un domeni aproximativ similar cu cele amintite mai sus am inteles destul de bine faptul ca Dumnezeu a incercat si incearca in permanenta sa intre in relatie cu creatia Sa. Evolutia in timp a creatiei Sale se pare ca abia in timpurile prezente a ajuns la un stadiu prin care va intelege acest lucru. Esential este sa alegem partea buna a acestor descoperiri si sa ne amintim in permanenta de spusele Domnului IIsus Hristos: "Inapoia mea Satana... ca scris este: Domnului si Dumnezeului Tau sa te-nchini si numai Lui Unuia, sa-i slujesti!"

Nicu Dan Petrescu
februarie, 2011