Epistola a II-a catre Corinteni

 

Epistola a II-a catre Corinteni

Autorul si autenticitatea

Epistola apartine Sfantului Apostol Pavel. Autenticitatea epistolei se probeaza in primul rand, prin faptul ca Sfantul Apostol Pavel isi scrie numele la inceputul epistolei (1,1) si prin faptul ca limba si stilul sunt asema­natoare cu ale celorlalte epistole pauline. In ea se arata personalitatea complexa a Apostolului, sentimentele adnci de revolta si durere, de mila si duiosie ce caracterizeaza profunzimea fiintei sale.

In al doilea rand, se probeaza cu scrierile Sfintilor Parinti. Clement Romanul si Policarp de Smir­na ca si Epistola catre Diognet si Teofil de Antiohia o citeaza.

Frag­mentul Muratori o enumera printre cartile canonice si vechile tra­duceri ale Sfintei Scripturi siriaca si latina, o cuprind. Sf. Irineu, Clement de Alexandria si Tertulian o numesc a doua epistola ca­tre Corinteni. Ea este citata de asemenea in lista canonica a Sfin­tilor Parinti Atanasie cel Mare, Chiril al Ierusalimului si Grigorie de Nazianz.

Timpul si locul - Epistola a fost scrisa probabil din Filipi, in anul 57, adica cu cateva luni mai tarziu decat prima.

Adresantii                                                                                   

Evenimentele descrise in prima Epistola catre Corinteni stau in stransa legatura cu cele descrise in Epistola a II-a catre Corinteni. Epistola a fost adresata in primul  rand credinciosilor din Corint (1,1), dar in acelasi timp si credinciosilor din  provincia Ahaia (1,1; 6,11). Acest lucru este usor de inteles daca avem in vedere faptul ca Apostolul se lauda in fata Macedonenilor cu sarguinta celor din Ahaia, iar nu numai cu aceea a Bisericii din Corint.

Motivele si   scopul 

Pentru ca Timotei plecase din Corint inainte de a sosi trimisii Hloei cu epistola Sfantului Apostol Pavel si, prin urmare, nu ducea informatii referitoare la efectul pe care l-a avut epistola asupra destinatarilor, Apostolul trimite la Corint pe Tit (II Cor. 12,18). Acesta, la intoarcere, trebuia sa intalneasca pe Apostol la Troia, in Asia Mica (II Cor. 2,12-13). Apostolul hotarase sa ramana la Efes pana la Cincizecimea anului 57 (I Cor. 16,8), iar de acolo urma sa vina la Corint, prin Troia si prin Macedonia. Trebuind, insa, sa plece din Efes inainte de termenul pe care si-l propusese, din cauza rascoalei organizate de argintarul Dimitrie (F.Ap. 19,23), Apostolul n-a mai aflat pe Tit in Troia (II Cor.6,6).

Tit avea vesti imbucuratoare: comunitatea pusese capat dezbinarilor; pedepsise pe incestuos, crestinii de aici duceau, in general, viata demna de numele lor. Aducea, insa, si unele vesti care intristau pe Apostol. El promisese, fie prin scisoarea care s-a pierdut, fie prin Timotei si Tit ca va veni curand la Corint, insa in urma tristetii pe care i-o provocasera dezbinarile, hotarase sa amane aceasta vizita si anume dupa ce va vizita mai intai Macedonia (I Cor. 16,5). Ori, iudaizantii, interpretand gresit hotararea Apostolului, il acuzau ca este timid si nestatornic (I Cor. 15-20); ca este mandru si se lauda ca este cineva (3,1; 4,5; 5,12; 10,2), ca vrea sa insele buna cuviinta a Corintenilor si ca renuntand la intretinerea sa de catre comunitate, organizeaza colecte in interes personal (6, 8; 7,2; 12,16-18).

De aceea, Apostolul vrea sa restabileasca, prin aceasta epistola, increderea Corintenilor in persoana sa; sa le spuna ca si-a schimbat planul de a-i vizita pentru a-i cruta (1, 23), pentru a nu veni la ei cu intristare (2,1); sa stimuleze strangerea de daruri pentru crestinii nevoiasi din Ierusalim si sa pregateasca atmosfera sufleteasca pentru vizita pe care voia sa le-o faca.

Deci scopul Epistolei este restabilirea autoritatii Apostolului in fata corintenilor, stimularea strangerii colectei pentru Biserica din Ierusalim si justificarea amanarii vizitei sale la Corint.

Cuprinsul - Epistola este alcatuita din 13 capitole si  se imparte in trei parti. Prima parte este prevazuta cu un prolog (cap. 1, 1-11) ce cuprinde adresa si salutarea (1,1-2) si rugaciunea de multumire adresata de Apostol lui Dumnezeu ca i-a scapat viata din primejdia de moarte care l-a amenintat in Asia (1, 3-11).

Partea I (cap. 1-7) este o parte apologetica de aparare a persoanei si autoritatii sale apostolice si a misiunii de Apostol, in general.

Partea a II-a (cap. 8-9) cuprinde un indemn de a strange o colecta de daruri pentru Biserica din Ierusalim.

Partea a III-a (cap. 10-13) este o parte polemica in care apostolul respinge criticile dusmanilor sai.

Importanta - Epistola a doua catre Corinteni este importanta pentru ca ne arata inceputurile si dezvoltarea credintei crestine in lumea pagana si cat de mult i-a trebuit Sfantu­lui Apostol Pavel sa lupte pentru a-i mentine pe acesti crestini incepatori in ascultarea lui Dumnezeu, sub autoritatea Apostolilor si pentru primirea traditiei crestine.

Ca idei dogmatice amintim: despre Sfanta Treime (13,13); judecata obsteasca (5, 10); Taina ungerii cu Sfiantul Mir prin mirungere (1, 21-22).

Idei morale: rasplata crestinului este marturia curata a constiintei sale (1, 12); in crestinism exista adevarata libertate; suferintele pentru credinta intaresc sufletul credinciosului (4,16); postul ca mijloc de intarire in credinta (5, 5); Dumnezeu rasplateste milostenia (9,7).

 

.