Fericiti cei milostivi sau... despre Parintele Argatu

Fericiti cei milostivi sau... despre Parintele Argatu Mareste imaginea.

L-am cunoscut pe parintele Ilarion Argatu in anul 1984. Auzisem de la unii preoti - colegi ca parintele ii ajutase material la reparatiile bisericilor unde slujeau, si cum aveam si eu lucrari de reparatie la biserica m-am gandit "sa-mi incerc norocul".

Parintele Argatu isi avea chilia la Manastirea Cernica.

Intr-o dimineata, pe la sfarsitul lui martie, plec la parintele. Ajuns la manastire am recunoscut chilia usor: vreo 30-40 de persoane asteptau in liniste la o usa. Ma strecor inghesuit printre ei, ajung in fata usii si intru, lasand impresia ca sunt un obisnuit al casei.

Cand intru in chilie, parintele Argatu sedea pe un scaun de lemn, la o masa cu o musama. Pe masa era o galeata plina cu apa, o cruce si doua sfestoace de busuioc. Unul era foarte mare cat gura de la galeata de apa, ca daca il luai in mana abia il puteai cuprinde, si unul mic, asa cum au preotii cand merg cu Boboteaza prin sat. Erau icoane pe toti peretii, o candela aprinsa, pe jos un pres taranesc.

Parintele citea pe o carte, si-a ridicat privirea spre mine, a dat sa spuna ceva, dar probabil vazandu-ma in reverenda s-a oprit. Era mirat! Avea o barba mare, alba, patriarhala, ochii ii jucau in cap. Draga cititorule, mi-a vorbit in “dulcele grai moldovenesc”, pe care daca as incerca sa-l redau poate as gresi. Mi-a incalzit inima...

- Ce necazuri te aduse fratia ta la mine? Vino sa te sarut pe frunte!

Am simtit ca am in fata mea un sfant. Cu cateva luni mai inainte, fusesem la un preot paroh de la o mare biserica din Bucuresti. Cand m-a vazut in reverenda mi-a spus direct: "Daca ai venit dupa bani, sa stii ca n-am. Du-te si munceste. Mergi si canta la alta masa, ca la mine nu tine.”

Parintele Argatu mi-a luat fata intre maini si chiar m-a sarutat pe frunte.

- Stai jos colea pe scaunu’ aista si spune se vant te aduse la chilia mea.

Ii povestesc necazurile mele; biserica mare... sat mic... lume saraca... monument istoric...

- Ei fratia ta, daca vrei sa te ajut trebuie sa vii la mine de 3 ori in numele Sfintei Treimi. O data vii pentru Tatal, o data pentru Fiul si apoi pentru Sfantul Duh, sfintitorul lumii. Sa vii 3 luni la rand si apoi om vedea ce ganduri imi va da Sfanta Treime despre fratia ta.

- Am sa vin cu placere preacuvioase!

- Acum du-te, deschide usa, si da drumul multimilor!

Chilia parintelui nu avea mai mult de patru metri pe patru. Deschid usa si cele 30-40 de persoane au „navalit” in chilia cuviosului parinte. Dupa ce ne linistim, parintele Argatu ne intreaba pe toti:

- Vedeti busuioasele aistea doua? Unu-i mare, s-altu-i mic! si ne arata cu mana si privirea cele doua sfestoace de pe masa. Busuiocul cel mare il folosesc impotriva diavoliilor cei mari, iar busuiocul cel mic il folosesc impotriva diavolilor cei mici... de toata ziua... ca toata zaulica dracusorii cei mici uite asa ne dau tarcoale! si parintele isi ridica mainile si-si misca agitat degetele vrand sa ne arate cum diavolii nu ne dau pace. Apoi ia busuiocul cel mic, il inmoaie in galeata cu apa sfintita si ne stropeste pe toti in semnul Sfintei Cruci zicand:

- Stapane Atottiitorule serseteaza cu mila Ta pe robii Tai, care sunt neputinsiosi. Tinde bratul Tau sei plin de tamaduire si-i ridica din patul suferintei si din boala; searta duhul neputintei, departeaza de la ei toata durerea, fierbinteala si frigurile; si de sunt intr-insii pacate, iarta-i cu iubirea Ta de oameni... Ei! Amu’ iesiti afara si intrati fiecare pe rand. Iar fratia ta - si se uita la mine - te astept peste o luna. I-am sarutat mana, parintele m-a sarutat pe frunte... si am plecat.

Dupa o luna de zile, intr-o dimineata eram iar in chilia parintelui Aigatu. Intalnirea s-a petrecut aproape la fel, dar seara, la plecare, mi-a spus: „Data viitoare sa vii cu chitantierul”. Eram ametit de foame si iesind pe poarta manastirii, m-am gandit ca nici parintele Argatu nu mancase nimic in ziua aceea. A mai trecut o luna si m-am dus iar la cuviosul parinte, care de cum am intrat in chilie - tot pe la ora 6 dimineata - imi spune:

- Ei... fratia ta, acum ai venit in numele Sfantului Duh, sfintitorul lumii. Ai adus chitantierul?

- L-am adus preacuvioase!

Isi duce mainile la piept, se pipaie, apoi scoate de sub reverenda un teanc de bani.

- Hai, tresi si scrie la chitante... si incepe... Ion, Vasile, Maria, Floarea cu copiii ei, Stan si Gherghina cu tot neamul, Vasalie adormit...

- Preacuvioase, parintele protopop a spus sa scriu si numele de familie...

- Sa-i spui parintelui protopop sa-ti dea el bani sa repari biserica...

Am completat 150 de chitante numai cu numele de botez; mi-a dat 15.000 de lei, dupa care, simtindu-ma indatorat ii fac o invitatie...

Preacuvioase, va invit la mine la biserica intr-o zi; biserica mea pe vremuri a fost manastire...

Parintele scoate dintr-o punga doi covrigi pe care mi-i intinde, spunandu-mi:

- Ia sa ai se manca pentru ca data trecuta ai rabdat de foame. Vino incoase. Se indreapta catre fereastra chiliei, da la o parte o perdea simpla, alba si continua:

- Nu pot veni ca-s urmarit. Vezi pe omul sela care sta pe banca seea si siteste? Dar se zic eu ca siteste!? Asela numai se fase ca siteste, ca de fapt el nu siteste! Asela-i securist. Ca de-ar siti cat se fase el ca siteste, ar fi mai destept decat noi amandoi la un loc! stii se carte siteste? Povesti nemuritoare…! Saracu…! Aseea-i panea lui! Eu nu sunt suparat pe el. O avea copii. Ma rog si pentru el in fiecare dimineata.

Parintele Nicolae Trusca, Parohia Negoiesti

Despre autor

Nicolae Trusca Nicolae Trusca

Senior editor
56 articole postate
Publica din 21 Martie 2010

03 August 2012

Vizualizari: 3038

Voteaza:

Fericiti cei milostivi sau... despre Parintele Argatu 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE