Ierarhia si doctrina sectei eseniene

 

Ierarhia si doctrina sectei eseniene

 

Secta esenienilor apare in istorie in urma conflictelor religioase interne. Astfel, "Piosii" se despart de restul poporului iudeu (socotit a se fi indepartat de credinta stramoseasca) si se autoexileaza in desertul Iudeii, unde isi vor elabora propria teologie. Sepa­rarea de religia oficiala de la Templul din Ierusalim a dus la o individualizare a acestei secte, ale carei caracteristici le vom observa in urma studierii ierarhiei si a doctrinei.

 

Iesita din cadrul religiei iudai­ce, care avea la baza Legea lui Moise sau Tora, esenismul avea o structura ierarhica bine defini­ta. Membrii acestuia se consi­derau a fi adevaratul Israel, adica cel care se va mantui sau Israelul eschatologic.

Spre deose­bire de partidele religioase iudaice existente la acea vreme, esenienii faceau clar diferenta intre fiii lui Aaron si leviti, pe de o parte, si laici pe de alta parte. Astfel, puterea legislativa si cea judecatoreasca reveneau de drept fiilor lui Aaron, adica descendentilor din aceasta fa­milie.

 

Esenienii erau condusi de doi sefi, dintre care unul era preot si purta titlul de "Preotul inspectoral celor numerosi" (CD XIV, 6) iar celalalt era laic, supranumit "Superintendentul tuturor tabe­relor" (CD XIV, 8). Membrii sectei erau impartiti in grupuri de cate cincizeci si de cate zece (1QS II, 21). Acestia aveau un intendent care ii instruia pe candidati in legatura cu invata­turile sectei (CD XIII, 7). In plus, semnalam si existenta unui "consiliu al comunitatii" compus din doisprezece laici si tei preoti (1QS VIII, 1), ce reprezenta cele douasprezece triburi ale lui Israel si cele trei familii sacerdotale, descendente din Levi, prin fiii sai Gerson, Qehat si Merari. Ultimul nivel al ierarhiei acestei secte il repre­zenta existenta asa numitelor "celule" compuse din cel putin zece laici, ce erau conduse de un preot. Analizand toate aceste aspecte, constatam ca, desi miscarea de la Qumran era fundamental sacerdotala (ierarhia ei constand exclusiv din preoti), laicii formau totusi majoritatea. Admiterea in cadrul comuni­tatii de noi membri se facea in urma parcurgerii mai multor etape, in care intendentii deci­deau care vor fi viitorii alesi. Prima etapa se derula pe par­cursul uni an, timp in care candidatul era supus unei seriide verificari. inca de pe acum el traia conform preceptelor sectei, insa avea totusi in orice moment posibilitatea de a se intoarce la traiul anterior. Odata depasita aceasta etapa, urma noviciatul, care se desfasura pe o perioada de doi ani si care oferea candida­tului posibilitatea de a participa la o serie de actiuni comunitare precum ablutiunile (spalari ri­tuale). Dupa aceasta perioada, novicele devenea frate cu drepturi depline, calitate ce reclama renuntarea la toate bunurile personale, ce urmau a fi utilizate in folosul comunitatii (acest lucru il vom intalni in cadrul organizarii Bisericii primare). Incadrarea solemna in interiorul sectei avea loc in urma unei ceremonii adecvate, in care noul membru promitea sa se supuna ierarhiei, sa respecte invataturile sectei si sa nu o paraseasca.

 

Conform celor prezentate mai sus se pot desprinde urmatoarele caracteristici ale ierarhiei sectei esenienilor: accentul sacerdotal fundamental al acesteia, existenta unei structuri de conducere pira­midale bazate pe o disciplina stricta si etapizarea procesului de admitere a celor ce urma a face parte din comunitate.

 

Constantin POGOR

 

Sursa: Baraganul Ortodox

 

 

 

.