Orasul Ierihon, considerat drept cea mai veche asezare urbana din lume, este situat langa Raul Iordan in partea de vest a Teritoriilor Palestiniene. Pozitionat la 204 m sub nivelul marii, la o distanta de 10 km la nord de Marea Moarta, Ierihonul este cea mai joasa asezare locuita de pe pamant. Descris in Biblie ca "Oras al palmierilor”, Ierihonul a constituit un loc atractiv de locuit de mii de ani (prima asezare dateaza de acum 11.000 de ani). Cel mai important izvor literar cu privire la Ierihon este Vechiul Testament. Natura supranaturala a cuceririi Ierihonului, a facut insa ca unii cercetatori sa considere intamplarea ca folclor, in ciuda faptului ca descoperirile arheologice recente confirma relatarea biblica.
Cucerirea Ierihonului in Vechiul Testament
Despre cucerirea orasului Ierihon ne vorbeste cartea Iosua - capitolele de la 2 la 6- . Dupa ce au ratacit prin desertul Sinai vreme de 40 de ani, israelitii s-au pregatit sa treaca raul Iordan pentru a intra in Tara Fagaduintei, situata dincolo de Ierihon. Inainte de a face trecerea, Iosua, succesorul lui Moise, a trimis doi spioni care au patruns in oras. Spionii au scapat de la a fi prinsi prin ajutorul desfranatei Rahab, care locuia in zidul orasului. Tot de la ea spionii au primit si informatii pretioase cu privire la Ierihon. Desi Iordanul se revarsase in perioada in care israelitii aveau sa treaca, apa a incetat ca prin minune sa mai curga, astfel incat toti au trecut "pe pamant uscat”. Apoi au mers in jurul orasului fortificat zilnic, timp de sapte zile sufland in sapte trompete. In ziua a saptea zidurile s-au daramat. Israelitii au patruns in oras trecand totul prin foc si sabie.
Cucerirea Ierihonului din perspectiva ultimelor descoperiri aheologice
Datorita importantei sale in cadrul istoriei biblice, Ierihonul este al doilea sit arheologic din Tara Sfanta dupa Ierusalim. In timpul secolului trecut nu mai putin de patru mari arheologi au efectuat sapaturi in sit: Carl Watzinger intre 1907-1909, John Garstang in anul 1930, Kathleen Kenyon intre 1952-1958, si Bryant Wood. Rezultatele activitatii lor intreprinse aici sunt remarcabile.
In primul rand, au descoperit faptul ca Ierihonul avea un sistem de fortificatii impresionant. Imprejurul orasului exista un zid de aparare inalt de 4,50 m. Pe zid mai exista inca un perete din caramida, inalt de 2,50 m, intarit din spate cu metereze din pamant. In spatele acestui prim zid au fost gasite asezaminte omenesti.Un alt zid de caramida proteja restul orasului. Asezarile omenesti descoperite intre cele doua ziduri se potrivesc descrierii facute de Iosua cand aminteste de locuinta lui Rahab: „Apoi le-a dat drumul cu o franghie pe fereastra, caci casa ei era in zidul cetaţii si ea locuia chiar deasupra zidului.(Iosua 2;15).
Arheologii au descoperit, intr-o parte a orasului, gramezi mari caramizi la baza ambelor ziduri, indicand o prabusire neasteptata a fortificatiilor. Caramizile prabusite au format o rampa pe care invadatorii au putut patrunde in oras cu usurinta: "Atunci au trambiţat preoţii din trambiţe. Si cum a auzit poporul glasul de trambiţa, a strigat tot poporul impreuna cu glas tare si puternic si s-au prabusit toate zidurile imprejurul cetaţii pana in temelie si a intrat tot poporul in cetate, fiecare din partea unde era, si au luat cetatea. ” (Iosua 6, 20)
Despre aceasta descoperire uimitoare Garstang afirma: "Referitor la acest lucru nu incape indoiala: zidurile s-au prabusit in exterior complet, incat atacatorii au putut sa se catere pe ruinele orasului”. Este cu atat mai remarcabil cu cat atunci cand ataci, zidurile orasului cad in interior, si nu in exterior cum s-a intamplat in cazul Ierihonului.
Cercetatorii inclina sa creada ca un cutremur ar putea explica pe de-o parte, oprirea Iordanului mentionata in descrierea biblica, iar pe de alta, prabusirea zidurilor.
Un strat compact de cenusa indica faptul ca orasul a fost incendiat dupa cum se decrie in Iosua 6; 24: "Iar cetatea si tot ce era in ea au ars cu foc; numai aurul si argintul si vasele de arama si de fier le-au dat ca sa le duca Domnului in vistieria casei Domnului.”
Kenyon descrie aceasta intamplare astfel: "Distrugerea a fost completa. Peretii si podelele au fost arse si fiecare camera a fost umpluta cu caramizi cazute”. Arheologii au descoperit mari cantitati de grane in sit. Acest lucru confirma adevarul biblic potrivit caruia orasul a fost capturat in scurt timp. Daca orasul ar fi cazut in urma unui asediu indelungat, granele ar fi fost consumate.
Chiar daca arheologii sunt de acord ca Ierihonul a fost distrus in mod violent, nu sunt cu totii de acord in privinta datei cuceririi.
Garstan propune data biblica 1400 i.Hr., in timp ce Watzinger si Kenyon cred ca distrugerea a avut loc in 1550 i.Hr. Dr. Bryant Wood, arata insa ca aceasta data, situata mai devreme, pe care o sustine Kenyon ar avea la baza datarea incorecta a unor fragmente de ceramica gasite in sit. Data sa, mai tarzie, se bazeaza pe descoperirea unor amulete egiptene in mormitele situate in nordul Ierihonului.
Pe aceste amulete sunt inscrise numele faraonilor egipteni dintre 1500 - 1386 i.Hr., fapt ce arata ca cimitirul era in uz pana la sfarsitul Epocii Bronzului (1550-1400 i.Hr.). In final, o bucata de carbune de lemn gasita in daramaturi, datata cu carbon 14, a indicat anul 1410 i.Hr..
Dovada l-a condus pe Wood la urmatoarea concluzie: ”Ceramica, consideratiile stratigrafice, amuletele egiptene, precum si datarea cu carbon 14, indica toate ca perioada distrugerii orasului se afla in jurul sfarsitului Epocii Bronzului, aproximativ in jurul anului 1400 i.Hr...”
Corespondenta dintre dovezile arheologice si relatarea biblica este substantiala.
Radu Alexandru
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.