Psalmul 136 a fost scris pentru evreii care au fost robi în Babilon şi care dobândind întoarcerea povestesc ce li s-a întâmplat în robie (Fericitul Teodoret). Este un psalm al războirii omului cu patimile. Pentru aceasta se citeşte mai ales în mănăstiri, în mediul monahal. La anumite sărbători este adăugat Polieleului, alcătuit din Psalmii 134 şi 135(175). Face parte din ciclul psalmilor prin care cerem ajutorul lui Dumnezeu, prin care invocăm mila Lui. Psalmul acesta al captivităţii, îi îndeamnă pe creştini să aibă nădejde, să ceară eliberare din necazuri de la Dumnezeu şi să nu cedeze în faţa celor puternici (să nu se alinieze Babilonului).

Psalmistul mai-nainte grăieşte şi pierea ce avea să fie cetăţii Babilonului (Fericitul Teodoret).

Inceputul psalmului arată un sentiment amar al evreilor captivi în Babilon; cei robiţi îşi cântă durerea de a nu fi liberi şi dorul după cetatea sfântă. Spre final, psalmul se mută într-un registru tematic impregnat de nădejdea că prigonitorii vor plăti pentru faptele lor abjecte. In interpretarea Sfinţilor Părinţi, psalmul acesta invită omul să cugete la captivitatea în care este ţinut acesta de propriile păcate. Mai ales împotriva păcatului trebuie dusă o luptă neabătută, nu împotriva altor oameni. Astfel că imprecaţiile din finalul psalmului trebuie citite în cheie hristică.

După tâlcuirea Fericitului Ieronim, „Babilon” - cuvântul cheie al acestui psalm înseamnă „confuzie” şi „este un simbol al acestei lumi trecătoare”177. Aveam astfel aici o elegie a omului păcătos care jinduieşte după fericirea din cetatea Sionului, conştient fiind de „căderea sa în apele tulburi ale degradării şi tristeţii”178.

Părintele Arsenie Boca a acordat o atenţie deosebită acestui psalm tâlcuindu-l parţial. Sfinţia Sa ne învaţă: încă din Vechiul Testament se cunoaşte războiul cel de gând, despre care David scrie acestea: „Fiica Babilonului (înţelegeţi: Satană, Satană), dornică de pustiire, ferice de cel ce-ţi va plăti după fapta ce ne-ai făcut tu nouă; ferice de cel ce va lua şi va lovi de piatră pruncii tăi”. Gândurile celui rău, nălucirile lui, idolii lui (ideile fixe ale lui), momelele sale, aceştia sunt pruncii vaviloneşti, sau „puii de drac”, după cum îi numeşte Sf. Maxim Mărturisitorul. Iar piatra este Hristos sau credinţa în El, temelia cetăţii sufletului, piatra cea din capul unghiului, pe care zidarii vremii de atunci n-au băgat-o în seamă. Ori, întru nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer nici un alt nume, dat nouă, oamenilor, întru care să ne mântuim. De piatra aceasta trebuie să lovim „pruncii vaviloneşti”. Căci, cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cine va cădea ea, îl va spulbera179.

Psalm 136
1. La râul Babilonului, acolo am şezut şi am plâns, când ne-am adus aminte de Sion.
2. în sălcii, în mijlocul lor, am atârnat harpele noastre.
3. Că acolo cei ce ne-au robit pe noi ne-au cerut nouă cântare, zicând: „Cântati-ne nouă din cântările Sionului!”
4. Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ
străin?
5. De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea!
6. Să se lipească limba mea de grumazul meu, de nu-mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune înainte Ierusalimul, ca început al bucuriei mele.
7. Adu-ţi aminte, Doamne, de fiii lui Edom, în ziua dărâmării Ierusalimului, când ziceau: „Stricaţi-l, stricaţi-l până la temeliile lui!”
8. Fiica Babilonului, ticăloasa! Fericit este cel ce-ti va răsplăti ţie fapta ta pe care ai făcut-o nouă.
9. Fericit este cel ce va apuca şi va lovi pruncii tăi de piatră.
Rugăciune de folos potrivită necesităţii creştinului: la războirea cu patimile (p. 244, p. 245), milostivirea lui Dumnezeu (p. 210).

Cararea Imparatiei si Psaltirea lui David vol. 4, Psalmii 101-150, Editura Cristimpuri

Cumpara cartea "Cararea Imparatiei si Psaltirea lui David vol. 4"
 

Nota:

175 Bartolomeu Valeriu Anania, op.cit., p. 344.
176 Prin Edom, psalmistul arată pe arabi sau pe idumeii din neamul lui Isav care au făcut alianţă cu babilonienii împotriva celor de neam cu ei (Fericitul Teodoret).177 Apud Bartolomeu Valeriu Anania, op.cit., p. 344.
178 Ibidem.
179 Părintele Arsenie Boca, Cărarea împărăţiei, p. 176.

• Psalmul 'La raul Babilonului'
  Publicat in : Cantari de Paste