Atunci cand cutitul rotii calaului a strapuns inima lui Vasile Ursu Nicola, in Alba Iulia anului 1785, la 28 februarie - s-a nascut o legenda a Ardealului: Horea din Albac. „Rascoala lui Horea“ (1784-1785) a dus la desfiintarea serbiei in Transilvania. Acest taran din Apuseni a fost, alaturi de Closca (Ion Oarga) si de Crisan (Gheorghe), conducator al marii rascoale. Dar se pare ca personalitatea sa mai ascunde o taina, care adauga o noua dimensiune legendei lui atat de vii si de fecunde.

 

Testamentul din pragul mortii

Coborand pe firul vremii, in  urma cu 220 de ani, un testament compus in pripa, in anticamera mortii, in fata preotului ortodox Nicolae Ratiu, dezvaluie astazi o fata mai putin cunoscuta a personalitatii lui Horea: aceea de constructor de biserici. In acest testament mesterul Vasile Ursu indica drept autor a unei biserici din Salaj pe „Nicula Ion a Neamtului, care a facut biserica din Tizeri“. Demersul istoric in acest context (ex.: Paul Abrudeanu, Magazin istoric, nr. 10/1968) este ca Horea avea luate in antrepriza mai multe lucrari si pentru fiecare avea cate un mester care raspundea in fata sa de executia constructiei. A doua zi dupa dictarea testamentului, Horea a plecat in istorie, lasand nescris si greu de reconstituit un capitol important al vietii sale.

 

Marturiile lemnului

In 1968, Comisia Monumentelor Istorice transfera din satul Cizer, Salaj, in Parcul Etnografic „Romulus Vuia“ din Cluj-Napoca (primul muzeu in aer liber din Romania), un „exemplar rar al arhitecturii romanesti in lemn din Transilvania secolului al XVIII-lea“. In aceasta biserica, pe o barna a naosului ochiul atent poate descifra: „LUCRAT URSU H“ (cu caractere chirilice); de asemeni, alte doua inscriptii din biserica mentioneaza 1773 drept an al terminarii constructiei. Astazi, paternitatea lui Horea asupra acestei biserici (din vechiul Tizeri) este recunoscuta ca atare, desi ramane in continuare o taina C.V.-ul mesterului Ursu. O ipoteza ar fi ca in lungile sale peregrinari, fiind urmarit de autoritatile federale ca „razvratit“ si „nesupus“, Horea isi castiga existenta sa si a familiei din realizarea in lemn a unor edificii laice si ecleziastice. Oricum, in timpul ridicarii acestei biserici, Horea era jeler pe mosia contilor Banffy, la Ciucea (jud. Cluj) - unde sta cu aproximatie intre 1770 si 1773.

 

Maiestria lui Horea

Nu departe de Ciucea, la Cizer, vechea biserica a satului, de pe dealul Coaste, arsese intr-un incendiu devastator. Asa ca motul Horea, despre a carui maiestrie se dusese vestea, e angajat la aceasta lucrare impreuna cu echipa sa de mesteri. Rezultatul a fost o biserica frumoasa, ce reprezinta forma acea mai evoluata a bisericilor de lemn din Romania: pronaos poligonal, naos dreptunghiular, altar poligonal cu pereti decrosati, pridvor pe trei laturi, cu stalpi cu arcade semicirculare si turn cu galerie deschisa si coif octogonal (Ioan Tosa). Asadar, privind inapoi in timp, rascoalei lui Horea ii premerge o „revolutie“ a lui Horea - una arhitecturala. Despre copacii jertfiti la ridicarea bisericii, se spune ca erau asa de grosi incat nu puteau fi adusi cu carutele, ci numai legati cu lanturi si tarati de 3-4 perechi de boi. Biserica a fost construita in intregime din lemn, inclusiv cuiele si „cheia“ de la intrare. Interesant e ca, in apropiere de locatia originala, o casa taraneasca din lemn, ce a servit localnicilor drept biserica pana la ridicarea celei noi, e asemanatoare ca executie si elemente decorative cu biserica de mai tarziu. Deci s-a presupus ca si aceasta casa fusese ridicata tot de mesteri veniti din zona Albacului.

 

Arc peste timp

Actualmente biserica din Cizer este amplasata in incinta Parcului National Etnografic „Romulus Vuia“ din Cluj (parte a Muzeului Etnografic al Transilvaniei), la marginea padurii Hoia; si se afla in plin proces de restaurare; partea de arhitectura a fost terminata, iar acum se strang fonduri pentru restaurarea picturii. Biserica a fost resfintita de curand, in locatia actuala, de catre I. P. S. Bartolomeu Anania, ceea ce a permis reluarea functiei sale liturgice. Vizitatorul si credinciosul au placuta surpriza de a se regasi in atmosfera unui interior ecleziastic de sec. 18, intim, animat de o frumoasa pictura, realizare exemplara a iconografiei populare - din pacate, acum in plin proces de degradare. In pronaos se desfasoara pilda celor 10 fecioare, sanul lui Avraam sau, inedit, Sf. Cristofor cu cap de caine. In naos sunt redate scene din viata Mantuitorului, precum si Sf. Treime si Fecioara Maria in „cerime“ - bolta semicirculara. De-a dreapta si de-a stanga usilor diaconesti: Sf. Mihail (foarte popular in bisericile pe lemn din Transilvania) si Sf. Nicolae, patronul spiritual al bisericii.

 

Concluzie deschisa

Taranul rasculat din Albac, mester de biserici in traditia locului, era „schismatic“, adica ortodox - confesiune „periculoasa“ pe atunci pentru nobilimea transilvaneana si pentru politica imperiala in plina expansiune. In aceste conditii, se poate afirma ca, inainte de a sluji in mod total cauza sociala a rascoalei, Horea a slujit cauza religioasa a romanilor. Iar acest lucru l-a facut la modul cel mai direct, cu mainile sale. Dar acesta pare sa reprezinte, pana astazi, secretul cel mai bine pastrat al personalitatii lui.

 

                                                                                              Teodora ROSCA
                                                                                   Lumea credintei, anul II, nr. 4(21)

.