Astazi este 7 decembrie, Sfanta Filofteia.

Nu sunt un specialist nici in dogmatica si nici in patristica. Nu stiu teologie si nici nu sunt o capacitate intelectuala care sa-si permita sa aiba macar o parere despre viata unui sfant. Dar va trimit gandurile mele sincere, pe care le-am avut atunci cand am recitit viata sfintei. Scrie acolo ca a murit la 12 ani, iar la 12 ani avea deja intelegerea tainelor Dumnezeisti precum si o sincera si nemasurata bunatate.

Eu am 33 de ani si ma consider tanar. Ma uit si la ceilalti colegi, prieteni ai mei ortodocsi, de aceeasi varsta cu mine, si ii vad ca au  aceeasi atitudine. Suntem tineri, suntem plini de viata, avem toata viata inainte. Daca unul dintre noi ar fi murit la 12 ani, oare cum ar fi fost datele problemei?

Este o lectie pentru noi toti sa vedem ca Dumnezeu a pus problema mantuirii la acea varsta. Cand o sa pricepem odata ca Dumnezeu poate sa vina in seara asta si sa ceara sufletul nostru?

Sunt un ipocrit chiar eu, care scriu aceste lucruri, iar maine voi face o mie de pacate si voi lasa grijile lumesti sa-mi intoxice mintea. Acesta nu este un articol de critica la adresa celorlalti, este doar un moment de claritate mentala si obervare sociala obiectiva.

Ce-i de facut?

Suntem atat de departe de Adevar. Si ne indepartam din ce in ce mai mult. Ma uit in jurul meu, aud de pe geam ceilalti copii de 12 ani si mai putin si ii aud cum injura infiorator.

Un mare sentiment de tristete pentru noi toti m-a cuprins cand am citit viata sfintei, pentru mi-am dat seama ca asemenea copii noi nu am fost, copiii nostrii nu sunt si nici nepotii nostrii nu vor fi. Copiii sunt baza de dezvoltare sociala si spirituala iar familia este mica biserica. Familia nu mai e la moda... copiii nu mai sunt la moda... parintii nu mai sunt la moda (i-au inlocuit bonele).

Ma gandesc cu groaza ca, inainte de Sfanta Filofteia, a fost Sfantul Chiric, care a murit la numai 3 ani, martir, impreuna cu mama lui, pentru marturisirea lui Hristos.

Cat de departe suntem. Ma gandesc iarasi cu groaza ca o sa trebuiasca sa imi arunc copiii intre cei de jos de la bloc, pe care ii aud pe geam si ca o sa-mi vina cu vocabularul imbogatit si mentalitatea "upgrade-ata" (ca sa folosesc un cuvant iubit de tineri in ziua de azi).

Copiii, de obicei, au un simt al proprietatii exagerat. Stim, toti care suntem parinti, ca cele mai multe certuri sunt de la jucarii sau de la alte lucruri pentru care se dezbate dreptul de proprietate.

Sfanta Filofteia era cunoscuta deja de oamenii saraci care cunosteau si traseul ei de fiecare zi, pe care ducea mancare tatalui. Acestia ii cereau in fiecare zi milostenie, iar ea le dadea din mancarea tatalui ei.

Ma gandesc ca, daca pe acea vreme ar fi existat jucarii, desi probabil ca Sfanta nu s-ar fi jucat cu jucarii, fiind aleasa inca din pantece (asa cum scrie in viata ei), dar asa prin abstractie, daca sfanta ar fi avut jucarii, sigur le-ar fi dat pe toate celorlalti copii mai saraci.

In final, tatal ei a omorat-o. Eh, aici ne mai apropiem de specificul zilelor noastre si a stirilor "de la ora 5", care sunt absorbite ca sugativa de catre popor, iar stiristii dau din umeri atunci cand din cand in cand li se pune problema tampirii nationale. "Si ce vreti? Daca astea au rating-ul cel mai mare?"

Am un prieten, reporter, corespondent la o televiziune de renume, care mi-a zis criteriile dupa care isi ia salariul. Daca are stiri cu morti, ies bani buni, daca nu, ia bani putini.

Probabil ca, daca ar fi existat televiziune, in vremea Sfintei Filofteia, s-ar fi vandut stirea ca painea calda, dar cu emfaza pe crima, iar nu pe bunatatea sufleteasca si sfintenia acelei copile.

Cam astea au fost gandurile mele. Sa va ajute Sfanta Filofteia si sa va dea copii cuminti si buni la suflet, asa, ca ea.

Catalin Ratoi

• Educatia copiilor
  Publicat in : Cum indrumam copilul in viata duhovniceasca
• Educatia copiilor
  Publicat in : Credinta
• Rolul familiei in educatia copiilor - o perspectiva eclesiala
  Publicat in : Morala
• Pedeapsa si rasplata in educatia copiilor
  Publicat in : Credinta