Sinoadele in cultul si iconografia Bisericii Ortodoxe

Sinoadele in cultul si iconografia Bisericii Ortodoxe Mareste imaginea.


Sinoadele in cultul si iconografia Bisericii Ortodoxe

Sinoadele - ecumenice si locale sau particulare - constituie unul din capitolele cele mai interesante si mai bogate din viata spirituala a Bisericii. Intre acestea, Sinoadele ecumenice - sapte la numar - au jalonat si framantat o epoca de circa 460 de ani (325-787), promovand si reliefand istoria crestina ca putine alte evenimente. Hotararile lor doctrinale, disciplinare si liturgice au constituit si constituie si astazi o "magna charta" a vietii Bisericii crestine si imprima valoare deosebita celor sapte Sinoade ecumenice, fiind un izvor nesecat pentru credinta, disciplina si morala crestina si continuand sa exercite si azi, o binecuvantata influenta asupra credintei si vietii bisericesti.

Coincizand, in timp, cu perioadele a doua si a treia patristice, adica cu viata si creatiile, de o exceptionala valoare, ale unor Parinti bisericesti ca: Sfantul Antonie cel Mare, Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz, Grigorie de Nyssa, Chiril al Ierusalimului, Ioan Gura de Aur, Chiril al Alexandriei, Fericitul Ieronim, Fericitul Augustin, Sofronie al Ierusalimului, Maxim Marturisitorul, Ioan Damaschinul si altii, sinoadele-au beneficiat in chip fericit de luminile si adancimile lor spirituale; operele multora dintre ei au constituit material documentar si au oferit formule adecvate pentru sinoade, in problemele discutate; altii dintre Parinti au facut parte din adunarile sinodale sau au prezidat sedintele lor de lucru.

Asa se explica inaltul nivel spiritual si speculativ al sinoadelor ecumenice, precum si deosebita lor autoritate bisericeasca.

Sinoadele ecumenice si-au exercitat si isi exercita, incepand cu primul dintre ele, autoritatea si influenta, neintrerupt, de mai bine de 16 veacuri, in Biserica si in cultura crestina. Scopul lor principal a fost pastrarea unitatii de credinta si a disciplinei sub aceeasi cupola a Ortodoxiei si mentinerea sau restaurarea climatului de intelegere si dragoste intre conducatorii diferitelor Biserici, pe de o parte, si intre crestinii in ansamblu, pe de alta.

Importanta hotararilor acestor sinoade, unanim apreciata si recunoscuta in istoria crestinismului ortodox, a facut ca Biserica sa imortalizeze, pentru totdeauna, atat in cultul, cat si in iconografia ei, amintirea lor, atat de binefacatoare pentru doctrina, morala si disciplina ei.

Sinoadele in cultul Bisericii Ortodoxe

O prima forma de cinstire a sinoadelor este pomenirea lor in cultul crestin. Biserica Ortodoxa are in calendarul ei mai multe zile liturgice, special consacrate comemorarii si cinstirii celor mai importante dintre cele sapte sinoade ecumenice, si anume :

1. Duminica a saptea dupa Pasti, inchinata amintirii celor 318 Parinti de la intaiul sobor ecumenic din Niceea (325), amintire care este cinstita si in Bisericile Orientale, necalcedoniene.

2. Duminica intaia dupa 16 iulie, inchinata amintirii Sfintilor Parinti de la Sinodul al patrulea ecumenic, de la Calcedon (451).

3. Duminica intaia dupa 11 octombrie, inchinata cinstirii Sfintilor Parinti de la Sinodul al saptelea ecumenic, de la Niceea (787).

1. In Bisericile Ortodoxe de rit bizantin, comemorarea primului Sinod Ecumenic de la Niceea este facuta in a saptea duminica dupa Sfintele Pasti. La armeni aceasta are loc sambata care precede saptamana de pregatire a inaltarii Sfintei Cruci. La sirieni comemorarea aceasta se face in ziua de 29 mai, fiind unita cu cinstirea Sfantului Dionisie din Alexandria. In Biserica Copta (Egipt), amintirea Sinodului intai Ecumenic se face la 9 noiembrie, in insasi zdua Sfantului Dionisie.

In "Sinaxarul de la Sdrmond", editat de H. Delehaye, se fixeaza la 29 mai "pomenirea sau amintirea Sfintilor Parinti, care la primul sinod, acela de la Niceea, au proclamat pe Fiul consubstantial cu Dumnezeu-Tatal si au condamnat pe nelegiuitul Arie, capetenia ereziei."

2. Alte redactari din secolele al XII-lea, al XIII-lea si al XIV-lea (Codex Parisiensis din 1575 si Codex Vindobonensis) plaseaza aceeasi comemorare la 26 sau la 28 mai. Un altul, Codex Coisleanus, 223, din 1301, pune la 7 mai aceasta sarbatorire, fara nici o referire la sarbatoarea (Pastilor, iar in alte manuscrise asemanatoare, sarbatoarea e plasata la 14 ianuarie, la 25 martie etc.

Duminica sarbatoririi primului Sinod Ecumenic este denumita si "duminica celor 318 sfinti Parinti de la Sfantul intaiul sobor din Niceea". Plasarea ei la anumite date fixe in luna mai, se explica prin faptul ca la acele date a cazut duminica a saptea dupa Pasti in anii respectivi.

2. A doua sarbatoare inchinata unui sinod ecumenic in calendarul bizantin este duminica dintre 13-19 iulie, in care se pune slujba Sfantilor Parinti de la Sinodul al patrulea ecumenic (Calcedon, 451). Salaville, face precizarea ca in aceasta duminica pe primul plan se afla sarbatorirea Sinodului al 4-lea Ecumenic, dar se adauga si cea a sinoadelor al doilea, al treilea, al cincilea si al saselea ecumenic, neumbrind amintirea Sinodului al patrulea din Calcedon.

Evangheliarul bizantin din secolul al XI-lea (Codex 426 din Metokhion - Constantinopol), precizeaza ca in duminica dintre 13-19 iulie inclusiv se face amintirea "celor 360 de Sfinti Parinti adunati in cel de al patrulea sfant si mare sinod ecumenic din Calcedon", cand, dupa regula Bisericii, se pune Evanghelia de la Matei, V, 14-,16: "Voi sunteti lumina lumii". Acelasi Evangheliar precizeaza ca "intre 6 si 12 iulie se sarbatoreste unirea marii Biserici". Este vorba de reunirea a doua parti opuse - nicolaitii si "utimienii - mult timp despartiti in timpul certei tetragamice de pe timpul lui Leon al Vl-lea inteleptul, reunire care a fost celebrata la "Sfanta Sofia" din Constantinopol intr-o duminica din iulie, anul 920.

Evangheliarul din secolul al XI-lea continua, punand in legatura cele trei sarbatori ale lui "Tomus unionis", ale celui de-al patrulea Sinod ecumenic si ale sinodului din Constantinopol, de la anul 536, denumit, din eroare, Sinodul al cincilea ecumenic.

In duminica urmatoare Biserica Ortodoxa pomeneste pe Sfintii Parinti care, la al cincilea Sinod Ecumenic, s-au unit impotriva lui Sever de Antiohia. In ciuda confuziilor sigure referitoare la aceste indicatii de timp, Evangheliarul din secolul al XI-lea mentioneaza trei duminici din iulie, numite - se pare - dupa adevarata lor succesiune in calendar, unde sunt indicate, una dupa alta, sarbatorile la rand, amintirea impacarii din 920, aceea a Sinodului din Calcedon si apoi aceea a Sinodului din anul 536, gresit numit "sinodul al cincilea ecumenic".

In prima dintre "duminicile cu date schimbatoare" care cad intre 6 si 12 iulie se sarbatorea deci refacerea unitatii marii Biserici, in a doua, de la 13-19 iulie se praznuieste comemorarea Sinodului al patrulea Ecumenic din Calcedon, iar in a treia, de la 20-26 iulie, "al cincilea sinod. impotriva nelegiuitului Sever".

In Calendarul Constantinopolitan sau Minologhiul Evangheliar de la mijlocul secolului al VIII-lea (dupa 740), publicat de Morcelli, in 1788, se spune ca la 16 iulie se face comemorarea comuna a celor 630 de sfinti Parinti de la Calcedon; 318 Parinti de la Niceea (325), a celor de la Constantinopol (381) si a celor de la Efes, din 431. Sunt mentionate aici, deci, sarbatoarea comuna a primelor patru sinoade ecumenice, la 16 iulie, cu plasarea in primul plan a sinodului de la Calcedon (451), precizand ca in duminica urmatoare se face sarbatorirea sinodului din Constantinopol, de la 536. Amintirea particulara a sinodului din 536, fixata in duminica de dupa 16 iulie, este in stransa legatura istorica cu sinodul din Calcedon.

Este foarte probabil ca cea mai veche dintre toate comemorarile sinodale este cea de la 16 iulie 518 - a sinodului al patrulea ecumenic de la Calcedon cand credinciosii au cerut patriarhului Ioan sa restabileasca autoritatea Sinodului al patrulea Ecumenic si sa-l alunge pe Sever de Antiohia.

Al cincilea sinod sarbatorit este cel local, din 536, de la Constantinopol (2 mai - 4 iulie), care l-a condamnat pe Sever de Antiohia, Petru de Apamea, Antim de Constantinopol, sinod confirmat la 6 august 536 prin novela XLII a imparatului Justinian cel Mare (527-565).

Minologhiul lui Vasile (primul sfert al secolului al XI-lea) fixeaza comemorarea "celor 65 de parinti reuniti la al cincilea sinod", tinut sub patriarhul Mina al Constantinopolului la 25 iunie

Cea de a doua sesiune a Sinodului al saselea Ecumenic (680-681) este amintit in Sinaxar la 14 septembrie.

3. Sinodul al saptelea Ecumenic, tinut la Niceea, in 787, este celebrat printr-un serviciu special, in prima duminica de dupa 11 octombrie, care cade intre 11 si 17 octombrie inclusiv. Sinodul acesta mai este amintit si intr-un "Apostol" in manuscris, din secolele al XI-lea - al XII-lea (Codex Sinaiticus, 282) ".

In concluzie, se poate afirma ca: in sarbatoarea de la 16 iulie trebuie vazuta, de fapt, adevarata sarbatoare a Sinoadelor Ecumenice. Sinaxarele zilelor respective prezinta importanta lor, iar Parintii participanti sunt cinstiti ca sfinti de catre Biserica, in totalitatea lor, cei mai importanti fiind pomeniti nominal, pentru meritele lor deosebite.

Sinoadele in iconografia Bisericii Ortodoxe

O alta forma de cinstire a sinoadelor este si zugravirea lor in iconografia bisericeasca. Arta crestina, in diferitele ei manifestari, printre care se numara si iconografia, a reprezentat inca de timpuriu, in biserici si palate episcopale ori domnesti, imagini ale sinoadelor ecumenice ori locale, ca o recunoastere, din partea Bisericii crestine, a importantei deosebite a acestora pentru viata si activitatea ei ulterioara.

Prima reprezentare a sinoadelor ecumenice, cunoscuta in istoria crestinismului este semnalata la Constantinopol, in anul 711, chiar de la venirea pe tronul imperial a armeanului Vartan, devenit imparat sub sumele de Philippikos Bardanes-Monotelitut. (711-713), urmasul imparatului Justinian al II-lea. Noul suveran n-a vrut sa paseasca pragul palatului imperial inainte de a fi inlaturat din el tabloul lui Augusteon, reprezentand Sinodul al saselea Ecumenic, care condamnase erezia monotelita. Dimpotriva, sub arcada lui Million din palatul imparatesc, el a incuviintat sa fie pictat in picioare, cu patriarhul Serghie, in centrul celorlalte cinci sinoade ecumenice.

Diaconul Agathon, un contemporan, de la care detinem aceste amanunte, precizeaza ca acest tablou al Sinodului al VI-lea ecumenic se gasea "de multi ani, fixat acolo, in vestibulul palatului imperial".

Frescele celor sase sinoade ecumenice au ramas la Million pana in anul 764, pentru ca Viata Sfantului Stefan cel Tanar ( 28 noiembrie 764) semnaleaza ca atunci - la 766 sau 767 - Constantin Copronimul (740-775) le-a acoperit cu var si le-a sters. Acest text este interesant deoarece el prezinta aceste picturi ca pe o expunere-populara a doctrinei ortodoxe, pusa la indemana tuturor in acest loc public. Tiranul iconoclast le-a inlocuit cu un tablou de circ. Se pare ca tabloul de care s-a amintit, reprezentand Sinodul al VI-lea Ecumenic, a fost asezat, in locul respectiv, putin dupa; anul 681 - anul tinerii Sinodului al VI-lea Ecumenic de la Constantinopol.

La 3 iunie 713, Philippikos Bardanes a fost detronat si i s-au scos ochii. I-a urmat la tron Atanasie II Artemios (713-715) si cu el Ortodoxia s-a intarit. Una dintre primele sale actiuni a fost restabilirea tabloului Sinodului al VI-lea Ecumenic. Diaconul. Agathon vorbeste clar despre acest lucru, pentru ca, imediat dupa mentionarea suirii pe tron a lui Anastasie, el semnaleaza faptul restabilirii tabloului Sinodului al VI-lea Ecumenic, ca un simbol al pacii Bisericii.

Cum era pictata aceasta reprezentare a sinodului al VI-lea si a celorlalte cinci si care era valoarea sa artistica, este imposibil de spus, pentru ca nu a mai ramas nimic din acest valoros tablou, datorat lui Augusteon.

Dar, cu aproape doua secole mai tarziu, catre 880, un manuscris al Cuvantarilor Sfantului Grigorie de Nazianz (manuscrisul grec 510 de la Biblioteca Nationala din Paris) ofera o miniatura, care poate sa dea o idee despre ceea ce ar fi putut sa fie marele tablou al lui Augusteon. Bazat pe autori mai vechi, S. Salaville descrie astfel miniatura care reprezinta Sinodul al II-lea Ecumenic din Constantinopol: "Pe tronul imperial, aurit in intregime, acoperit cu pietre pretioase si tapetat cu o stofa purpurie, brodata cu verde, este asezata Sfanta Evanghelie, deschisa si cu dungi albastre. In partea de jos si la stanga estradei aurite, ornata in egala masura cu pietre pretioase, este asezat in primul rand imparatul Teodosie, cu aureola aurita, imbracat cu vesmintele imperiale si, alaturi sau in fata sa, formand un semicerc imprejurul tronului imperial, sunt asezati prelatii celui de-al doilea Sinod Ecumenic din Constantinopol, reuniti in 381 pentru a eondamna doctrinele gresite ale lui Macedonius.

In josul scarilor este un altar de forma cubica.pictat in albastru, sub care este pusa intre doua rulouri, o carte inchisa legata in rosu, cu muchiile galbene. Mai jos, cu un genunchi pe pamant, cu capul usor lasat si cu un brat intins in directia imparatului, se afla ereziarhul Macedonie, imbracat intr-o lunga tunica albastra, cu marginea purpurie, acoperit cu o mantie roz. Toata partea inferioara, din dreapta miniaturii, a fost indepartata, dupa marturia lui Banduri, se putea vedea aici reprezentat odinioara un alt eretic, Apolinarie, condamnat de acelasi sinod si impotriva caruia a scris, in egala masura, Sfantul Grigorie de Nazianz". "Cele doua suluri situate sub altarul de jos, de amble parti ale unei carti inchise, simbolizeaza probabil hotararile primelor doua sinoade ecumenice care au confirmat si explicat depozitul sfant al doctrinei crestine universale. Aceasta este, cel putin, interpretarea care ni s-a parut cea mai naturala", incheie Salaville.

La Betleem, in biserica "Nasterii Domnului", decoratia in mozaic a naosului, care dateaza de dupa secolul al XII, contine inscriptii pictate rezumand hotararile principale ale sinoadelor de la Laodiceea, Gangra, Cartagina, Antiohia, Ancira si Sardica. Intr-o lucrare dedicata monumentelor de la Sfantul Munte Atos, sunt descrise doua dintre cele mai reusite reprezentari ale Sinoadelor Ecumenice din iconografia ortodoxa si anume: a) Sinodul I Ecumenic, pictat pe bolta de sud a peretelui din trapeza manastirii Lavra (pictata la 1512), purtand o inscriptie din care rezulta da aceasta pictura reprezinta "sfantul si marele Sinod, intaiul Ecumenic, tinut sub marele imparat Constantin", b) Sinoadele I si II Ecumenice, pictate in pronaosul manastirii Dochiaru, la 1568, pe peretele de est, ambele purtand inscriptii -explicative.

Trecand acum la monumentele bisericesti din tara noastra, vom preciza ca la multe dintre acestea se gasesc pictate unul sau mai multe sinoade ecumenice.

a) Monumentele din Tara Romaneasca

1. La Manastirea Cozia in naos, sunt reprezentate toate cele sapte Sinoade Ecumenice, repartizate astfel: doua la est, doua la nord si trei la sud. Sunt picturi originale, datand din secolul al XIV-lea. Figurile sinodalilor sunt inalte, cu chipuri foarte diferentiate unul de celalalt si de un caracter particular, care nu se mai gaseste in nici o alta parte a Tarii Romanesti.

In reprezentarea Sinoadelor din naosul bisericii mari a Manastirii Cozia, majoritatea figurilor sunt foarte personale, mai ales cele ale imparatilor, care sunt adevarate portrete; atitudinile vii nu lipsesc si multe dintre personaje ne atrag atentia in mod deosebit: episcopii poarta costume brodate cu cruci marginite cu perle si tin in maini carti legate artistic; inscriptii foarte detaliate insotesc si completeaza reprezentarile, depasind simplul rol decorativ care li se va acorda mai tarziu.

2. La Manastarea Hurezi in biserica mare, in pronaos, printre alte scene se afla si reprezentarea a trei Sinoade Ecumenice (primul, al patrulea si al saptelea). Dintre acestea, cel mai important este tabloul Sinodului al VII-lea Ecumenic, care a restabilit cultul sfintelor icoane.

3. La Manastirea Snagov, iconografia pronaosului vadeste evidente inrudiri cu cea a pronaosului bisericii mari a Manastirii Cozia, de la sfarsitul secolului al XIV-lea, lucru firesc, fiind vorba, ca si la Cozia, de o biserica manastireasca. Partile superioare ale pronaosului manastirii Snagov sunt decorate cu Acatistul Maicii Domnului, cu Vietile Sfintilor si cu Sinoade Ecumenice. Aci, ca si la Cozia, sunt pictate toate cele sapte sinoade ecumenice. Ele sunt reprezentate astfel: pe peretele de vest primele cinci sinoade, pe cel de nord-vest cel de al saselea sinod si pe cel de sud-vest cel de al saptelea.

Reprezentarile de la Snagov sunt cele mai bine realizate, din punct de vedere artistic, din intreaga pictura bisericeasca din Tara Romaneasca.

4. La Biserica Domneasca "Sfantul Nicolae" din Curtea de Arges, intalnim cele mai vechi reprezentari ale sinoadelor ecumenice din pictura bisericeasca de la romani, deoarece, cum este bine cunoscut, acest monument istoric si de arta veche romaneasca este cel mai vechi edifiaiu religios pastrat in intregime, de pe la mijlocul secolului al XIV-lea. Picturile acestei biserici dateaza din a doua jumatate a acestui secol, ele fiind terminate in timpul domniei lud Vladislav I Vlaicu (1364 - cca. 1377). Acestea sunt, de asemenea, printre cele mai vechi din Tara Romaneasca. In pronaosul acestui monument, se pastreaza inca fragmente din reprezentarile Sinoadelor Ecumenice, pe peretele de nord si pe cel de sud.

5. La biserica "Buna vestire" din Ramnicul Valcea, picturile dateaza din prima jumatate a secolului al XVIII-lea (executate in anul 1747). In pronaosul acestei biserici gasim reprezentate si cele sapte sinoade ecumenice, panourile respective fiind destul de bine pastrate.

6. La Catedrala mitropolitana din Bucuresti (sec. XVII) in pridvorul deschis al acestei biserici, gasiim reprezentate toate cele sapte sinoade ecumenice, pe peretele de nord, est si sud, in ordinea lor cronologica. Picturile sunt destul de bine pastrate, de proportii mari si in culori vii, figurile sunt bine creionate de mana sigura a unui artist priceput.

b) Monumentele din Moldova. Pictura religioasa din Moldova este frecvent punctata de reprezentari ale sinoadelor. Majoritatea monumentelor mai reprezentative din Moldova au in pronaosurile lor pictate Sinoadele Ecumenice.

1. La biserica "Sfantul Nicolae" din Balinesti (sec. XV) in pronaos, pe peretele de est, in trei registre suprapuse, sunt reprezentate trei dintre sinoadele ecumenice 32.

2. La biserica "Stantul Nicolae" din Popauti (Botosani), tot in pronaos, gasim reprezentate toate cele sapte Sinoade Ecumenice. Astfel, in partea superioara a peretilor, patru dintre Sinoadele Ecumenice ocupa timpanele de bolti. Celelalte trei Sinoade Ecumenice se gasesc la est si la nord, in registrul al doilea.

3. La biserica fostei Manastiri Humor (sec. XVI), Sinoadele Ecumenice se gasesc pictate tot in pronaos, in timpanele oare formeaza primul registru de picturi.

4. La biserica "Sfantul Dumitru" din Suceava, ctitoria lui Petru Rares, gasim reprezentate Sinoadele Ecumenice. Ele se infatiseaza privitorului pe peretele de est al pronaosului bisericii si nu prezinta nimic specific sau particular fata de celelalte.

5. Ia biserica "Sfantul Gheorghe" din Harlau (sec. XVI) gasim reprezentate numai sase din cele sapte Sinoade Ecumenice. Ele sunt pictate tot in pronaosul bisericii. Pe peretele de est se gasesc zugravite cinci sinoade, iar pe cel de nord altul.

6. La biserica mare a Manastirii Neamt, ctitoria marelui Stefan, gasim, tot in pronaos, pe peretii de nord, est si sud, toate cele sapte Sinoade Ecumenice.

7. La Manastirea Hlancea, monument care dateaza din secolul al XVI, picturale originale, executate intre 1659-1660, infatiseaza si cele sapte Sinoade Ecumenice, distribuite in pronaosul bisericii.

8. La Manastirea Cetatuia, se afla pictate toate cele sapte Sinoade Ecumenice. In timpanele pronaosului au fost zugravite patru sinoade, iar celelalte trei in registrul superior al peretilor de est, sud si nord.

9. La biserica "Golia" din Iasi, ale carei picturi dateaza din anul 1838, in pronaos, pe peretii de nord si sud, au fost pictate toate cele sapte Sinoade Ecumenice. De asemenea, la biserica din Parhauti si la Probola, in pronaos, sunt reprezentate Sinoadele Ecumenice.

10. La Manastirea Sucevita, picturile din pridvor si pronaos sunt foarte interesante, mai ales prin ampla desfasurare iconografica a Sinaxarului. In contrast cu impresia de real si feeric totodata, pe care o lasa Sinaxarul, pictura boltilor din pronaos - Pantocratorul si Filoxenia lui Avraam in cele doua cupole, cele sapte Sinoade Ecumenice, in spatiul dintre calote si arcuri, figuri de sfinti - ramane pe linia traditionala, executata insa in stilul simplu, grafic, caracteristic intregii picturi de la Sucevita.

In spatiul dintre calote si arcurile longitudinale ale boltilor, sunt reprezentate sinoadele ecumenice si anume: intaiul la est, al doilea spre nord, in stanga scenei Sfintei Treimi, al treilea la sud, in dreapta aceleiasi scene, al patrulea tot la sud, in dreapta figurii Pantocratorului. Celelalte trei sinoade ecumenice sunt pictate astfel : al cincilea si al saselea pe peretele de vest deasupra usii de intrare si al saptelea pe peretele de nord.

Tot hieratismul somptuos al picturii bizantine s-a pastrat in figuratia sinoadelor ecumenice de la Sucevita. Scenele sunt aproape identice si tocmai aceasta repetitie - primele patru sinoade de pe bolta dau impresia unei singure scene vaste - creeaza o continuitate de viziune, care contribuie la maretia ansamblului. Curba bancilor pe care stau personajele urmeaza curba boltilor, creand astfel senzatia unei perspective suficiente pentru a sugera adancimea scenei .

11. La Maastirea Moldovita, in pronaosul luminos al bisericii, in partea superioara a peretilor si in timpane, sunt redate cele sapte sinoade ecumenice, zugravite intr-o maniera care respecta intru totul erminia bizantina.

Dupa enumerarea monumentelor mai importante din tara, care pastreaza in ansamblurile lor iconografice reprezentari ale Sinoadelor Ecumenice, vom incerca sa facem cateva precizari necesare. Mai intai trebuie sa aratam ca de obicei incaperea care adaposteste aceste picturi este pronaosul bisericii. Sunt si cazuri, ca de pilda la catedrala mitropolitana din Bucuresti, cand aceste sinoade au fost pictate in pridvorul monumentului, sau in naos, ca la biserica mare a Manastirii Cozia. Dar, la cele mai multe din monumentele de care ne-am ocupat, sinoadele sunt reprezentate in pronaos.

In ceea ce priveste modul obisnuit al reprezentarii acestor sinoade, acesta este urmatorul: se picteaza o casa, deasupra careia vegheaza Sfantul Duh, reprezentat in chip de porumbel. In incaperea principala sunt pictate figurile persoanelor care au luat parte la adunarea sinodala respectiva. In centru, imparatul sta asezat pe tron, la dreapta si la stanga lui, episcopii, asezati si ei la acelasi nivel cu imparatul sau patriarhul care a prezidat sinodul ; indaratul lor se vad preoti, monahi si laici, iar in fata, jos, ereticul sau ereticii care, prin invataturile lor gresite, au cauzat convocarea sinodului. In fund, garda imperiala, in zale stralucitoare, cu sulite profilate pe fondul intunecat al cerului.

Aceasta este schema generala de pictura. Diferentierile se observa numai in ceea ce priveste personajele din pictura.

La Sinodul I, imparatul este Sfantul Constantin cel Mare, iar episcopii imbracati in haine arhieresti sunt : Silvestru al Romei, Alexandru al Constantinopolului, Alexandru al Alexandriei, Eustatie al Antiohiei, Miacarie al Ierusalimului, Sfantul Pafnutie Marturisitorul, Sfantul Iaeov al Misaviei, Sfantul Pavel al Neocezareei, Sfantul Nicolae al Mirelor-Lichiei. In mijlocul lor, un filozof mirandu-se si inaintea lui Sfantul Spiridon al Triimitundei, stand cu o mana intinsa spre el si cu cealalta strangand o caramida, din care focul iese in sus, apa curge printre degete, iar pamantul ii ramane in mana. Se mai picteaza, de asemenea, Arie, imbracat in podoaba preoteasca, iar inaintea lui, Sfantul Nicolae, cu mana dreapta intinsa, ca sa-l loveasca cu palma. Cei ce gandeau ca Arie stau in rand cu el, mai jos decat toti ceilalti, iar Sfantul Atanasie, tanar, fara barba, in vesminte de diacon, scrie inceputul Simbolului Credintei : "Cred intru unul Dumnezeu.".

La Sinodul al II-lea, imparatul este Teodosie cel Mare, iar Sfintii Parinti care figureaza sunt: Sfantul Timotei al Alexandriei, Meletie al Antiohiei, Chiril al Ierusalimului si Grigorie Teologul, patriarhul Constantinopolului. Se continua scrierea Simbolului de credinta, de la cuvintele "Si intru Duhul Sfant.".

La Sinodul al III-lea, imparatul este Teodosie cel Mic, tanar, fara barba, impreuna cu Sfantul Chiril al Alexandriei, Juvenalie al Ierusalimului si altii.Inaintea tuturor se gaseste Nestorie, pictat batran, in vesminte arhieresti, discutand cu sinodalii, in spatele lui, ceilalti eretici sunt pictati in grup, avand pe umerii lor diavoli.

La Sinodul al IV-lea, imparatul Marian, este pictat ca un batran, care are langa el curtea, boierii lui cu caciuli pe cap si palarii si harbile rase. Sinodalii sunt: Anatolie al Constantinopolului, Maxim al Antiohiei, Juvenalie al Ierusalimului, apoi trimisii papei Leon al Romei: Pashasin, Lucentiu si Bonifaciu preotul. Inaintea lor sta Dioscur, in vesminte arhieresti si Eutihie, discutand aprig cu sinodalii. Pe umerii ereticilor stau diavolii, oare ii tin de capete pe eretici.

La Sinodul al V-lea, imparatul pictat este Justinian cel Mare. Cu el sunt Eutihie al Constantinopolului si alti Sfinti Parinti care discuta cu Origen.

La Sinodul al VI-lea, imparatul Constantin Pogonatul, este pictat batran cu parul carunt, cu barba in doua suvite. Se mai vad, de asemenea Sfantul Gheorghe al Constantinopolului, Teodor si Gheorghe trimisii papei si alti Sfinti Parinti, iar in fata lor eretici discutand cu inversunare.

La Sinodul al VII-lea, imparatul Constantin, este pictat copil, impreuna cu mama lui, imparateasa Irina. Ei tin in maini icoana lui Iisus Hristos si respectiv a Sfintei Fecioare Maria. Scena infatiseaza si pe Tarasie, patriarhul Constrantinopolului, trimisii papei, patru preoti si alti Sfinti Parinti, care tin in mainiicoane. In mijlocul lor, un arhiereu sta, scriind : "Oricare nu se va inchina sfintelor icoane si cinstitei cruci, sa fie anatema".

Datorita importantei lor exceptionale pentru viata Bisericii, ca o binemeritata recunostinta, Biserica a cinstit si cinsteste, prin cultul si iconografia sa, sinoadele, atat pe cele ecumenice, cat si pe cele locale, aceste adunari generale ale reprezentantilor tuturor Bisericilor autocefale, care au discutat si fixat norme pentru doctrina, cultul si disciplina bisericeasca.

Cultul bisericesc, prin slujbele inchinate acestor sinoade, constituie o prima forma de cinstire a acestor soboare crestine, foruri supreme pentru definitii dogmatice si hotarari disciplinare, care, in epoca patristica, au corespuns unor nevoi urgente de dezvoltare misionara a comunitatilor si de precizare a invataturii bisericesti. Aceste sinoade au transmis Bisericii un pretios tezaur de invatatura si de disciplina, care alimenteaza si azi viata Bisericii. Acest tezaur, supus la nenumarate incercari din partea ereziilor, a schismelor, a confesiunilor, a speculatiilor filozofice si a evolutiei generale a cultiurii umane, a rezistat si s-a dezvoltat necesar si binefacator in istoria si viata Bisericii.

Pe de alta parte, iconografia crestina constituie o a doua forma de cinstire a Sinoadelor, prin zugravirea lor in sfintele noastre locasuri de cult, unde pot fi vazute de toti credinciosii, care astfel isi pot da mai bine seama de importanta lor covarsitoare ipentru istoria si viata Bisericii in lume.

Sinoadele ecumenice sunt deosebit de actuale si in vremea noastra, o epoca ecumenista prin excelenta, caracterizata printr-o continua tendinta de cunoastere si apropiere intre oameni si popoare. Ele au marele merit de a fi promovat unitatea si pacea intre crestini, care nici in epoca patristica nu erau si nici astazi nu sunt, intotdeauna, modele de intelegere si coeziune. Ele faceau aceasta nu numai prin cuvantarile imparatilor si prin hotararile disciplinare, ci si prin definitii dogmatice.

Pentru toate aceste motive, Biserica crestina ortodoxa a cinstit, cinsteste si va cinsti mereu, amintirea Parintilor adunati in soboarele ecumenice si locale, prin cultul sau si prin iconografia ortodoxa.

Parintele Vladut Vasiliu

.

24 Iunie 2007

Vizualizari: 4754

Voteaza:

Sinoadele in cultul si iconografia Bisericii Ortodoxe 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE