Sinagogile, locasurile de cult ale evreilor

Sinagogile sunt locasurile de cult ale evreilor. Cand iudaismul a fost constituit in toate comunitatile iudaice din Tara Sfanta (Israel), din diaspora si chiar din Ierusalim, unde exista Templul Sfant, pe alocuri au aparut anumite cladiri in care, desi nu se savarsea nici un cult sacrificial, se adunau evreii, pentru rugaciune si pentru citirea/explicarea Legii. Aceste locasuri de rugaciune se numesc "sinagogi".

Momentul exact al aparitiei acestor cladiri (sinagogi) ramane insa neclar. Opinia majoritara este aceea ca sinagogile au aparut pentru prima data in Babilon, in timpul celor 70 de ani de robie (608-539 i.Hr), ca un substitut al cultului de la Templul din Ierusalim. In regiunile din Tara Sfanta, acestea au fost introduse de catre Ezdra.

In legatura cu aparitia sinagogilor, exista insa si varianta potrivit careia acestea au aparut in Iudeea, dupa Ezdra si Neemia, adica in perioada elenistica. Altii, mai putini la numar insa, considera ca sinagogile sunt o creatie palestiniana, dar anterioara daramarii Templului, din anul 586.

Sinagogile sunt vazute deci, de catre majoritatea, ca o consecinta a reformei lui Iosia, regele lui Iuda, pe la sfarsitul secolului al VII i.Hr, in vremea profetului Ieremia. Datorita renasterii spirituale din aceasta perioada, evreii din mediul rural, care nu puteau ajunge la Templul din Ierusalim decat cu ocazia marilor sarbatori, cand aduceau jertfe, au deprins obiceiul de a se aduna in anumite zile de peste saptamana, pentru un cult axat in special pe rugaciune si cinstire a lui Dumnezeu.

Incertitudinea care planeaza asupra aparitiei sinagogilor este sustinuta si de lipsa unor marturii scrise vechi, care sa ateste momentul si imprejurarile exacte in care au aparut aceste cladiri. Abia incepand cu secolul al III-lea i.Hr apar primele marturii scrise (papirusuri), despre existenta unor sinagogi in Egipt, numite "locuri de rugaciune".

Iosif Flavius, in cartea "Razboiul iudaic" (VII, III, 3) afirma ca, in Antiohia Siriei, sub succesorii lui Antioh al IV-lea Epifanes, ar fi existat de asemenea o sinagoga. O alta sinagoga iudaica, datand de la inceputul secolului I i.Hr, a fost descoperita la Delos. Acestea ar fi cele mai vechi marturii, in legatura cu sinagogile iudaice.

Cat despre aparitia in Babilon a primelor sinagogi iudaice, nici unul dintre textele biblice invocate (in special, cele doua pasajele din Ezdra: 8, 15-20; 11, 16) nu probeaza existenta unor locasuri iudaice de rugaciune in comun, in timpul exilului. Psalmul 136, din contra, exclude aceasta posibilitate: "La raul Babilonului, acolo am sezut si am plans, cand ne-am adus aminte de Sion. In salcii, in mijlocul lor, am atarnat harpele noastre. Ca acolo cei ce ne-au robit pe noi ne-au cerut noua cantare, zicand: "Cantati-ne noua din cantarile Sionului!" Cum sa cantam cantarea Domnului in pamant strain?" (Psalmul 136, 1-5).

Pentru aparitia in Palestina a primelor sinagogi ar putea fi adusa, ca si marturie, Cartea lui Enoh (apocrifa), care vorbeste despre "case de adunari" ale credinciosilor. Acestea insa puteau exista cel mai devreme in perioada Macabeilor.

Imparatul David, in Psalmul 73, ne spune despre daramarea Templului din Ierusalim, in vremea babilonienilor: "Ca in codru, cu topoarele au taiat usile locasului Tau, cu topoare si ciocane l-au sfaramat. Ars-au cu foc locasul cel sfant al Tau, pana la pamant; spurcat-au locul numelui Tau. Zis-au in inima lor impreuna cu neamul lor: "Veniti sa ardem toate locurile de praznuire ale lui Dumnezeu de pe pamant." (Psalm 37, 7-9). Ceea ce David numeste "locuri de rugaciune" sunt, se pare, sinagogile sau niste forme primare ale acestora.

Dupa cum se vede, nu se poate vorbi de un moment exact si de un loc unic, in care sa fi aparut sinagogile. Acestea au aparut progresiv, putin cate putin, simultan, in diferite locuri, sub presiunea a doi factori caracteristici ai iudaismului de dupa exil: impunerea unitatii sanctuarului, importanta din ce in ce mai mare acordata Legii. A fost necesara intemeierea unor cladiri speciale, in locuri aflate la mare distanta de Ierusalim, pentru rugaciunea zilnica. Cat despre studierea Legii lui Moise, sinagogile au aparut, la inceput, mai mult ca locuri de invatamant religios si de studiu, decat de rugaciune.

In perioada Mantuitorului Iisus Hristos, sinagogile erau deja o realitate, in toate comunitatile de evrei cunoscute. In sinagogile iudaice si-au inceput predica si multi dintre Apostoli, urmand Mantuitorului, care a venit sa cheme la mantuire mai intai pe oile cele ratacite ale casei lui Israel, iar mai apoi pe tot omul (toate popoarele).

Teodor Danalache

• Sclavia la poporul evreu
  Publicat in : Iudaism
• Partidele
  Publicat in : Istoria bisericii in primele trei secole
• Inmormantarea Domnului
  Publicat in : Patimile lui Hristos
• Viata de apoi in iudaism
  Publicat in : Iudaism
• Sacrificiul in iudaism
  Publicat in : Iudaism