Restituiri - Opera Profesorului Dimitrie G. Boroianu
Profesorul Dimitrie G.Boroianu (1865-1951) a fost unul dintre artizanii invatamantului teologic romanesc, pe care l-a slujit atat la catedra, cat si prin activitatea sa publicistica remarcabila. In acelasi timp, el a fost autorul din umbra al tuturor proiectelor legislative cu privire la situatia Bisericii in contextul istoric al perioadei interbelice. Un proiect publicistic de exceptie readuce in atentie opera Profesorului Dimitrie G.
P.S Vicentiu Ploiesteanul, Episcop vicar patriarhal:
"Il reprezint pe Parintele Patriarh Teoctist si este pentru mine un privilegiu sa fiu martorul reeditarii "Dreptului bisericesc" al Profesorului Dimitrie Boroianu, lucrare cu care m-am intalnit in perioada studentiei, o perioada de mari lipsuri si de mari probleme pentru cei care doreau sa aprofundeze, sa cunoasca stiinta despre Dumnezeu. Lucrarile Profesorului Boroianu erau recomandate intotdeauna in bibliografia cu care incepeau, in fiecare an, cursurile de la Facultatea de Teologie. Desi sunt lucrari editate la inceputul secolului al XX-lea, nu ma indoiesc ca doritorii dupa cuvantul lui Dumnezeu, doritorii de stiinta despre Dumnezeu vor putea gasi multe lucruri interesante, vor putea gasi multe lucruri ziditoare. Am citit despre Profesorul Boroianu, pe care Prea Fericitul Parinte Patriarh l-a cunoscut si dupa cursurile caruia a invatat si m-am bucurat ca Dumnezeu i-a daruit profesorului o viata care ar putea sa fie un exemplu si pentru noi, cei de astazi, care suntem atat de agresati si implicati in valurile involburate ale acestei vieti. Ma bucur de aceasta reeditare si ii felicit pe cei care au ostenit sa ne daruiasca noua aceste trei volume, sa ne daruiasca bucuria de a revedea opera unui distins profesor de teologie ortodoxa, Dimitrie Boroianu.
Domnul Teodor Baconsky, consilier prezidential:
" Mie mi se pare ca aceasta restituire nu este doar un act de arheologie culturala, o sectiune intr-o simpla si, de altfel, necesara istorie a disciplinelor teologice in Romania ci si un moment in care continuitatile familiale ne ajuta sa privim cu ceva mai multa speranta catre o Romanie in care, din nou, valorile au dreptul si chiar datoria de a iesi la lumina. Daca veti avea ragazul, sa rasfoiti aceste volume macar, va veti da seama ca exista aici substanta, exemplaritate academica, o mare cuprindere intelectuala, Profesorul Dimitrie G. Boroianu fiind unul dintre membrii acelei elite interbelice care a dat mari profesori de teologie, oameni de cuprindere interdisciplinara si care au facut mai mult decat sa compileze stiinta catolica sau protestanta dupa doctoratele lor in Occident, au pus bazele unei teologii de nivel universitar academic in Romania, fara sa piarda legatura cu predania, cu experienta profunda a teologiei ortodoxe de dinaintea modernitatii. Consider ca trebuie omagiat, o data in plus, lucrul de impecabila calitate pe care Editura Anastasia si doamna Doina Dumitrescu au reusit de-a lungul multor ani sa-l faca, gratie acestei fericite coincidente si colaborari intre studiul pertinent al tanarului domn Ionut Alexandru Tudorie si pietatea familiala pe care a aratat-o domnul Radu Boroianu, cu care am avut placerea a fi coleg o vreme la Ministerul Afacerilor Externe. Toate aceste imprejurari reunite, probabil, printr-un reflex al providentei ne fac posibila bucuria de a pune in biblioteca si de a deschide pe birou, alaturi de caietele noastre de studiu, o opera care, fara indoiala, merita sa fie restituita si care contribuie si ea la regasirea mandriei firesti de a apartine traditiilor culturale romanesti si acestei societati."
Domnul Radu Boroianu semneaza una dintre prefetele primului volum, intitulata "Bunicul meu". Sunt randuri incarcate de emotie si amintiri despre Profesorul Boroianu: "De o modestie fara egal, isi semna in plina glorie publica si academica, numele cu litera "b" mica, obicei preluat de tata si pe care-l continui - intr-o societate romaneasca obisnuita fie sa o subjugi, fie sa te uite. Nu m-am putut deloc impaca cu gandul ca un om de valoarea Profesorului Dimitrie Boroianu poate fi dat uitarii. A instapanit invatamantul universitar de Drept Canonic si Bisericesc, a administrat Casa Bisericii si, alaturi de altii, Casa Scoalelor, a scris opusuri fundamentale de Dogmatica si Istoria Dogmelor si, mai presus de toate, a fost un povatuitor. M-am incapatanat sa provoc aceasta reeditare in ciuda a ceea ce a fost dorinta lui de retragere definitiva si in virtutea careia mi-a dat semne de impotrivire destul de evidente de dincolo. Am facut-o si pentru ca sa incerc sa aduc putina liniste meritata numelui ce-l port si pe care el a fost ultimul ce a reusit sa-l impuna intreg, prin valoare, contemporanilor sai."
In cuvantul sau de la lansarea celor trei volume, domnul Radu Boroianu mai spunea despre bunicul sau: " El este cel care, in pofida unei practici care nici pe-atunci nu era cu mult deosebita de cea de astazi, se retrage in 1923 din toate functiile publice, mai putin din datoria profesoratului, in momentul in care Partidul Conservator in care crezuse se desfiinteaza ca un semn de protest pentru Constitutia din 1923 si, mai ales, se retrage pentru ca, in calitatea sa de presedinte al Casei Bisericii, socoteste ca fiind un element nefast, grabita si totala deposedare de averile bisericesti si manastiresti produse prin lege.
Previziunile sale au fost sumbre. Din pacate o buna parte dintre ele s-au adeverit. Asta nu l-a impiedicat insa sa continue sa editeze cu surse numai de el stiute, in toata modestia traiului lui si a unei familii care isi pierduse, in timp, averile de odinioara, o publicatie "Viitorul", singura publicatie dedicata preotilor, invatatorilor si dascalilor de tara. Se numea "Viitorul" pentru ca el credea cu tarie, in pofida vremurilor, ca forta noastra ar trebui sa ne vina de la sat. Astazi ne putem intreba daca forta noastra mai poate sa vina din alta parte decat de la Bunul Dumnezeu. Este un alt indemn pe care, cu cuviincioasa plecaciune, m-am straduit sa-l pun pentru aceasta republicare, pentru ca viata bunicului meu, care n-a fost decat un civil dedicat Sfintei Biserici, e depusa marturie ca numai si numai prin spiritualitate crestina vom reusi sa refacem substanta vie a poporului nostru. Va multumesc tuturor celor care m-ati sprijinit si va rog sa considerati acest moment ca un moment de reflectie suplimentara fata de tot ceea ce vi se intampla si ni se intampla din cauza lipsei noastre de coeziune spirituala in primul rand, coeziune pe care ar trebui sa ne-o gasim cu totii in sfanta credinta."
Domnul Ionut Alexandru Tudorie, asistent drd. la Facultatea de Teologie din Bucuresti, s-a ocupat indeaproape de aceasta reeditare, alcatuind si un studiu biografic despre Profesorul Boroianu:
"Il elogiem pe unul dintre primii profesori specialisti pe care i-a avut Facultatea de Teologie in perioada sa de inceput. Imi aduc aminte ca, acum doi ani de zile cand, prin intermediul parintelui Daniel Benga, a venit la mine domnul Bogdan Tataru Cazaban si mi-a propus sa intru in acest proiect, numele Boroianu ma ducea cu gandul, in mod inevitabil, la cele doua volume de drept bisericesc pe care, marturisesc, nu le cercetasem pana atunci dar auzisem despre ele de la cursul similar pe care-l frecventasem in facultate. Exact unul dintre aceste doua volume mi-a fost randuit mie sa-l ingrijesc in acest proiect. Incetul cu incetul, am parcurs etapele prin care l-am putut cunoaste pe omul din spatele mesei de scris. Mai mult decat atat, mi-am propus sa ofer un studiu biografic asupra activitatii Profesorului Boroianu care, evident, m-a ajutat sa descopar nu numai un teolog scolit in Germania, de unde el isi procura majoritatea surselor pe care el le folosea in proiectele sale publicistice, dar, in aceeasi masura, am descoperit un om profund ancorat in viata bisericeasca si in viata sociala. La Facultatea de Teologie din Bucuresti a fost profesor timp de 34 de ani, din 1902 pana in 1936. Invatamantul teologic la nivel academic a pornit dificil in Romania, de-abia in a doua jumatate a secolului al XIX-lea si, evident, decalajul fata de Occident n-a putut fi recuperat prea usor, asa ca atunci cand Profesorul Boroianu, proaspat proclamat doctor in Filozofie la Leipzig, s-a intors in Romania a cautat, prin sursele de informare acumulate din Germania, sa umple golurile pe care le observa in teologia romaneasca. Ii invit pe toti cei care vor manifesta o anumita reticenta fata de scrisul Profesorului Boroianu sa se documenteze inainte si sa incerce o incursiune istorica in dezvoltarea teologiei romanesti de la inceputul secolului XX si abia apoi sa emita o judecata de valoare asupra operei Profesorului Boroianu. O alta directie interesanta pe care o observam in activitatea lui de la Facultatea de Teologie din Bucuresti este cea prin care el s-a dedicat crearii unei noi generatii de profesori fiind constient de limitele propriei generatii care era prima generatie de specialisti in teologie. El a ajutat in mod real la acest lucru, pentru ca, imediat dupa generatia Profesorului Boroianu, urmeaza o generatie in care se disting Niculae M. Popescu, Teodor M. Popescu, Haralambie Roventa, Grigorie Cristescu, Petre Vintilescu, Vasile Ispir, Serban Ionescu, s.a. Pe toti acestia ii vom regasi in 1936, exact in anul in care profesorul Boroianu se retrage de la catedra, primind girul, autoritatea ortodoxiei la primul Congres al Facultatilor de Teologie Ortodoxa de la Atena. Acolo, la acel congres, teologia romaneasca a fost recunoscuta de toate celelalte scoli de teologie ortodoxa. O fraza care mie mi-a mers la suflet si pe care o consider ca fiind testamentul spiritual al Profesorului Boroianu este o fraza dintr-un ultim editorial semnat in 1942, in periodicul "Viitorul": "Daca ne vom uita tot in sus, vom avea viata cea adevarata crestineasca, prin care vom realiza tot binele pe care il dorim. Iar daca vom ramane cu ochii numai la pamant si numai la el si la placerile trecatoare de-aici - de jos - vom plati scump toata aceasta indaratnicie."
Dorina Zdroba
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.