Ivir - manastirea cu cele mai multe icoane facatoare de minuni

Ivir - manastirea cu cele mai multe icoane facatoare de minuni Mareste imaginea.

Manastirea Ivir este asezata la poalele unui deal, la nici 100 de metri de malurile Marii Egee. Coborat din masina, ma simt in fata necunoscutului putin derutat, stiind ca aici nu voi avea drept interlocutor vreun calugar roman. Cand incep sa urc pe un drum lat, pietruit cu dale patrate de bazalt, observ zidurile groase, inalte, care inconjoara manastirea si care ascund maretia acestei zidiri religioase. Pe sub o arcada inalta, intru sfios, putin derutat, nestiind cum ma voi intelege cu calugarul de serviciu de la arhondaric. Cand urc cele cateva trepte spre arhondaric, la salutul meu, un calugar tanar, inalt, cu o barbuta rosietica, lunguiata, imi raspunde intr-o franceza impecabila. Formalitatile au fost simple, fara protocol, fara sa mi se ofere bautura specifica muntelui; imi da, in schimb, o cheie si ma conduce spre chilia unde urma sa dorm. Mi se spune ca programul zilnic este acelasi ca la orice alta manastire.

Manastirea Ivir

Desi se servise masa, ma pofteste in sala de mese, o incapere cu o cupola joasa, alba, unde, singur in fata unui castron cu varza fiarta, cateva masline si o fructiera cu struguri si mere, imi spune „pofta buna“, adaugand ca, fiind strain, ma va insoti sa-mi arate cea de-a treia manastire ca vechime in Muntele Athos, dupa manastirile Lavra si Vatoped. Dupa masa, l-am gasit pe acest calugar cu nume de sfant, Dimitrie, in cancelaria arhondaricului, avand in fata un mic pliant si cateva reproduceri dupa icoanele cele mai vechi pe care le are manastirea si pe care mi le ofera ca amintire.

In curtea strajuita de un cer inalt, era cald, soare si o liniste de catedrala. Ne oprim in fata unui paraclis, o mica bijuterie arhitectonica in care se afla faimoasa icoana a Maicii Domnului „Portarita“. Imi spune ca icoana a venit singura pe mare, de la Constantinopol. Legenda este legenda, iar calugarul cu o voce stinsa, parca fara sa ne auda cineva, imi spune ca icoana a fost aruncata in apa de o crestina, pentru a o scapa de mainile murdare ale paganilor. Se zice ca icoana plutea pe apa, emanand lumina. Cand a ajuns la malul marii, aproape de manastirea Ivir, calugarii incercand sa o scoata din mare, n-au putut, icoana departandu-se de ei.

Manastirea Ivir

Atunci a venit un monah, cel mai credincios dintre ei, un cuvios, cu numele de Gavril, care fusese de fapt fiul acelei crestine care aruncase icoana in mare, si fara nici o greutate a ridicat de pe apa icoana si au adus-o in manastire, chiar la poarta, sa fie un fel de pavaza, ferind de rele si ispita pe calugari. Ori de cate ori se incerca aducerea ei in biserica seara, dimineata calugarii gaseau icoana tot la poarta. Vazand in aceasta un semn dumnezeiesc, calugarii au construit special pentru ea un mic paraclis, care este cel pe care il vizitam; icoana, asemenea altor icoane din Sfantul Munte, este facatoare de minuni.

Manastirea Ivir - Icoana Portarita

Stau si ascult cu infrigurare aceasta povestioara despre o lume a fabulosului pe care tanarul calugar mi-a povestit-o ca pe un fapt de viata autentica, fara de care calatorii grabiti prin manastire, nu pot intelege viata de azi a celor 20 de monahi. Iesind in mijlocul curtii mari, pavata cu lespezi de piatra si napadita de iarba inalta, observ ca la acea ora parea pustie. Pe fundalul petecului de cer, biserica rosie, sangerie, cu cele trei turle, parea un crucifix imens, ca o scena biblica pictata de marii renascentisti. Priveam aceste constructii din jur, solide, cu pridvoare lungi, cu zeci de chilii, din care din cand in cand iesea cate un calugar care cobora zecile de scari incat aveai impresia ca zboara. Atmosfera din manastire pare invaluita intr-un adevarat mister. Din ceea ce imi spune calugarul, aflu ca in manastirea Ivir, veche de peste 8000 de ani, „minunile care au avut loc aici de-a lungul secolelor, au fost momente de inalta traire“, iar pe sub culoarele intortocheate de sub actualul pasaj, au loc si azi „minuni“, care sunt povestite de calugari in taina si numai credinciosilor crestini.

Manastirea Ivir

Intrand in acest paraclis, sentimentul aflarii unui mare moment din existenta manastirii imi umple sufletul de liniste si mi-l purifica. Privind icoana „Portarita“ de mari dimensiuni, ferecata in aur si argint, figura Maicii Domnului parca iti vorbeste, incat abia acum intelegi de ce pelerinii greci, in fata acestei relicve, batand matanii si cu ochii ficsi pe sfanta icoana, intr-o adoratie toatla, cer mila,indurare, izbavire de pacate, ii cer, intr-o credinta totala, sa le dea sanatate, sa-i apere de necazuri si primejdii, sa le vindece ranile si durerile, sa plece de aici incarcati de lumina si credinta. Ma uit cu smerenie la aceasta icoana unicat, impodobita cu zeci de talismane si obiecte de aur, lasate de multi credinciosi. Cu acelasi glas sfios, calugarul imi strecoara in inima alte „minuni“ pe care incerc sa le notez cu exactitate. In jurul meu au venit cativa pelerini greci, care vroiua sa afle si ei spusele calugarului. Dar, nemultumiti, neintelegand limba in care se vorbea, se departau ce evidenta nedumerire. Iata ca aici, in Sfantul Munte, sunt un privilegiat, un om fericit ca pot patrunde mai adanc in tainele pe care nu orice pelerin le poate afla in aceasta manastire.

Si, deodata, calugarul reinnoada o alta povestire, care face din aceasta manastire un loc al reculegerii, al initierii in cunoasterea unei lumi in care sufletul vibreaza, te face sa retraiesti episoade ale unei existente care, iata, dupa secole, raman amintiri semnificative pe rabojul timpului. Si, deodata, vorbele calugarului ma trezesc din aceasta stare emotionala, vorbindu-mi despre o alta minune petrecuta tot in aceasta manastire.

Manastirea Ivir          Manastirea Ivir

Candva, se confeseaza parintele, un tanar, inchinandu-se la aceasta icoana, a flamanzit. S-a dus la bucatar si i-a cerut un colt de paine. A fost refuzat. Atunci, mergand prin manastire, cu ochii inlacrimati, in cale i-a aparut o femeie si l-a intrebat de ce plange. Auzind necazul lui, aceasta i-a dat un ban de aur, zicand: Du-te inapoi, da acest ban bucatarului si vei primi paine! Bucatarul i-a dat paine, dar a observat ca banu de aur era de la salba de aur a Maicii Domnului, chiar de la icoana „Portarita“. Atunci bucatarul si-a dat seama ca femeia aceea fusese Maica Domnului si, caindu-se pentru zgarcenia lui, a primit iertare dupa staruitoare rugaciuni. Alta data, imi povesteste calugarul Dimitrie, monahii, temandu-se de foame, de imputinarea alimentelor, nu au voit sa dea de mancare credinciosilor veniti la sarbatoarea hramului bisericii. A doua zi, se zice ca milioane de furnici carau graul din hambare, aruncandu-l in mare. Calugarii, vazand minunea, au inteles ca au suparat-o pe Maica Domnului, s-au cait si s-au rugat la icoana facatoare de minuni sa-i ierte de pacatul savarsit. Indata furnicile au inceput sa care inapoi graul in hambare.

Batranii monahi de azi mai spun ca, atuncni cand icoana „Portarita“ se va duce din nou spre mare, aceasta va fi dovada ca a venit sfarsitul! „Atunci va inceta monahismul in Athos, iar calugarii vor trebui sa plece din Sfantul Munte, lasandu-se in voia lui Dumnezeu.“ intamplarea povestita ma cutremura, iar cand iesim din micul paraclis, uitandu-ma in curtea mare, vad parca pe caldaram, convoaiele de furnici, un sir nesfarsit de minuscule vietati, care au disparut brusc auzind toaca cum batea parca la portile inimii, trezindu- ma dintr-un timp zugravit cu atata intelepciune de acest calugar, care din cand in cand spune „frate“.

Manastirea Ivir

Stiindu-si calitatea de ghid, calugarul reconstituie si alte file din istoria zbuciumata a manastirii. Aflu, astfel, ca numele Ivir este dovada ca manastirea a fost construita de gruzinii de odinioara, adevaratii intemeietori avand numele de Ioan Iberianul si Ioan Tornikios. Pe peretele unei cladiri se mai vede si azi o sigla, datata 1357, din timpul patriarhului Kallistos II, dar asa cum marturisea calugarul, vechimea manastirii este mult mai mare. Si deodata, intorcand filele unui jurnal din timpul calatoriei mele la Tbilisi, in Gruzia, pe care venetianul Marco Polo il numea „un oras fara de seaman“, revad faimoasa biserica Ancishati, veche de 1000 de ani, construita de fiul regelui Vahtang si ma minunez cata asemanare cu aceasta constructie de la manastirea Ivir! Ca si in alte manastiri din Munte, viata monahala de aici a cunoscut perioade de inflorire, dar si decaderi si distrugeri cauzate de invazia piratilor si catalanilor. Se spune ca gratie unor imparati paleologi, a imparatului Serbiei, Stefan Dusan, si al principilor georgieni si romani, manastirea a reinviat, calugarii sai pornind nu o data, dupa ajutoare, pana in Tarile Romane.

Parcurgem curtea interioara, grandioasa, pietruita cu dale mari de granit, straijuita de cladiri solide, cu pridvoare lungi, inguste, cu hrube si ganguri care faceau legatura intre constructii. Ele dovedesc ca manastirea a fost conceputa si ca o fortareata, bine intarita, incat in fata invaziilor putea fi aparata cu strasnicie din interior. Aici, ca si in alte manastiri din Muntele Athos, prezenta macaralelor, a buldozerelor, a grupurilor electrogene face mult zgomot, deoarece o aripa a manastirii, roasa de timp, este, in prezent in curs de restaurare. Calugarul Dimitrie incearca sa-si aminteasca ceva despre insurectia greaca din acel an, despre secularizarea averilor manastiresti facute pe timpul lui Cuza, legea dezmostenindu-i de imensele averi romanesti inchinate Muntelui Athos, dar aluziile sunt vagi, confuze, ele fiind doar niste ecouri, auzite de la altii, el neintelegand realitatile din acea epoca istorica. Privindu-le, parca ma vad in Catedrala Isakievski Sobor din Petrograd, alaturi de arhitectul Pompiliu Macovei si de minunata sa sotie, pictorita Ligia Macovei, privind cupola imensa sustinuta de 32 de coloane de granit rosu si ma tulbur.

Manastirea Ivir

Atunci, acolo, m-am simtit umilit pentru prima data intr-o mare Catedrala. Ateismul stalinist triumfase, transformand biserica intr-un muzeu oarecare. Nu mai avea nimic sfant in ea. In locul picturii murale, decopertate, au fost puse 100 de picturi ale „marelui Lenin“. M-a cutremurat aceasta aducere aminte, dar m-am incalzit privind pictura luminoasa din Katolikosul manastirii Ivir. Ne oprim in fata Katolikosului bisericii centrale, vopsita in exterior in rosu sangeriu, solemna, mareata, care se inscrie in spatiu in toata splendoarea ei, fara a rupe echilibrul curtii, strajuita in coltul stang de un vechi turn de aparare, cu 4 crenele, far si pavaza in vremuri grele. Biserica, purtand numele „Adormirea Maicii Domnului“, se zice ca ar fi fost construita in secolul al XI-lea.

Cand am patruns in interiorul ei, am constatat ca slujba se terminase demult. Admir in voie frescele din secolele XVI — XVIII, realizate in stil neo-bizantin, cu registre de sfinti cu fete prelungi si barbi lungi, cu figurile luminoase aureolate de nimb. Stau minute in sir in fata catapetesmei, o lucrare impresionanta, masiva, cu vechi ornamente vegetale, ghirlande de struguri si trandafiri, cu portile imparateste incrustate cu intarsii de argint de un rafinament desavarsit, cu un candelabru imens, cu zeci de brate, daruit in anul 1818 de arhimandritul Kiril al Moscovei. Suspendat de nava centrala a bisericii, sustinut de lanturi aurite masive, el domina interiorul, incat, privindu-l, te simti mic, coplesit de masivitatea acestui colos, suspendat de baierile cerului. Am gasit aici atata liniste, atata lumina calda, incat te invaluia singuratatea. Calugarul ma conduce prin cele sase paraclise laterale, unde stau oranduite ca intr-un muzeu zeci de relicve si unde atotputernice sunt intunericul si vesnicia. Ne oprim apoi
in fata unei alte capele, construita cu sprijinul domnitorilor romani in 1710 si decorata cu fresce de o mare frumusete in anul 1714.

Manastirea Ivir - Toaca

Calugarul Dimitrie se sfieste sau nu stie sa-mi spuna numele domnitorului roman care a contribuit la constructia acestei bisericute. Cu voce tare, rostesc numele unor domnitori, posibili ctitori. Ii citez, pe rand, pe Radu cel Mare, Neagoe Basarab, Grigore Ghica, Radu Serban care au ajutat cu bani si odoare pretioase aceasta manastire, dar, buzele monahului stau inchise, figura lui pare impietrita, muta. Poate-i un blestem, o enigma, un legamant, vreo afurisenie, sau un alt insemn, necunoscut mie, incat aproape tot ce este romanesc in Muntele Sfant, sa fie sters cu buretele timpului pentru totdeauna. Caut in ochii monahului, plecati spre pamant, poate rusinat ca nu-mi poate destainui lucruri sau fapte care au devenit tabu-uri, peste care a trebuit sa cada colbul uitarii.

Continuandu-ne drumul prin incinta manastirii, citindu-mi pe fata o oarecare nedumerire in legatura cu explicatiile pe care mi le-a dat, se opreste langa un gang, se uita in toate partile pentru a se convinge ca nu e nimeni pe-aproape si, puandu-si mana ca o palnie la urechea mea dreapta, imi spune:
– Un calugar batran, care a murit, mi-a marturisit ca, intr-o epistola a Sinodului din Careia, se spunea printre altele ca, pretentiile unor tari crestine ca ele au sprijinit total manastirile din Muntele Athos si ca datorita acestui fapt ele au supravietuit, sunt o exagerare. Paternitatea Greciei asupra manastirilor din Sfantul Munte este totala si absoluta, incat pretentiile strainilor de a fi stapani ai unor manastiri trebuie combatute printr-o tacere totala... Calugarul, a carui figura parca luase o alta infatisare, acum pentru prima data ii vad obrazul brazdat de zbarcituri adanci, avea niste ochi mici, foarte negri, care m-au strafulgerat. Citindu-mi pe fata nedumerirea, faptul ca am banuit ca si aici, in Muntele Athos, adevarul poate fi denaturat, sau ca nu poate fi spus, ca sa ma linisteasca, adauga, ca o profetie:
– Ia aminte, domnule, aici, in Muntele Sfintei Fecioare, pentru noi, „viata-i scurta si moartea... lunga!“ De asta nu ma grabesc. Aici moartea vine incet, pacatele atarna, iti netezesti singur drumul dar, pana acolo sus, mai este mult!

Manastirea Ivir

Incerc sa rastalmacesc aceste ganduri in timp ce vroiam sa vad nestematele comori ale bibliotecii. Intrarea se dovedeste imposibila. Cele 2000 de manuscrise si sutele de obiecte de cult: cruci, icoane, vase, broderii cusute cu fir de aur, mitre, asa cum este cea a patriarhului Denis al IV-lea, unicat in Munte, carti ferecate cu miniaturi apartinand scolii gruzine si armenesti, toate aceste comori de arta inestimabile, in sezonul rece sunt de nevazut, deoarece cladirile care le adapostesc sunt inchise.

Nu am timpul necesar sa ma opesc macar la unele din cele 11 schituri si peste 30 de chilii din subordinea manastirii, deoarece, in aceeasi zi, doresc sa ajung la manastirea Stavronichita, care mi s-a spus ca este situata pe pantele unui munte, la numai 8 km departare. Iesind din incinta manastirii, calugarul imi arata coama unui munte care se infige in mare. Acolo, dincolo de muntele acela, se afla o mica bijuterie, la care insa nu se poate ajunge decat pe o cararuie, ingusta si plina de liane, de o mare frumusete, cu urcusuri si coborasuri usoare, in care florile de mirt si leandru raspandesc un miros ametitor. Este, adauga calugarul, o calatorie de vis, „unica“ dar, pentru noi calugarii, este ca o scara care urca spre cer, iar pentru dumneavoastra, ca pelerin, este un drum al smereniei; cine ajunge acolo, se va simti aproape de Tatal ceresc!

Bucur Chiriac – "Clopotele Athosului”

 

16 Septembrie 2009

Vizualizari: 7425

Voteaza:

Ivir - manastirea cu cele mai multe icoane facatoare de minuni 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE