Cand legea o ia razna

Jalea "Cimitirului Vesel" din Sapanta 

 

Prin Hotararea nr. 208, din 16 februarie 2006, privind suplimentarea bugetului Ministerului Culturii si Cultelor (MCC) din Fondul de rezerva bugetara la dispozitia Guvernului pe anul 2006, se aproba suma de 300.000 de lei (RON) pentru executia de lucrari la monumentul istoric "Cimitirul Vesel" din comuna Sapanta, judetul Maramures. Deocamdata, banii nu au ajuns la destinatie, desi articolul 4 din hotarare precizeaza ca "sumele ramase neutilizate pana la data de 10 decembrie 2006 se restituie la Fondul de rezerva bugetara la dispozitia Guvernului". Cu prilejul acordarii acestei sume, s-au ivit si cateva probleme, unele delicate, altele penibile si altele frizand absurdul.

 

Un mester exceptional

 

Sapanta a fost de cand se stie un sat romanesc mai aparte. Atestarea documentara a localitatii dateaza din 1373, dar marturii ale locuirii pe aceasta vatra dateaza din Neolitic. La 1787 avea scoala, atestata documentar in conscriptia oficiala a populatiei, avand atunci 39 de elevi, dintre care 19 fete. Cioplitori in lemn au existat la Sapanta de cand lumea, dar cel care a ridicat arta locala a prelucrarii lemnului a fost Ion Stan Patras, autorul straniului cimitir care a starnit si starneste admiratia fara rezerve atat a specialistilor, cat si a vizitatorilor obisnuiti. Inca din frageda tinerete, Patras a fost atras de sculptura in lemn, de pictura si de poezie, faurite dupa canoanele creatiei populare. El nu a cioplit numai cruci. Fiind un creator complex, a realizat o serie de obiecte lucrate artistic: cuiere, coltare, scaune, dulapuri, blidare, lingurare si lucrari monumentale, cum ar fi troite si porti. Nastrusnicul mester si-a inaltat o casa si, fiind sigur ca va fi vizitata de multi, si-a impodobit-o toata, chiar si gardurile, incarcand-o cu arta.

 

"Acesta este un cimitir vesel"

 

Opera prin care Ion Stan Patras si-a etalat din plin talentul o reprezinta cele doua cimitire, cunoscute sub titlul "Cimitirul Vesel". Gratie lor, mesterul a devenit celebru nu numai in tara, ci si in strainatate. Titlul acestui ansamblu de arta nu ii apartine mesterului si lui nici nu i-a placut. Denumirea vine de la un vizitator francez, care a exclamat: "Acesta este un cimitir vesel". E greu sa mai fie schimbata.

 

Cimitirul din Sapanta iese din canoane prin crucile sculptate si zugravite, pe care sunt incrustate epitafuri in versuri, multe dintre ele cu un deosebit umor. Crucile faurite de Ion Stan Patras se integreaza armonios in arta populara maramureseana si in traditia artei vechi romanesti. Cruci sculptate se gasesc in aproape toate cimitirele din Maramures, iar cruci sculptate si pictate se afla si in Moldova, Oltenia, nordul Ardealului si in alte tinuturi. Intre 1934 si 1977, Patras a realizat aproximativ 700 de cruci in ambele cimitire, anul 1977 fiind cel al plecarii lui pe Celalalt Taram.

 

Aceste cruci sunt complet deosebite, nu numai fata de cele din alte tinuturi romanesti, dar chiar si fata de cele din alte sate din Maramures. Si nu atat prin arta lor inalta, cat pentru conceptia despre lume si viata pe care o exprima si, mai ales, pentru sfidarea mortii pentru care erau admirati dacii de contemporanii lor straini. In albumul "Sapanta - leagan al artei si spiritualitatii traditionale", de prof. Pamfil Biltiu si pr. Grigore Lutai, se subliniaza aceasta atitudine: "Razbate aici un ecou al religiei stramosilor, care luau moartea in ras, o intampinau cu rasul lor nebun". Legatura profunda a sapantenilor cu dacii liberi a fost remarcata si de alti comentatori ai monumentului zis "Cimitirul Vesel".

 

Scoala creata de Patras

 

Mesterul Patras nu a avut baieti care sa-i continue arta, dar a strans in jurul lui ucenici. Cel mai apreciat de el era Stan Vasile a lui Coltun, nascut in 1936, care a lucrat cam 65 de cruci, dar, trecand la "pocaiti", a renuntat la mestesug. Alt continuator al lui Patras a fost Toader Turda, zis Sepe, nascut in 1958, care a lucrat aproximativ 90 de cruci in stilul mesterului. Singurul care i-a ramas credincios maestrului si ii continua si astazi opera este Pop Dumitru Tincu, care a mesterit cele mai multe cruci in acest stil. Si tocmai lui nu i se acorda dreptul de a participa la restaurarea cimitirului, fiindca "nu are atestat"! Tincu, care nu lucreaza cruci numai pentru sapanteni, ci are numeroase comenzi din Europa Occidentala, trebuie atestat! E ca si cum i-ai interzice unui taran sa spuna sau sa cante o varianta a "Mioritei" fiindca nu este inregistrat de Institutul de Etnografie si Folclor ori nu este membru al Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din Romania!

 

Ion Stan Patras ar fi trebuit sa aiba atestat!

 

In fond, Tincu este coautor al "Cimitirului Vesel". Cum sa-i pretinzi atestat pentru ca, printre altele, sa-si restaureze propriile creatii?!

Dar unde-i lege nu-i tocmeala. Mai in gluma, mai in serios, dl director Petrescu, de la Oficiul National al Monumentelor Istorice, spune ca, daca ar mai fi trait, insusi Stan Patras ar fi trebuit sa aiba atestat ca sa participe la restaurarea cimitirului!

Bine, se va face licitatie, conform legii! Si daca aceasta va fi castigata, stim noi cum, de mesteri din afara Maramuresului? Ce fel de lege mai e si asta?

Deocamdata, daca MCC se va mai lalai mult, banii acordati "Cimitirului Vesel" - care veselie si la ei sa fie! -, conform articolului 4 din Hotararea nr. 208, se vor intoarce la Guvern, adica se vor duce pe apa sambetei.

 

Un articol de Adrian Bucurescu

Romania Libera

 

.