Numită parotidita epidemică, este o boală virală acută, cu infecţii foarte contagioase provocate de virusul urlian, transmisibil pe cale aeriană, după un contact prelungit sau repetat cu sursele de infecţie.

Boala poate să apară sub formă de epidemie, când există aglomerări de persoane, îndeosebi la sfârşitul iernii şi la începutul primăverii.

Apare la orice vârstă, mai frecvent la copii cu vârste mai mari de 3 ani, cu precădere între 6-10 ani. Copiii născuţi din mame imune sunt protejaţi prin anticorpii materni timp de 6-12 luni după naştere şi nu fac oreion. Mai rar, boala se manifestă la adolescenţi şi la adulţi, cu complicaţii care cresc odată cu vârsta persoanei afectate.

Agentul cauzal este un paramixovirus transmis prin salivă sau picături infectate şi intră în organism prin nas sau prin gură, de unde trece în sânge.

Simptomele bolii
Poarta de intrare a virusului este mucoasa faringiană şi respiratorie, de unde trece în sânge şi se localizează, preferenţial, la nivelul glandelor salivare, lacrimare şi parotide, pancreas, miocard, ţesut nervos şi al sânului la femei. Localizarea la nivelul articulaţiilor provoacă artrita urliană.

După o perioadă de incubare de 14-24 zile, apar primele simptome, care se manifestă prin umflături sub fiecare ureche şi sub maxilar, prin mărirea dureroasă în volum a glandelor salivare, cel mai frecvent a parotidelor. In continuare sunt posibile dureri violente de cap, astenie, anorexie, vărsături, stare generală proastă şi febră de 39-40°C, care persistă 24-72 de ore precum şi dureri abdominale şi la deschiderea gurii şi la mestecat, din cauza inflamaţiei faringelui şi a glandei parotide, situată în zona dintre mandibulă şi ureche.

Tumefacţia glandulară durează 5-7 zile, cu ganglioni limfatici foarte sensibili la palpare.

Oreionul poate afecta şi alte organe, mai ales la pacientul în post-pubertate. La 6-8 zile după afectarea parotidei apare, la băieţi, inflamaţia testiculară (orhită urliană), care poate evolua spre atrofia testiculară şi sterilitate.

La femeile gravide, apariţia oreonului în primele 3 luni de sarcină prezintă un risc de 20% de a provoca malformaţii congenitale la copil sau moarte fetală.

Starea de rău general derivă din afectarea sistemului nervos central, cu evoluţie foarte gravă spre o formă virală de meningită numită meningită urliană, mai frecventă la persoanele adulte şi mai rar la copii. Sunt posibile şi alte reacţii (encefalită, pancreatită, prostatită şi surditate).

După diagnosticare, bolnavul va fi izolat 14 zile la domiciliu, iar în formele mai severe va fi internat în spital.

Anticorpii faţă de virusul urlian apar după 10 zile de boală, asigurând imunitatea organismului pentru toată viaţa.

Forma necomplicată a bolii se vindecă după aproximativ 2 săptămâni.

Tratamentele naturiste
Se aplică comprese şi cataplasme cu terci sau rondele de cartof crud, foi de varză murată, zeamă de varză acră şi Bitter suedez pe regiunea parotidiană.

De câteva ori pe zi se fac masaje cu unguent de gălbenele şi extract uleios de gălbenele, coada-şoricelului, albăstrele, cătuşnică şi lumânărică, în zonele limfatice, maxilo-temporale, amigdale şi glande genitale.

O metodă populară care promite vindecare în 3 zile constă din folosirea unei hârtii albastre de ambalaj, perforată des cu un ac şi unsă cu un amestec din miere de albine, ţuică şi lămâie stoarsă; după ce se lipeşte în spatele urechii, se fixează cu un bandaj sau plasture şi se schimbă zilnic.

Regimul alimentar
In faza iniţială de tumefacţie intensă a parotidelor se recomandă o dietă lichidă şi semisolidă, întrucât masticaţia este dureroasă. Sunt indicate cantităţi sporite de carne slabă, fructe şi legume bogate în vitamine naturale.

Se va reduce alimentaţia cu grăsimi şi dulciuri concentrate, deoarece, în această boală, este afectat şi pancreasul. De asemenea, se evită sucul de citrice şi alte substanţe acide.

In caz de pancreatită se recomandă regim de menajare a pancreasului, deci sunt excluse din alimentaţie dulciurile, făinoasele şi grăsimile.

Se impune o igienă riguroasă a cavităţii bucale, cu apă de gură sau gargară cu ceai de muşeţel.

Regimul de viaţă
Bolnavul de oreion va fi izolat într-o încăpere călduroasă, cu repaus la pat timp de 10-14 zile, evitând eforturile fizice, şocurile psihice şi frigul la picioare şi şold. Nu se vor pierde nopţile şi se vor respecta, cu stricteţe, regulile igieno-dietetice.

In cazul orhitei, cu inflamarea testiculelor, bolnavul va fi imobilizat la pat, va purta suspensor şi i se va aplica o terapie antiinflamatoare şi pungă de gheaţă. Pe regiunea parotidiană afectată se aplică comprese reci, cu rol sedativ.

Sunt indicate comprese derivative şi cataplasme cu cărbune vegetal sau lut pe marginea glandelor parotide şi a gâtului, în timpul nopţii, precum şi băi de aburi pentru cap şi piept (câte 10-15 minute de 2 ori pe zi).

Intrucât oreionul generează epidemii în colectivităţile şcolare, devine obligatorie vaccinarea antioreion, efectuată separat sau în asociere cu vaccinul antirujeolic şi antirubeolic, prevenind evoluţiile spre complicaţii nedorite (meningită, encefalită, surditate).

Prof. univ. dr. Constantin I. Milică
Medicina naturistă. Tainele sănătăţii, tinereţii şi frumuseţii; Editura Sophia

Cumpara cartea "Medicina naturistă. Tainele sănătăţii, tinereţii şi frumuseţii"