CUVÂNT DE ÎNVĂŢĂTURĂ AL PREASFINŢITULUI PĂRINTE AMBROZIE, CU PRILEJUL PRAZNICULUI BOTEZULUI DOMNULUI

Cerurile s-au deschis, Duhul lui Dumnezeu S-a coborât în chip de porumbel şi a stat peste El, iar Tatăl a mărturisit: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit!" (Matei 3, 17). În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Hristos n-a ajuns cunoscut tuturor când S-a născut, ci când S-a botezat".

Sărbătoarea Bobotezei este amintită din secolul al II-lea, la Sfântul Clement Alexandrinul.

Menţionăm că în primele secole, Boboteaza era sărbătorită împreună cu Naşterea Domnului, pe 6 ianuarie. Începând cu secolul al IV-lea, cele două sărbători au fost despărţite: 25 decembrie fiind data stabilită pentru prăznuirea Naşterii Domnului şi 6 ianuarie pentru Botezul Domnului.

După întoarcerea Sa din Egipt, Domnul nostru Iisus Hristos, vieţuia în Galileea, în cetatea Sa Nazaret, unde crescuse, tăinuindu-şi înaintea oamenilor puterea şi înţelepciunea dumnezeirii Sale, până la vârsta de treizeci de ani, pentru că nu era îngăduit cuiva dintre iudei, mai înainte de 30 de ani, să aibă rânduială de învăţător. Pentru aceasta nici Domnul Hristos până la aceşti ani nu a început propovăduirile Sale, nici nu Se arata că este Fiul lui Dumnezeu.

Afară de cele grăite de Iisus la vârsta de 12 ani în templu, Hristos nu a săvârşit nicio minune şi nu a rostit niciun cuvânt reţinut de evanghelişti. Începând cu Botezul Său, Hristos iese din umbră şi începe să propovăduiască. A primit botezul la 30 de ani, vârsta maturităţii la evrei.

Apoi, împlinindu-se cei 30 de ani şi venind vremea dumnezeieştii Lui arătări - precum zice Evanghelia -, „a fost cuvântul lui Dumnezeu către Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie, trimiţându-l pe el ca să-L boteze cu apă". Deci, i-a pus un semn încredinţat după care putea să cunoască pe Mesia, Cel care a venit în lume, precum singur Botezătorul întru a sa buna vestire spune, zicând: Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: „Deasupra Căruia vei vedea Duhul pogorându-se şi rămânând peste El, Acela este Cel ce botează cu Duh Sfânt" (Ioan 1, 33).

Atunci a venit şi Iisus din Galileea la Iordan, ca să fie botezat de Ioan, după ce Botezătorul spusese mai înainte poporului despre El, zicând:Vine în urma mea Cel mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic să-I dezleg curelele încălţămintelor Lui. Deci, eu v-am botezat pe voi cu apă, iar Acela vă va boteza cu Duhul Sfânt. A venit la Ioan, pentru că acesta să fie pentru El martor nemincinos, văzând pe Duhul Sfânt pogorându-Se peste Cel pe Care-L boteza şi auzind glasul Tatălui de Sus.

După Botezul Său, Domnul a ieşit îndată din apă, adică n-a zăbovit; căci se povesteşte că Sfântul Ioan Botezătorul, pe fiecare om care se boteza, îl afundă până la cap şi-l ţinea astfel până ce-şi mărturisea toate păcatele sale şi numai după aceea îi afunda şi capul, iar apoi îl lăsa să iasă din apă; pentru aceasta, zice Evanghelia, că a ieşit îndată din apă. Ieşind Hristos din râu, s-au deschis cerurile, strălucind de sus o lumină în chip de fulger, iar Duhul lui Dumnezeu S-a pogorât peste El în chip de porumbel.

Întocmai cum în zilele lui Noe, porumbiţa a vestit micşorarea apelor, tot asemenea şi încetarea înecării păcatului a însemnat-o porumbelul. Duhul Sfânt s-a arătat în chip de porumbel, pentru că acea pasăre este curată, blândă, iubitoare de oameni, fără de răutate şi nu sta în locuri necurate. Tot asemenea şi Duhul Sfânt este izvorul curăţiei, noianul iubirii de oameni, învăţătorul blândeţii, rânduitorul binelui şi fuge de la cel care se tăvăleşte în ţină cea necurată a păcatului, fără de pocăinţă.

Atunci s-a auzit imediat un glas din cer, zicând: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit" (Matei 3,17). Aşa a glăsuit către oameni Dumnezeu Tatăl Cel mai înainte de veci despre Dumnezeu Fiul Cel mai înainte de veci, atunci când Fiul, după voia Tatălui şi prin lucrarea Duhului, S-a înomenit din Fecioară şi a săvârşit mântuirea omenirii.

Iisus a venit la Ioan şi i-a cerut să-L boteze, nu pentru că avea nevoie de curăţire de păcate, căci era Dumnezeu-Omul, ci pentru a sfinţi creaţia. Că Mântuitorul nu a venit să primească iertare de păcate de la Ioan, reiese şi din faptul că botezul lui Ioan îl ajută pe om să conştientizeze starea păcătoasă, însă, nu oferea iertarea. De aceea se şi spune că era "spre iertarea păcatelor" (Luca 3, 3), pe care avea s-o aducă Hristos.

El primeşte botezul de la Ioan pentru a readuce Duhul Sfânt în creaţie. Prin căderea în păcat, omul Îl pierduse pe Sfântul Duh, aşa cum ne mărturiseşte Sfântul Chiril al Alexandriei. Botezul Mântuitorului reprezintă momentul redeschiderii izvoarelor harului, care fuseseră zăvorâte pentru om şi pentru întreaga creaţie. Acceptând să Se cufunde în Iordan, Hristos l-a îngropat pe vechiul Adam şi a început, astfel, zidirea unui om nou. Apele Iordanului, primind pe Dumnezeu-Omul, nu au avut ce să cureţe, ci au fost ele însele purificate. Hristos a curăţit prin cufundarea Sa în Iordan, creaţia întinată de căderea omului în păcat şi a înlăturat puterea satanei. Astfel, în clipa când El S-a lăsat botezat de Ioan, izvoarele harului s-au pogorât peste creaţie.

Astfel, ritualul Botezului creştin de astăzi repeta aceste momente, care semnifică trecerea dintr-o etapă existenţială în alta: el se deschide cu Lepădările, menite să alunge puterea satanei şi se încheie cu primirea darului Sfântului Duh.

Astăzi, când prăznuim Botezul Domnului, se cuvine să arătăm şi câte sunt botezurile care au închipuit Botezul creştin de la începutul lumii şi care vor mai fi. După mărturia Sfântului Ioan Damaschin, opt sunt botezurile omului:

-Primul botez a fost potopul, pentru curmarea păcatului (Facere 7, 17-24).

-Al doilea botez a fost trecerea evreilor prin mare şi prin nor, căci norul este simbolul duhului, iar marea al apei (Ieşire 13, 22; I Corinteni 10, 2).

-Al treilea botez a fost botezul Legii Vechi, numit "tăierea împrejur" (Facere 17, 10-14).

-Al patrulea este botezul lui Ioan, numit botezul pocăinţei (Matei 3, 1-11). Acest botez a fost introductiv şi conducea pe cei botezaţi la pocăinţă şi la credinţa în Hristos. Iată ce spune Sfântul Ioan Botezătorul: Eu vă botez pe voi cu apă, dar Cel ce vine după mine vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc (Matei 3, 11; Luca 3, 16). Aşadar, Ioan pregătea şi curata mai dinainte cu apă, în vederea venirii Duhului Sfânt. Cu acest botez Însuşi Mântuitorul nostru Iisus Hristos S-a botezat de către Ioan (Matei 3, 13-17; Marcu 1, 9-11). Hristos S-a botezat în Iordan ca să se înece păcatul, să înmormânteze pe Adam cel vechi în apă şi să-l sfinţească pe botezător. Ca să împlinească Legea, să descopere taina Treimii şi să ne dea nouă pildă şi exemplu despre cum să ne botezăm.

-Al cincilea botez este botezul creştin prin apă şi prin Duhul Sfânt, instituit de Domnul nostru Iisus Hristos, prin cuvintele adresate ucenicilor Săi: Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh (Matei 28, 19). Acesta este cel mai mare botez din cele amintite până acum. El se face prin afundare în apă în numele Preasfintei Treimi şi este mântuitor pentru că iartă toate păcatele şi aduce în inimile noastre harul Sfântului Duh. Noi toţi ne botezam cu acest botez desăvârşit prin apă şi prin Duh, fără de care nimeni nu se poate mântui. Se zice că Hristos botează "cu foc", pentru că a revărsat Duhul Sfânt peste Apostoli, în chipul limbilor de foc (Fapte 2, 1-4), după cum spune Însuşi Domnul: Ioan a botezat cu apă, dar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt, nu mult după aceste zile (Fapte 1, 5).

-Al şaselea botez, care este de o măsură cu Botezul creştin, prin apă şi prin Duh, este botezul prin pocăinţă şi prin lacrimi, adică Sfânta Spovedanie, prin care ni se dezleagă toate păcatele.

-Al şaptelea şi cel mai desăvârşit este botezul prin sânge şi mucenicie pentru dreapta credinţă, cu care Însuşi Hristos S-a botezat pe Cruce în locul nostru. El este foarte cinstit şi fericit, pentru că nu se mai pângăreşte a doua oară cu întinăciunea păcatului şi singur le poate înlocui pe toate celelalte.

-Al optulea şi ultimul botez este focul cel veşnic de după judecata obştească. Acest botez nu este mântuitor, ci pe de o parte distruge răutatea şi păcatul, iar pe de altă parte pedepseşte necontenit (Dogmatica, cap.IV, p.247-252).

Astăzi, pentru prima dată ni se arată la Iordan cele Trei Persoane ale Preasfintei Treimi. Astfel, Fiul, smerindu-se, se botează în Iordan de la Ioan; Tatăl grăieşte din ceruri, zicând: Acesta este Fiul meu cel iubit întru Care am binevoit, iar Duhul Sfânt se pogoară ca un porumbel peste Iisus Hristos (Matei 3, 16-17). Deci, astăzi ni s-a descoperit mai luminat taina Preasfintei Treimi. Astăzi cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu S-a odihnit la Iordan peste Fiul. Astăzi Stăpânul Se smereşte şi cere să fie botezat de slugă. Astăzi Cel fără de păcat primeşte botezul pocăinţei de la Ioan, ca să ne înveţe pe noi taina pocăinţei, a mărturisirii şi a spălării păcatelor prin căinţă şi lacrimi.

Astăzi se sfinţeşte apa Iordanului şi toate apele şi izvoarele pământului. Astăzi se sfinţeşte Agheasma cea Mare prin semnul Crucii, la rugăciunile arhiereilor şi preoţilor şi prin pogorârea darului Sfântului Duh. Deci să mulţumim lui Dumnezeu că am ajuns cu bucurie la praznicul acesta mare al Bobotezei şi să ducem cu evlavie sfântă agheasma în casele noastre. Prin ea ne sfinţim cu toţii, se sfinţesc casele şi fântânile noastre şi se izgonesc duhurile rele cu puterea Duhului Sfânt.

Astăzi Hristos, Mântuitorul nostru iese în public, se arată lumii, se pregăteşte să vestească pe pământ Evanghelia mântuirii şi vine să caute şi să mântuiască sufletele noastre. Să coborâm şi noi astăzi la Iordanul Bisericii! Aici este Iordanul şi apa cea vie care spală, adapă, dă viaţă şi înnoieşte lumea. Aici este Tatăl şi Fiul şi Duhul Sfânt împreuna cu sfinţii.

Să ieşim întru întâmpinarea Domnului; precum Ioan Botezătorul, oarecând; înveşmântaţi cu smerenia cămilei şi încinşi cu cingătoarea înfrânării ! Să ne căim de păcatele făcute şi să ne curăţim în apele Iordanului lacrimilor noastre de pocăinţă. Să ascultăm glasul Tatălui, Care ne grăieşte din cer, să ne înfricoşăm de smerenia Fiului, Care Se botează de către Ioan în Iordan şi să odihnim în inimile şi casele noastre porumbelul Duhului Sfânt.

Să avem credinţa în Bunul şi Milostivul Dumnezeu - Tatăl Ceresc, Care din Sfânta Evanghelie zice către noi despre iubitul Său Cuvânt: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit, intru Carele am binevoit" ; iar în altă parte: "pe Acesta să-L ascultaţi" ! Pe Acesta să-L ascultăm şi bunăvoirea Tatălui Ceresc va odihni asupra noastră ca un porumbel.

Sursa: episcopiagiurgiului.ro

• Traditii si obiceiuri de Boboteaza
  Publicat in : Datini, obiceiuri si superstitii
• Obiceiuri de Boboteaza
  Publicat in : Datini, obiceiuri si superstitii
• Datini si obiceiuri de Boboteaza
  Publicat in : Datini, obiceiuri si superstitii

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: