Indoiala lui Toma nu este identica cu indoielile noastre

Indoiala lui Toma nu este identica cu indoielile noastre Mareste imaginea.

Sfantul Apostol Toma este praznuit pe 6 octombrie si in prima duminica de dupa Pasti. Apostolul Toma este cunoscut de multi dintre noi ca fiind "necredincios". "Necredinta" sa ar proveni din faptul ca nu da crezare marturiei Apostolilor ca Hristos a inviat: "Daca nu voi vedea, in mainile Lui, semnul cuielor, si daca nu voi pune degetul meu in semnul cuielor, si daca nu voi pune mana mea in coasta Lui, nu voi crede" (Ioan 20, 25).

Insa, Apostolul Toma nu se indoieste de faptul ca Hristos a inviat, ci de faptul ca Hristos Se afla dupa invierea Sa intr-un trup care nu mai poate fi vazut. Sfantul Chiril afirma ca atunci cand Toma spune: "daca nu voi pune degetul meu in semnul cuielor nu voi crede...", el spune de fapt: "Nu voi crede ca El mai poate fi vazut, de nu voi pune degetul meu in urma cuielor".

Cuvintele Mantuitorului: "Adu degetul tau incoace si vezi mainile Mele si adu mana ta si o pune coasta Mea si nu fii necredincios, ci credincios" (Ioan 24, 27), sunt o invitatie in a ne descoperi ca natura umana nu este desfiintata prin Inviere. Natura umana pe care Hristos a asumat-o nu s-a pierdut in dumnezeire, ci a fost transfigurata. Asadar, aratarea catre Toma a pus in lumina existenta celor doua firi in Hristos. Nu intamplator, in prima duminica dupa Pasti, se canta "Neparasind sanurile pamantesti, Te-ai aratat pe pamant purtator de trup" (Penticostarul, 1912, pag. 73)

Asadar, Toma nu cauta un temei palpabil pentru Invierea Domnului, ci pentru semnele stricaciunii din trupul nestricacios.

Din toate aratarile de dupa Inviere, nici una nu a atestat intr-un mod atat de evident, ca in descoperirea facuta lui Toma, ca Hristos se afla prezent in mijlocul ucenicilor nu ca o naluca, ci cu trupul Sau cu care patimise pe cruce.

Strigatul lui Toma "Domnul meu si Dumnezeu meu" (Ioan 24,28) nu exprima cainta pentru vina de a se fi indoit de Inviere, ci totala sa predare in mainile Aceluia pe care Il recunoaste drept Dumnezeu intrupat.

Indata dupa ce Toma s-a invrednicit sa-L priveasca pe Mantuitorul in chipul Sau de om si de Dumnezeu, Hristos spune: "Pentru ca M-ai vazut, ai crezut. Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut!" (Ioan 24, 29) Daca ne intrebam "in ce au crezut ca sa primeasca fericirea?”, raspunsul e simplu: in marturia Apostolilor. Asa ca eu nu vad in cuvintele "Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut!" o mustrare adusa lui Toma. Dimpotriva, pe baza celor vazute de el si de ceilalti Apostoli, noi de vom crede, vom putea fi fericiti. Astfel, noi nu mai avem nevoie de alte aratari din partea lui Hristos, ci doar de a crede.

In Euharistie Hristos este prezent in mod real, dar nu-L vedem. Nevazutul in acest caz, nu este lipsa vazutului in El, ci coplesirea vazutului de lumina ce se naste din strabaterea trupului de spiritualitatea bunatatii, fiind un fenomen de mare si neinteleasa taina.

Daca Toma nu se indoieste de Invierea Domnului, ci de faptul ca Hristos dupa inviere nu mai poate fi vazut, apostolul nu trebuie privit ca o persoana cu care noi ne identificam atunci cand ne indoim de adevarurile de credinta. Framantarile noastre de a cere semne, de a-L vedea pe Hristos asa cum ne vedem unii pe altii, nu sunt framantarile lui Toma. Deci, daca ne vom recunoaste propriile indoieli, nu inseamna ca il vom intelege mai bine pe Toma.

Cine este Apostolul Toma?

Sfantul Apostol Toma este unul din cei doisprezece Apostoli ai Mantuitorului. Numele de Toma, in aramaica te’oma, tradus in greaca Didymos, inseamna geaman. In aramaica si in ebraica, Toma este doar un epitet. La unii crestini sirieni el este cunoscut sub numele de Iuda Toma (Iuda Geamanul). Nu cunoastem momentul cand a fost chemat la apostolat. Sfanta Scriptura il mentioneaza alaturi de Hristos de trei ori. Prima oara este mentionat, alaturi de ceilalti ucenici, cand pleaca in Betania ca sa-l invieze pe Lazar. Cu acest prilej, are loc si a doua mentionare. Mantuitorul este prevenit ca fariseii si carturarii vor sa-l omoare, iar Toma le spune: "sa mergem si noi sa murim cu El" (Ioan 11, 16).

Iar cea de-a treia mentiune are loc la Cina cea de Taina, cand Hristos le vesteste ucenicilor ca merge la Tatal sa le pregateasca loc. Atunci Toma intreaba: "Doamne nu stim unde Te duci si cum putem sa stim calea?", iar Mantuitorul ii raspunde: "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine" (Ioan 14, 15-16).

Traditia canonica nu pastreaza informatii detaliate despre activitatea misionara a lui Toma dupa Invierea Mantuitorului. Cu toate acestea, in scrierile unor Sfinti Parinti Toma este numit  "Apostol al Indiei".

Din informatiile provenite de la Origen si Eusebiu de Cezareea, Apostolul Toma a murit ca martir in India, strapuns cu lancea. Este interesant ca Toma atinge coasta Mantuitorului strapunsa cu sulita si moare strapuns de sulita.

Moaste ale Sfantului Toma sunt prezente in mai multe tari: capul sau in insula Patmos, in Italia (la Ortana) particele din trupul sau si o mana la biserica Sfantul Denis, din Paris.

Adrian Cocosila

Pe aceeaşi temă

04 Octombrie 2023

Vizualizari: 23036

Voteaza:

Indoiala lui Toma nu este identica cu indoielile noastre 5.00 / 5 din 4 voturi. 7 review utilizatori.

Comentarii (7)

  • Cosmin-Alexe DiaconuPostat la 2012-04-22 14:25

    PREDICA EPISCOPULUI SEBASTIAN AL SLATINEI LA DUMINICA A DOUA DUPĂ PAŞTI (A LUI TOMA) – NECREDINŢA SAU FRUSTAREA Dreptmăritori creştini, Învăţătura Bisericii noastre ne arată că, odată încheiată viaţa aceasta, ,,se trage linie” şi că dincolo de mormânt nimeni nu mai poate face nimic, fără Biserica şi urmaşii noştri, prin rugăciunile şi jertfele lor. Această învăţătură izvorăşte şi din atitudinea şi comportamentul Mântuitorului Hristos după învierea Sa din morţi. Ia gândiţi-vă! Înainte de Înviere, Domnul a petrecut în mijlocul tuturor, întâlnindu-se şi vorbind cu toţi, stând de vorbă şi cu cei care Îl ascultau, dar şi cu nemulţumitorii şi susupicioşii farisei, cărturari şi saduchei. Stătea la masă cu vameşii şi cu păcătoşii(Mc.2, 16), vorbea, predica şi Se arăta tuturor, căutând să-i folosească pe toţi. Ei bine, dacă în viaţa Sa pământească de până la Înviere Hristos a petrecut cu toţi, după aceea se arată doar celor apropiaţi Lui, prietenilor Săi. Nu Se mai arată fariseilor, cărturarilor, saducheilor ori necredincioşilor în general. Nu mai stă de vorbă cu vameşii şi păcătoşii, căci se consumase etapa în care oamenii avuseseră posibilitatea să-L cunoască. După Înviere, Hristos are o altă atitudine: Se arată doar celor apropiaţi. Doar pentru aceştia consideră că mai merită să Se reveleze, dovedind astfel că s-a făcut deja ,,cernerea” sau, alegerea, pentru că prin moarte se merge într-o altă viaţă, pentru care s-a optat deja, în decusrul vieţii acesteia. Hristos petrece, aşadar, încă patruzeci de zile pe pământ după învierea Sa din morţi ca să îi încredinţeze de realitatea Învierii doar pe prietenii şi apropiaţii Săi ,adică pe cei aleşi pentru Împărăţia Cerurilor. Astfel, Se arată mai întâi Mariei Magdalena, din care scosese şapte demoni (Lc.8, 2), iar apoi Se arată femeilor mironosiţe, pe când acestea se întorceau de la mormânt, zicându-le :,,Bucuraţi-vă!”(Mt.28, 9) S-a arătat, după aceea, ucenicilor Săi în ,,Mica Galilee”’ pe muntele Eleon, intrând pe uşile încuiate (Mc.16, 7), iar apoi S-a arătat deosebi la doi dintre ucenici, Luca şi Cleopa, pe când aceştia mergeau la o ţarină din Emaus (Lc.24, 13). În sfârşit şi, de aceea sărbătorim în duminica aceasta pe Sfântul Toma, Mântuitorul Hristos S-a arat şi acestui apostol pe care, vreau să spun încă de la început că pe nedrept poporul l-a etichetat drept ,,necredinciosul”, ca şi cum ceilalţi ar fi crezut în Înviere… Vreţi să spuneţi că Maria Magdalena a fost dispusă să creadă în El, de vreme ce L-a confundat cu grădinarul?(In.20, 15) Nu se aştepta să-L întâlnească pe Hristos înviat din morţi, ci se interesa să afle cine I-a luat trupul din mormânt. Femeile mironosiţe, oare, au crezut în El, de vreme ce ,,n-au spus nimănui nimic, căci se temeau”?(Mc.16, 8) căci, înspăimântate, erau gata-gata să nu dea ascultare cuvântului Domnului care le zisese:,,Mergeţi şi spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru ca va merge în Galileia, mai înainte de voi; acolo Îl veţi vedea, după cum v-a spus” (Mc.16,7). Cei doi ucenici, Luca şi Cleopa, oare au crezut în Învierea Lui, de vreme ce nici nu L-au recunoscut mai înainte de frângerea pâinii?(Lc.24, 35) A crezut, oare, cineva, că Domnul a înviat? Este motivul pentru care Hristos a ales să mai petreacă pe pământ alte patruzeci de zile, ca să-i încredinţeze, nu pe toţi, ci pe cei aleşi, pe prietenii Săi, de faptul că El cu adevărat a înviat din morţi. De ce atunci poporul l-a etichetat pe Sfântul Toma ca fiind ,,necredincos”?Probabil pentru că acesta ,,L-a provocat” pe Hristos! Nu cu ateism, nici cu aroganţă, ci cu amărăciune şi frustare! S-a simţit nedreptăţit; s-a simţit respins. De ce? Pentru că Domnul Se arătase Mariei Magdalena, femeilor mironosiţe, celor doi care mergeau spre Emaus, ucenicilor în după amiaza Învierii şi lui Simon Petru, când l-a repus în demnitatea apostolească (In.21, 15-17) din care căzuse prin lepădare. Numai lui, lui Toma, nu i Se arătase, şi tradiţia spune că acesta a plâns şi s-a considerat nedreptăţit:,,Nu am fost şi eu, oare, ucenic al Său? Nu L-am slujit şi eu trei ani şi jumătate? Nu I-am ascultat şi eu învăţătura şi nu m-am arătat şi eu gata să mor împreună cu El?” Aduceţi-vă aminte că, la învierea lui Lazăr, Hristos le-a zis ucenicilor Săi:,,Lazăr, prietenul nostru, a adormit; Mă duc să-l trezesc”, la care Apostolul Toma a replicat:,,Să mergem şi noi şi să murim cu El”(In.11, 11 şi 16). Iată-l pe Sfântul Toma, aşadar, la fel de ,,credincios” ca ceilalţi şi la fel de gata să-şi dea viaţa pentru El. Şi, cu toate acestea, suntem astăzi în a opta zi de la Înviere, şi pe Toma Hristos îl ,,trecuse cu vedrea”; nu i Se arătase. De aceea, nu din necredinţă, ci dintr-o amărăciune firească, dintr-o nedreptate pe care a simţit-o profund apăsându-i inima şi din frustare, Apostolul Toma a spus aceste cuvinte pe care poporul s-a grăbit să i le eticheteze drept necredinţă:,,Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede”(In.20, 25). Dacă ar fi fost vorba de necredinţă sau aroganţă, Hristos nu S-ar mai fi arătat Apostolului Toma, pentru că după Înviere El nu S-a mai arat decât celor care au meritat. A fost, însă, altceva: a fost mâhnire, a fost amărăciune, a fost frustarea de a nu fi consderat şi el vrednic de a-L vedea pe Domnul înviat, alături de ceilalţi ucenici, alături de Petru chiar, care se lepădase de trei ori de El.Acela Îl întâlnise pe Hristos, iar Toma nu. Este motivul pentru care astăzi Domnul vine în foişorul din Ierusalim, intră prin uşile încuiate la ucenici(In.20, 26) şi îl ,,îndreptăţeşte” pe Apostol cu aceste cuvinte:,,Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios, ci credincios”(In.20, 27).Şi, credeţi dumneavoastră că Toma s-a apropiat să pună degetul în semnul cuielor, sau a pipăit coasta rănită a Domnului? Scriptura nu ne spune că Toma a fost atât de ,,trupesc”. Numai dacă ar fi făcut-o, am fi putut spune că aceasta într-adevăr a avut o problemă de credinţă. Toma însă nu s-a apropiat de Hristos să-i pipăie rănile; i-a fost de ajuns cuvântul Său Dumnezeiesc pentru a-L recunoaşte. I-a fost de ajuns bunăvoinţa Domnului de a i Se arăta şi lui, ca să-i treacă mâhnirea şi să-i potolească amărăciunea şi frustarea şi să declare:,,Domnul meu şi Dumnezeul meu!”Fără să-L pipăie! Iar Hristos i-a răspuns aşa, ca să ne încredinţeze pe noi de faptul că Toma nu a fost necredincios, ci credincios:,,Pentru că M-ai văzut, Tomo, ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!”(In.20, 29) ,,A văzut”, aşadar, nu a mai pus mâna sa în coasta Lui şi nu a mai pipăit rănile ca să se convingă de faptul că avea de-a face cu Hristos Cel Înviat din morţi. Iubiţi credincioşi, Iisus a adăugat şi sintagma ,,Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!”(In.20, 29), referindu-Se la noi, cei de peste veacuri, care suntem prietenii Săi, cei aleşi, cei pentru care El înviază în fiecare an şi cu care petrece nu doar patruzeci de zile după învierea Sa, ci petrece zi de zi şi clipă de clipă înlăuntrul nostru, în fiinţa noastră , ca să ne încredinţeze că a înviat cu adevat, că este viu şi că este cu noi. Hristos nu refuză mâhnirea noastră, ori lupta şi dorinţa noastră de a ne convinge de adevăr. Nu poate tolera, însă, necredinţa sau aroganţa. Bunăcuviinţa lui Toma şi justificata lui mâhnire nu L-au ofensat pe Domnul, ci dimpotrivă, L-au făcut să-i răspundă şi să i Se arate, de unde înţelegem că dorinţa noastră legitimă de a-L cunoaşte, a-L recunoaşte ori a-L ,,întâlni” şi ,,simţi” pe Hristos, fie în Taina Sf.Spovedanii, fie în Taina Sf.Împărtăşanii, în post şi în toate celelalte fapte bune sunt dorinţe pe care El le binecuvintează. Nu poate tolera, însă, ateismul, aroganţa sau îndărătnicia celor care se opun adevărului oricât de evident ar fi el! Şi a fost adevărul lui Hristos atât de evident de-a lungul celor două milenii, cu vârf şi îndesat… Oamenii, însă, sunt aceia pe care îi vedem cu toţii.Puţini aleşi, chiar dacă mulţi, adică toţi chemaţi la credinţă, iar duminica de astăzi, a încredinţării lui Toma, este, totodată, şi o încredinţare a noastră de faptul că Mântuitorul Hristos , închis în mormânt, a înviat; S-a arătat a fi Dumnezeu adevărat şi ne-a cerut tuturor să trăim viaţa aceasta creştină împreună cu El, ca aleşi ai Săi. Atenţie, însă, că la finalul vieţii acesteia se trage linia şi tradiţia spune că în cele ce vom fi aflaţi, în acelea vom şi judecaţi! Hristos, prin atitudinea şi comportamentul Său de după Înviere, arată că nu mai este al tuturor, ci doar al celor aleşi, iar cei respinşi sau aflaţi de-a stânga, aşa cum se zice în evanghelia Înfricoşătoarei Judecăţi (Mt.25, 31-46), nu mai sunt ai Lui. Dragii mei, Încredinţarea de astăzi a Apostolului Toma ne face şi pe noi să credem că într-adevăr Hristos a înviat, că ne poate învia şi pe noi şi ne poate duce la viaţa cea veşnică împreună cu El, ca aleşi ai Săi. Numai să lepădăm de la noi necredinţa, aroganţa, încăpăţânarea de a nu crede Sf.Scriptură, de a nu-i crede pe Sfinţii Părinţi care ne-au învăţat că aşa se trăieşte viaţa în Dumnezeu şi aşa trăind-o putem să rămânem aleşi ai Lui, în comuniune cu El în viaţa de apoi.Hristos este gata să petreacă împreună cu noi şi dincolo de moarte. El,după cum a petrecut cu ucenicii Săi, cu cei aleşi şi apropiaţi,este gata să petreacă şi cu noi viaţă duhovnicească, viaţă dumnezeiască, viaţă creştină adevărată. Să ne rugăm Lui, aşadar, să ne dăruiască şi nouă credinţa Sfântului Toma, căruia nu a trebuit să i se dovedească nimic. A vrut doar să-L întâlnească şi el pe Hristos. L-a întâlnit, I-a auzit vocea, I-a recunoscut Duhul şi a spus:,,Domnul meu şi Dumnezeul meu”(In.20, 28). Să-L recunoaştem şi noi pe Dumnezeu şi să petrecem împreună cu El: Domnul nostru şi Dumnezeul nostru! Să ducem viaţă bineplăcută Lui, să fim aleşii Săi, să fim prietenii Lui, petrecând împreună cu El toată viaţa. Şi atunci cu siguranţă, după ce se va trage linia şi vom păşi în viaţa de dincolo, nu vom putea decât să petrecem în mod firesc în continuare împreună cu El, în realitatea vieţii veşnice, Amin.

  • costel popescu Postat la 2012-04-21 10:51

    Toma lipseste. Poate fi un semn ca el nu era cuprins de frica pe care o aveau ceilalti Apostoli. Si ca era curajos, se poate vedea si din cuvintele pe care le rosteste inainte de rastignirea Domnului: "Sa mergem si noi sa murim cu El (Ioan 11, 16). Sa ne incredem in marturia lui Toma: ca Hristos este Om si Dumnezeu adevarat. De aceea Biserica a randuit ca la opt zile de la Invierea Domnului sa se faca pomenire de marturia lui Toma.

  • Ionel Cojocariu Postat la 2011-05-05 23:53

    Domnul Adrian Cocoşilă spune că „Apostolul Toma nu se îndoieşte de faptul că Hristos a înviat, ci de faptul că Hristos Se află după învierea Sa într-un trup care nu mai poate fi văzut. Sfântul Chiril afirma că atunci când Toma spune: "dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor nu voi crede...", el spune de fapt: "Nu voi crede că El mai poate fi văzut, de nu voi pune degetul meu in urma cuielor". Nu, eu nu cred asta. Eu sunt convins că Toma pur şi simplu fusese izbit de realitatea morţii lui Hristos şi nicio fărâmă din fiinţa lui nu mai putea să creadă că Acela chiar fusese Dumnezeu. Nu, domnule Adrian, moartea lui Hristos a fost atât de reală, încât ei şi-au pierdut orice urmă de credinţă. Necredinţa lui Toma era, la urma urmei, necredinţa tuturor ucenicilor. Ceilalţi îşi văzuseră Învăţătorul, dar nici lor nu le venea a crede! Necredinţa lui Toma şi degetul lui din rana Mântuitorului sunt în fapt necredinţa şi degetele tuturor celorlalţi. Convingerea finală şi mărturisirea aceea copleşitoare a lui Toma – „Domnul şi Dumnezeul meu” – este răsuflarea uşurată a tuturor celor 11 ucenici care nu erau încă apostoli. „Natura umana pe care Hristos a asumat-o nu s-a pierdut in dumnezeire, ci a fost transfigurată” – da este adevărat, aici ne aflăm în faţa minunii dumnezeieşti, aici şi în acest moment Hristos se descoperă deja ca Om îndumnezeit şi noi putem crede în aceste clipe toată minunea. Noi da, dar Toma nu poate încă, el L-a văzut pe Hristos răstignit, a văzut în faţa ochilor lui că tot ce sperase dispăruse, a văzut moartea biruindu-L pe Hristos. Spuneţi dvs că „Toma nu caută un temei palpabil pentru Invierea Domnului, ci pentru semnele stricăciunii din trupul nestricăcios”. Nu este adevărat, Toma căuta disperat semnele Învierii, căuta semnele stricăciunii în trupul nestricăcios! "Pentru că M-ai văzut, ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!" nu este o mustrare adusă numai lui Toma! Hristos îi mustră, cu blândeţe, pe toţi ucenicii şi nu numai pe ei! Ne mustră şi pe noi, cei de azi care, am văzut şi încă ne îndoim. Că ce este oare mai limpede acum că Hristos este Dumnezeu, şi câţi nu se îndoiesc încă? Au trecut 2000 de ani de Evanghelie trăită în care Hristos S-a născut, a murit şi a înviat de aproape 2000 de ori (2011-33=1978, dacă aş fi exagerat de matematic) iar lumea încă mai aşteaptă semne şi minuni! Şi ne mai mirăm că Toma voia semn? Hristos „îl mustră” pentru că prin el, prin Toma, trebuia să se reveleze minunea aceea nemaipomenită, incredibilul trebuia să vină prin pipăitul degetelor lui în semnul cuielor şi prin mâna lui în coasta Domnului. Nu, domnule Adrian, Toma nu a crezut că Hristos mai poate învia după toată grozăvia petrecută pe Golgota!

  • Mihaela NistorPostat la 2011-05-02 01:07

    Multumesc din suflet d-ului Adrian pentru acest frumos si documentat articol.Eu cred ca Iisus Hristos ne mai spune inca odata ca daca "OMUL" vrea sa traiasca pe acest pamant trebiue: sa creada ca intregul univers este creatia lui Dumnezeu; ca el "OMUL" trebuie sa cerceteze si sa munceasca; sa nu creada toate vorbele desarte; sa nu uite sa-I multumeasca Domnului pentru rezultatele munci.

  • Banica Valentin CatalinPostat la 2011-05-01 16:45

    Foarte frumoasa aceasta prezentare a Sfantului Apostol Toma.

  • andriesei florentinaPostat la 2011-04-30 10:11

    Mai toti credinciosii si chiar necredinciosii au auzit si cunosc despre credinta apostolului Toma.Stiu ca el a lipsit în seara Învierii cand Domnul S-a aratat celor 10 ucenici, care erau încuiati în casa de frica iudeilor si carora li se spulberase orice nadejde în Mantuitorul IISUS si atunci Mantuitorul a venit în mijlocul lor si le-a zis:”Pace voua!” Dupa o saptamana,IISUS a venit iarasi în mijlocul lor si de data aceasta era si Toma cu ei,iar IISUS i se adresa lui Toma,pe care-l chema sa vada ,sa pipaie ranile,sa se convinga si sa creada. Ucenicul a pipait ranile, a pus mana în coasta Lui, s-a convins ca era într-adevar EL.-IISUS.- Era EL cu trupul acela care patimise si atunci a strigat:”Domnul meu si Dumnezeul meu!”,iar Domnul i-a raspuns: ”Tomo, ai crezut ptr ca M-ai vazut!”Fericiti sunt aceia care n-au vazut si au crezut!” Sa ne punem întrebarea: cati sunt precum Toma? Cati sunt a carui viata se înfatiseaza ca o lunga cale ratacita, ca un om care s-a suit într-un tren gresit si fiindca a adormit în tren si n-a întrebat nici în clipa din urma unde merge, se trezeste la capatul liniei,într-o lume necunoscuta,poate unde el nu vrea sa ajunga.

  • Laurentiu Alexandru PlesoiuPostat la 2010-04-11 09:38

    ...superb...sa-ti DOmnul sanatate Adrian...>:D<....

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE