Inaltarea

Inaltarea Mareste imaginea.

Inaltarea - deschiderea vietii duhovnicesti spre Imparatia cerurilor

Ceea ce deosebeste esential spiritualitatea crestina de orice alta spiritualitate este, in afara de faptul ca ea afirma identificarea omului cu dumnezeirea sau cu esenta totala, caracterul ei hristologic.

Legatura noastra cu Hristos se realizeaza si se intareste prin Duhul cel Sfant al Lui.

Iisus Hristos care este singurul "Mijlocitor" pe care l-a dat Dumnezeu oamenilor, ca scara spre Sine.

Iisus Hristos este puntea intinsa de la Dumnezeu pana pe taramul umanitatii noastre, prin ipostasul Sau cel unul, care intruneste si natura dumnezeiasca si pe cea omeneasca.

Ridicat din nou la slava si la autoritatea deplina a Dumnezeului, Omul – Hristos ramane totusi om, mai exact omul model la care trebuie sa ajungem cei ce credem in El.
Duhul aduce in creatiune viata si iubirea intertreimica, ridica creatiunea in planul iubirii intertreimice si al indumnezeirii1.

Prin Duhul Sfant noi suntem ridicati in lumea dumnezeiasca, sau lumea dumnezeiasca patrunde in noi. Aceasta ne preschimba.

Un alt temei al spiritualitatii autentice il constituie si Inaltarea la cer si sederea de-a dreapta Tatalui intru slava.

Dupa invatatura ortodoxa Invierea si Inaltarea sunt doua acte mantuitoare distincte, dar aflate in stransa legatura. In Hristos omul este condus de Dumnezeu, sustinatorul universului, spre indumnezeirea in care se afla El.

Tinta ultima a lucrarii Mantuitorului Hristos este sa invinga moartea universala, adica sa ridice intreaga creatie din starea de slabiciune extrema pe care a produs-o despartirea ei de izvorul vietii care este Dumnezeu: inseamna intarirea spiritului nostru din Duhul dumnezeiesc ce iradiaza din El, in asa masura incat sa invinga suprematia automatismului unei naturi care duce spre moarte. Iar aceasta se face prin ridicarea oamenilor in comuniunea desavarsita cu Dumnezeu Cel in Treime, infinit in puterea Lui spirituala.

Prin Inviere si Inaltare, dar mai ales dupa Inaltarea la ceruri intru slava de-a dreapta Tatalui, Trupul Mantuitorului Hristos este pe deplin pneumatizat, innoit total.

Inaltarea la ceruri a constituit indumnezeirea suprema a omenirii Lui, care inseamna suprema sensibilizare si transparenta a acesteia pentru Tatal ceresc (de fapt pentru intreaga Sfanta Treime) si pentru oameni2.

Salasluirea deplina a Mantuitorului Hristos numai in inimile celor ce iubesc pe Dumnezeu are loc dupa ce s-au curatat de egoismul pasiunilor, prin implinirea poruncilor Lui, deci s-au facut transparenti Duhului Sfant din Hristos si orizontului pneumatic infinit in care se afla Hristos.

Astfel, Inaltarea lui Hristos inseamna ridicarea lui ca om la treapta de suprema eficacitate asupra celor ce cred3.

El este prezent cu Tatal in fiinta intima a credinciosilor, prin Duhul Sfant si are astfel, ca Dumnezeu, o eficienta nemasurata in ei, inca din viata aceasta, daca acestia se straduiesc pentru curatirea lor de pacatele si de patimile care ii inchid in ei insisi.

In Hristos natura umana a fost restaurata in dimensiunea ei pnevmatofora de filiatie divina prin adoptiune, in starea de ascultare fiasca fata de Dumnezeu, si a fost indumnezeita, adica pusa in stare de participare deplina si permanenta la viata divina, si astfel capabila sa reflecte slava lui Dumnezeu (cf. Romani 8, 14-17, II Crinteni 3, 17-18, Galateni 4, 4-7 ).

„Prin aceasta sunt tinuti in unitate si condusi pe calea sfinteniei, dupa asemanarea sfinteniei trupului lui Hristos, a carui stare de pneumatizare culminanta este o stare de iradiere a Duhului Sfant, aflat in deplinatatea Lui in acest trup desavarsit transparent.” 4

Aceasta comuniune este realizata de catre Sfantul Duh.

Pogorarea Sfantului Duh coincide deci cu extinderea tainica a vietii lui Hristos in umanitatea ucenicilor si apoi a tuturor celor ce, prin botez, se incorporeaza in Hristos, formand Biserica-Trupul tainic al Domnului.

Duhul Sfant aduna pe unul cu celalalt, El nu e numai un dar, intre unul si altul, ci si legatura vie. El, care toate le implineste, e prin aceasta si implinitorul dorului nostru dupa comuniune, caci Duhul Sfant aduce in noi viata Sfintei Treimi.

„In ziua Cincizecimii, El (Duhul Sfant) vine in lume in persoana, ipostatic, lucrand in interiorul naturii; El Se pune ca un fapt interior al naturii umane. Prin aceasta natura e adusa in starea ei normala.” 5

Prin Sfantul Duh se manifesta in lume vointa comuna a Sfintei Treimi. El este mereu prezent in Biserica lucrand, si ne face sa traim in comuniune cu Dumnezeu si unii cu altii pentru vesnicie.

Sfantul Vasile spune: creatura nu poseda nici un dar, care nu vine de la Duhul Sfant.

El este sfintitorul, Care ne uneste cu Dumnezeu si ne tine si pe noi uniti intreolalta. Fiul si Duhul Sfant, converg catre Tatal, Care este sursa atat a comuniunii trinitare, cat si a vietii spirituale in comun a oamenilor.

Sfantul Duh da fiecarei persoane, create dupa chipul lui Dumnezeu, posibilitatea de a realiza asemanarea in natura umana comuna.

Persoanele umane nu pot atinge perfectiunea lor, nu pot deveni pe deplin persoane, decat in unitate de iubire, incetand de a mai fi indivizi, traind numai in, si pentru comuniune.

Sfantul Duh comunica in continuare persoanelor, marcand pe fiecare membru al Bisericii cu un fel de pecete, de raport personal si unic cu Dumnezeu si cu ceilalti membri ai comunitatii.

Duhul Sfant, prin sustinerea comuniunii intre oameni, face efectiv in ei lucrarea comuna a trinitatii.

Sfantul Duh, venind sa locuiasca in noi, face din fiinta noastra sediul Sfintei Treimi, caci Tatal si Fiul sunt neseparati de Duhul si invers.

Duhul Sfant ne aduna, ne mentine si ne desavarseste in adevar ca pe o singura familie.

Sfantul Irineu spune: "Unde este Biserica acolo este Duhul Sfant si unde este Duhul acolo este Biserica" 6

Viata acestei mari familii (Biserica) este expresia comuniunii in Hristos. Cel care face ca intelegerea dintre membrii Bisericii sa fie trainica si durabila este Sfantul Duh.
El ii tine pe cei inzestrati cu daruri diferite in strinsa comuniune.

El ii leaga pe credinciosi prin dragoste intreolalta si creeaza in fiecare constiinta apartenentei la ceilalti.

Duhul e liantul spiritual intre credinciosi, e forta integrativa, puterea de coeziune intre ei.

Asa cum organele trupului au in ele o forta care le face sa se tina la un loc, asa Duhul Sfant e forta care fiind prezenta in credinciosi ii face sa se mentina ca un intreg, sa simta necesitatea integrarii prin ceilalti.

Aceasta forta care tine in unire intregul, da Bisericii insusirea ei de viata in comuniune, de viata traita in, si prin Duhul Sfant.

In comuniunea duhovniceasca membrii Bisericii isi traiesc unitatea lor de organism, prelungind in planul experientei spirituale aceasta unitate, produsa si mentinuta de Duhul si in Duhul Sfant.

Pe drept cuvant Duhul Sfant este Duhul comuniunii, adica al unitatii unui intreg in care madularele traiesc impreuna, dar nu se contopesc.

Duhul Sfant este acela care da Bisericii caracterul de comuniune, de unitate, de intreg.

In Duhul Sfant se realizeaza viata adevarata, comuniunea deplina, pentru ca El insusi este viu, este viata, este datatorul de viata al celor intalniti in El.

„Coborarea Sfantului Duh e cea care da existenta reala Bisericii.” 7

Duhul Sfant se pogoara in Biserica pentru slujirea comunitatii si nu a individului. Duhul Sfant face ca fiecare din noi sa avem dorinta de a ne depasi, de a fi in celalalt, de a-l avea pe acela in noi, fara a ne confunda unul cu altul.

Duhul Sfant conceput ca relatie intre toti credinciosii si toate slujirile fac imposibil individualismul.

Duhul Sfant este principiul unitatii, al sobornicitatii, al comuniunii in Biserica, creator si sustinator al intregului in care partile nu sunt anulate, ci sunt vii si traiesc impreuna in cea mai desavarsita armonie, in comuniune deplina.

„Iar voi sunteti trupul lui Hristos si madulare fiecare in parte” (I Cor. 12,27). 8

Progresul omului in viata cea noua in Hristos are loc in comunitatea teandrica a Bisericii, sustinut de energiile dumnezeiesti necreate.

Doctor in teologie
Pastin Antoniu-Catalin

Note:

1. Pr.Prof. Dumitru Staniloae, Teologia dogmatica ortodoxa, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 2003, p. 188.
2. Pr.Prof. Dumitru Staniloae, Teologia dogmatica ortodoxa, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 2003, p. 189.
3. Ibidem, p. 190.
4. Pr.Prof.Dr.Dumitru Radu, Invatatura despre Biserica, in „Indrumari misionare”, p.386.
5. Paul, Evdochimov, Présence de l´Esprit Saint dans la Tradition orthodoxe, Cerf, Paris, 1977, p. 94.
6. Sf. Irineu, Adversus Haereres, V, in P.G.7, col.1120.
7. Pr.Prof. Dumitru Staniloae, Teologia Dogmatica Ortodoxa, Ed.Institutului Biblic si de Misiune al BOR., Buc. 2003, p.202.
8. Mitropolitul. Ardealului, Dr. Antonie Plamadeala, Traditie si libertate in spiritualitatea ortodoxa, Sibiu, 1983, p. 100.
 

 

Despre autor

Antoniu-Catalin Pastin Dr.în teologie Antoniu-Catalin Pastin

Colaborator
15 articole postate
Publica din 21 Mai 2012

22 Mai 2012

Vizualizari: 1388

Voteaza:

Inaltarea 5.00 / 5 din 1 voturi.

Cuvinte cheie:

inaltarea domnului

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE