Predica la Pilda Talantilor

Predica la Pilda Talantilor Mareste imaginea.

Preacucernici Parinti, iubiti credinciosi,

Capitolul 25 al Evangheliei dupa Matei cuprinde doua pilde rostite de Domnul Hristos: „a celor zece fecioare” si „a talantilor”, precum si desfasurarea judecatii de apoi, deci acest capitol ne infatiseaza modul in care Dumnezeu ii va judeca pe oameni si le va rasplati pentru faptele lor.

Pericopa evanghelica citita astazi la Sfanta Liturghie ne prezinta „pilda talantilor”, in care Mantuitorul spune ca imparatia lui Dumnezeu „este asemenea unui om care, plecand departe, si-a chemat slugile si le-a incredintat avutia sa: unuia i-a dat cinci talanti, altuia doi, altuia unul, fiecaruia dupa puterea lui, si a plecat. Indata plecand cel ce primise cinci talanti, a lucrat cu ei si a castigat alti cinci talanti. De asemenea, si cel cu doi a castigat inca doi. Iar cel care primise un talant s-a dus, a sapat in pamant si a ascuns argintul stapanului sau” (Matei 25,14-18). Pe cata vreme cei care primisera mai multi talanti, i-au sporit, cel cu unul singur nu l-a pus in valoare, ci l-a ascuns, facandu-l nelucrator.

Stapanul din aceasta parabola Il reprezinta pe Dumnezeu, slugile pe oameni, iar talantii sunt darurile oferite de Dumnezeu oamenilor. In atotstiinta Sa, Dumnezeu cunoaste viitorul, deci stie faptele pe care le vor savarsi oamenii in viata, de aceea, in functie de ele, le ofera darurile Sale. Dumnezeu i-a grait in acest sens proorocului Ieremia: „Inainte de a te fi zamislit in pantece, te-am cunoscut, si inainte de a iesi din pantece, te-am sfintit si te-am randuit prooroc pentru popoare” (Ieremia 1,5). De aici constatam ca Dumnezeu ofera talantii in functie de ce va face fiecare. Nici un om nu este trecut cu vederea, chiar daca primeste daruri mai putine sau mai mici.

„Si dupa multa vreme a venit stapanul acelor slugi si s-a socotit cu ele. Si apropiindu-se cel care primise cinci talanti, a adus alti cinci talanti, zicand: Doamne, cinci talanti mi-ai dat; iata alti cinci talanti am castigat cu ei. I-a zis stapanul: Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost credincioasa, peste multe te voi pune; intra intru bucuria domnului tau. Apropiindu-se si cel care primise doi talanti, a zis: Doamne, doi talanti mi-ai dat; iata alti doi talanti am castigat cu ei. I-a zis stapanul: Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost credincioasa, peste multe te voi pune; intra intru bucuria domnului tau” (Matei 25,19-23).

Cei doi slujitori din parabola sunt oamenii care primesc un dar de la Dumnezeu si lucreaza cu el, il utilizeaza in folosul personal si al semenilor, fapt pentru care dobandesc rasplata pe pamant si in imparatia cerurilor.

„Apropiindu-se apoi si cel care primise un talant, a zis: Doamne, te-am stiut ca esti om aspru, care seceri unde n-ai semanat si aduni de unde n-ai imprastiat si, temandu-ma, m-am dus de am ascuns talantul tau in pamant; iata, ai ce este al tau” (Matei 25,24-25). Prin atitudinea si cuvintele sale, slujitorul a dovedit ca desconsidera darul primit si nesocoteste dorinta stapanului de a-l folosi in vreun fel.

„Si raspunzand stapanul sau, i-a zis: Sluga vicleana si lenesa, stiai ca secer unde n-am semanat si adun de unde n-am imprastiat? Se cuvenea deci sa dai argintul meu la zarafi si eu, venind, as fi luat ceea ce este al meu cu dobanda” (Matei 25,26-27). De aici invatam ca daca noi nu suntem in stare sa ne descoperim sau sa ne punem in valoare darurile primite de la Dumnezeu, trebuie sa ii lasam pe altii sa ne ajute in acest sens.

Cu siguranta ca stapanul nu astepta de la slujitorul cel lenes castigul obtinut de catre ceilalti doi, insa acesta i-a inselat intru totul increderea, ingropand talantul, nedandu-i posibilitatea de a rodi. El era genul de om care asteapta sa primeasca cat mai mult, fara a face sau oferi ceva in schimb.

Stapanul a zis atunci: „Luati de la el talantul si dati-l celui ce are zece talanti. Caci tot celui ce are i se va da si-i va prisosi, iar de la cel ce nu are si ceea ce i se pare ca are se va lua. Iar pe sluga netrebnica aruncati-o in intunericul cel mai din afara. Acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor” (Matei 25,28-30). Cand i-a oferit talantul, stapanul a fost milostiv. Intrucat sluga lenesa l-a ingropat, in baza dreptatii, stapanul l-a pedepsit. Domnul Hristos a afirmat fara echivoc in acest sens, ca „sluga aceea care a stiut voia stapanului si nu s-a pregatit, nici n-a facut dupa voia lui, va fi batuta mult. Si cea care n-a stiut, dar a facut lucruri vrednice de bataie, va fi batuta putin” (Luca 12,47-48).
In aceasta parabola Domnul Hristos ne prezinta, pe de o parte, ce s-a intamplat atunci cand unii ingeri, sub conducerea lui Lucifer, au dispretuit masura luminii pe care o primisera de la Dumnezeu, si incercand sa o depaseasca, s-au razvratit impotriva Creatorului. Pentru ca s-au pervertit launtric, prin nesocotirea darului primit, au pierdut si masura data lor, iar prin alungarea de la fata lui Dumnezeu s-au transformat din ingeri in demoni.

In limba latina Lucifer inseamna „purtator de lumina”. Daca acest inger ar fi fost din cetele inferioare, s-ar fi umplut de invidie pe ingerii superiori lui, insa el se gasea in imediata apropiere a lui Dumnezeu, de aceea s-a razvratit impotriva Lui, conducand revolta unora dintre puterile ceresti. Prin atitudinea sa, Lucifer a ajuns din inger de lumina stapanitor al tenebrelor.

Pe de alta parte, Domnul Hristos ne arata prin aceasta parabola ca si intre oameni sunt unii care inmultesc talantii, iar altii care ii fac neroditori.

Dintre cei care i-a inmultit, voi prezenta doar exemplul Sfantului Pavel, care marturiseste despre sine ca este: „apostol chemat al lui Iisus Hristos prin voia lui Dumnezeu. Si adauga: Asa sa ne socoteasca pe noi fiecare om: ca slujitori ai lui Hristos si iconomi ai tainelor lui Dumnezeu. Pentru mine insa prea putin inseamna ca sunt judecat de voi sau de vreo judecata omeneasca; de altfel, nici eu insumi nu ma judec; ca nu ma stiu vinovat cu nimic, dar nu prin aceasta m-am indreptatit. Cel ce ma judeca pe mine este Domnul. Asadar, nu judecati ceva inainte de vreme, inainte de a veni Domnul, Cel ce va aduce la lumina pe cele ascunse ale intunericului si va vadi gandurile inimilor. Si atunci fiecare isi va avea de la Dumnezeu lauda. Caci mi se pare ca pe noi, apostolii, Dumnezeu ne-a aratat ca pe cei din urma oameni, ca pe niste osanditi la moarte; fiindca ne-am facut priveliste lumii, si ingerilor, si oamenilor. Noi suntem nebuni pentru Hristos, dar voi, intelepti intru Hristos; noi suntem slabi, dar voi, tari; voi sunteti tinuti in slava, dar noi in necinste! Ocarati fiind, binecuvantam; prigoniti fiind, rabdam; defaimati fiind, mangaiem. Ca gunoiul lumii am ajuns, lepadatura tuturor pana acum” (I Corinteni 1,1 si 4,1-13).

Pe cand se gasea in temnita, Sfantul Apostol Pavel s-a confesat filipenilor: „pentru mine a trai este Hristos, si a muri este castig” (Filipeni 1,21). In ultimii ani ai vietii, Apostolul neamurilor i-a scris ucenicului sau Timotei „eu de-acuma ma jertfesc, si vremea plecarii mele a sosit. Lupta cea buna m-am luptat, calatoria am savarsit, credinta am pazit. De acum mi s-a gatit cununa dreptatii, pe care in Ziua aceea mi-o va da Domnul, Dreptul Judecator” (II Timotei 4,6-8). Intr-adevar, in ziua de 29 iunie a anului 67 a fost martirizat la Roma, taindu-i-se capul, iar prin aceasta a plecat sa se intalneasca cu Domnul Hristos pe care L-a slujit cu atata daruire.

Voi infatisa si cazul unui om care a nesocotit darurile primite de la Dumnezeu. In paginile Sfintei Scripturi citim ca „Abel era pastor de oi, iar Cain, lucrator de pamant. Cain a adus din roadele pamantului jertfa lui Dumnezeu. Si a adus si Abel din cele intai-nascute ale oilor sale si din grasimea lor. Si Domnul a cautat spre Abel si spre darurile lui, dar spre Cain si spre darurile lui n-a cautat. Si s-a umplut Cain de manie si fata-i era posomorata. Si Domnul Dumnezeu i-a zis lui Cain: «De ce te-ai maniat si de ce-ti este fata posomorata? Cand faci bine, oare nu-ti este fata senina? Iar de nu faci bine, pacatul bate la usa si cauta sa te tarasca, dar tu biruieste-l!». Si Cain a zis catre Abel, fratele sau: «Sa iesim la camp!». Si a fost ca in timp ce erau ei pe camp, Cain s-a aruncat asupra lui Abel, fratele sau, si l-a omorat. Si a zis Domnul Dumnezeu catre Cain: «Unde este Abel, fratele tau?» Iar el a zis: «Nu stiu. Au doara eu sunt pazitorul fratelui meu?». Si a zis Domnul: «Ce-ai facut? Glasul sangelui fratelui tau striga spre Mine din pamant. Si acum, blestemat sa fii de pamantul ce si-a deschis gura ca sa primeasca din mana ta sangele fratelui tau. Cand vei munci pamantul, acesta nu-ti va mai da roadele lui; zbuciumat si fugar vei fi tu pe pamant!». Si a zis Cain catre Domnul Dumnezeu: «Pedeapsa mea e mai mare decat as putea-o purta. Daca Tu ma izgonesti acum din pamantul acesta, ma voi ascunde de la fata Ta si voi fi zbuciumat si fugar pe pamant, si oricine ma va intalni, ma va ucide». Si i-a zis Domnul Dumnezeu: «Nu asa, ci oricine-l va ucide pe Cain, inseptit se va pedepsi». Si a pus Domnul Dumnezeu lui Cain un semn, ca tot cel care-l va intalni sa nu-l omoare” (Facere 4,2-15).

Cu toate ca Dumnezeu ii atrasese luarea aminte lui Cain sa isi schimbe atitudinea, pentru ca jertfa lui sa fie bineprimita, acesta fiind plin de invidie, a considerat ca solutia la problema lui este uciderea propriului frate, motiv pentru care a trait chinuit toata viata de rusinea faptelor sale.

Ca o constatare trista, Sfantul Ioan Gura de Aur a afirmat ca „invidia este singurul pacat cauzat de virtutile celorlalti”.

Dumnezeu l-a inzestrat pe om cu libertate, care implica insa o mare responsabilitate. Prea usor oamenii neintariti duhovniceste cad in capcana diavolului. Daca il vad pe un semen de al lor ca le este inferior, il dispretuiesc si il vorbesc de rau. Daca le este superior, il invidiaza si il denigreaza, fara a tine cont de cuvintele Mantuitorului: „Nu judecati, ca sa nu fiti judecati; caci cu judecata cu care judecati, cu aceea veti fi judecati; si cu masura cu care masurati, cu aceea vi se va masura” (Matei 7,1-2).

Cei defaimati si acuzati pe nedrept sa nu se lase atrasi in cursa diavoleasca de a cauta razbunare, pentru ca Sfantul Apostol Pavel i-a indemnat: „Nu va razbunati singuri, iubitilor, ci dati-i loc maniei graite de Domnul, caci scris este: A Mea este razbunarea; Eu voi rasplati” (Romani 12,19). Si Apostolul adauga, „infricosator lucru este sa cazi in mainile Dumnezeului-Celui-Viu!” (Evrei 10.31). Cei care aduc acuze neintemeiate unora care ocupa functii importante, sa ia seama la cuvintele aceluiasi Sfant Apostol: „Tot sufletul sa se supuna inaltelor stapaniri, caci nu este stapanire decat de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt randuite. Pentru aceea, cel ce se impotriveste stapanirii se impotriveste randuielii lui Dumnezeu. Iar cei ce se impotrivesc isi vor lua osanda” (Romani 13,1-2).

Nu conteaza cati talanti a primit fiecare dintre noi, pentru ca „darurile sunt felurite, dar acelasi Duh. Si felurite slujiri sunt, dar acelasi Domn. Si lucrarile sunt felurite, dar este acelasi Dumnezeu, care lucreaza toate in toti” (I Corinteni 12,4-6). Important este sa nu irosim darurile primite, ci sa lucram „ca slujitori ai lui Hristos, facand din suflet voia lui Dumnezeu, slujind cu bunavointa, ca si Domnului, si nu ca oamenilor” (Efeseni 6,6-7).

Noi trebuie sa ne facem datoria unde ne-a randuit Dumnezeu. Asa cum slujitorii care au primit cinci, respectiv doi talanti, i-au dublat, tot asa trebuie sa procedam fiecare dintre noi, acolo unde suntem pusi. Dumnezeu nu asteapta de la nici unul dintre noi sa schimbam fata lumii, dar daca fiecare si-ar implini bine datoria acolo unde se afla, si ar implini poruncile lui Dumnezeu, pamantul ar deveni un adevarat rai terestru.

Intrucat in aceste zile Preacucernicul Parinte Vasile Rus, Vicarul Episcopiei noastre, isi sarbatoreste ziua de nastere, dand slava lui Dumnezeu pentru darul vietii si pentru toate binefacerile revarsate asupra Sfintiei Sale, Il rugam si noi pe Bunul Dumnezeu sa ii faca parte de ani multi si buni in via Lui, sa ii daruiasca sanatate deplina, precum si cat mai multe realizari materiale si spirituale, spre slava lui Dumnezeu si spre mantuirea oamenilor.

Sa ii cantam cu totii „La multi ani!”.

AMIN.

PS PETRONIU

.

12 Februarie 2013

Vizualizari: 2486

Voteaza:

Predica la Pilda Talantilor 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE