Femeia cananeianca - o firimitura a credintei

Femeia cananeianca - o firimitura a credintei Mareste imaginea.

Predica la Duminica a-XVII dupa Rusalii

Femeia cananeianca - o firimitura a credintei 

“O, femeie, mare este credinta ta; fie-ti precum voiesti.” (Matei 15, 28)

Iubiti frati si surori intru Domnul,
Dupa ce predicase si facuse numeroase minuni in tinutul Ghenizaretului, Mantuitorul nostru Iisus Hristos s-a dus in partile Tirului si Sidonului, doua orase asezate pe coasta Mediteranei, metropolele Feniciei, tara cu care se marginea, la nord-vest, Ţara Sfanta. Pe timpul Mantuitorului, Fenicia se mai numea si Siro-Fenicia, deoarece facea parte din provincia Siriei. Locuitorii ei erau descendenti ai vechilor canaaneni, care locuiau odinioara Palestina; deci erau pagani. Pentru acest motiv, din dispret, evreii ii numeau caini.

Mantuitorul Iisus Hristos era cunoscut si prin acele locuri, deoarece la predica de pe munte era prezenta si lumea venita de prin partile Siriei si de pe langa marea Tirului si Sidonului. De aceea, cu toate ca El nu voia sa se stie de prezenta Sa acolo, totusi nu a putut ramane ascuns.

,,Si iata o femeie cananeianca, din acele tinuturi, iesind striga, zicand: Miluieste-ma, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rau chinuita de demon. El insa nu i-a raspuns nici un cuvant; si apropiindu-se, ucenicii Lui Il rugau, zicand: Slobozeste-o, ca striga in urma noastra. Iar El, raspunzand, a zis: Nu sunt trimis decat catre oile cele pierdute ale casei lui Israel. Iar ea, venind, s-a inchinat Lui, zicand: Doamne, ajuta-ma. El insa, raspunzand, i-a zis: Nu este bine sa iei painea copiilor si s-o arunci cainilor. Dar ea a zis: Da, Doamne, dar si cainii mananca din faramiturile care cad de la masa stapanilor lor. Atunci, raspunzand, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credinta ta; fie tie dupa cum voiesti. Si s-a tamaduit fiica ei in ceasul acela“.(Matei 15; 21-28)Drept maritori crestini Sfantul Evanghelist Marcu ne spune ca femeia aceasta era cananeianca, si cu toate ca era pagana, totusi ea, dupa cum se vede, stia ceva despre Mantuitorul Iisus Hristos. Acest lucru il deducem cu usurinta din faptul ca ea L-a numit, nu numai Domn, ci si Fiul lui David. Atat de mult a crezut ca va dobandi tamaduirea fiicei sale, incat, netinand seama ca este de alt neam, a iesit cu toata indrazneala in intampinarea Domnului si L-a rugat pentru fiica ei.

Mantuitorul Iisus Hristos a tamaduit bolile multor bolnavi fara nici o interventie din partea cuiva, era suficienta credinta celui bolnav, sau dragostea pe care o manifestau cei din jurul celui bolnav. Aceasta femeie are si credinta si isi manifesta si dragostea parinteasca fata de fiica sa. Dar, spre uimirea multora, chiar si a ucenicilor sai, Mantuitorul tace. Este o tacere a rabdarii, dar si a manifestarii credintei neindoielnice. De aceea Iisus nu i-a raspuns ei nici un cuvant, pentru ca, silita fiind de tacerea Lui, sa arate, prin staruinta, cat de mare este credinta ei. De fapt tacerea Mantuitorului a fost mijlocul prin care a fost scos in evidenta credinta si evlavia acestei cananeence.
Apare interventia ucenicilor sai, dar Mantuitorul iar ne surprinde. Le da ucenicilor un raspuns fabulos, care surprinde intreg auditoriu prezent, raspuns care de fapt este un test pe care ucenicii trebuie sa-l treaca. ,,Sunt trimis catre oile pierdute ale lui Israel” zice Hristos, punand la incercare credinta ucenicilor sai, care trebuiau sa aiba convingerea ca Hristos este Dumnezeul tuturor.

Pe langa credinta femeia mai este inzestrata si cu nadejde, de aceea are loc actul smereniei, al umilintei. Ingenuchiaza si cu lacrimi in ochi zice: ,,Doamne ajutama“. Precum vedem, ea a crezut ca Iisus este Dumnezeu adevarat si atotputernic. De aceea n-a zis: roaga pe Dumnezeu, sau roaga-Te pentru mine, ci la rugat din toata inima ca pe un Dumnezeu adevarat.

Mantuitorul ne surprinde iar, dand un raspuns care nu are drept scop infruntarea femeii, ci numai sa arate iudeilor credinta ei neclintita in El. ,,Painea“ poate fi fagaduinta facuta de Dumnezeu stramosilor nostri in rai, dar poate fi si fagaduinta facuta de Dumnezeu Evreilor, dar mai mult de atat este cuvantul lui Hristos, care va fi facut cunoscut tuturor neamurilor.

Femaia cananeianca ne surprinde cu raspunsul sau: ,,si cainii“ -adica toate neamurile, inclusiv cei de alte credinte, trebuie sa primeasca ,,firimiturile“-cuvantul evanghelie, mangairea lui Dumnezeu, care ,,cade“, pe care de fapt iudeii-,,stapanii“, nu-l asculta. Pentru aceasta femeie era suficienta doar o faramitura din acest cuvant al lui Hristos, o faramitura care sa vindece suferinta cea cumplita a copilei sale.

Cata intelepciune gasim la aceasta femeie, care ne instiinteaza ca acest cuvant al lui Hristos va mangaia peste veacuri sufletele ranite ale multor oameni de alte credinte. De aceea Hristos ii spune: ,,o femeie mare este credinta ta“.

Femeia cananeianca a avut credinta, a avut intelepciune, a avut smerenie. Daca i-ar fi lipsit din inima statornicia, fiica ei nu s-ar fi tamaduit. A stat tare si neclintita in scopul sau, desi a intalnit multa si mare impotrivire. Pentru aceasta a dobandit implinirea dorintei sale, dupa cum vedem din raspunsul Mantuitorului, cand ii zice: ,,fie tie dupa cum voiesti“. Iubiti credinciosi Multi dintre sfintii si alesii lui Dumnezeu au aratat marea si statornica credinta in El, precum: Noe, Avraam, Moise, proorocii, Apostolii si toti mucenicii care L-au marturisit si si-au pus sufletul pentru El. Unii dintre acestia au fost calauziti direct de Dumnezeu, iar cei mai multi de Sfinta Scriptura, care i-a condus la cunoasterea si credinta in Dumnezeu, caci prin citirea Sfintei Scripturi se naste credinta in Dumnezeu.

Iata in Evanghelia de astazi o femeie in necaz, straina de neamul lui Israel, de credinta cea adevarata si de citirea Sfintelor Scripturi. Aceasta, numai din cele auzite de la unii oameni, crede cu atita tarie in Mintuitorul si in puterea minunilor Lui, incit este vrednica de lauda si de mila Preabunului Dumnezeu. Mintuitorul nostru Iisus Hristos, ca Dumnezeu Atotstiutor, a aratat mai inainte ca multi din pagini vor ajunge la cunostinta de Dumnezeu si la credinta cea dreapta in El, zicind: Si vor veni de la rasarit si de la apus, de la miazanoapte si de la miazazi si vor sedea la masa intru Imparatia lui Dumnezeu (Luca 13, 29).

Negresit aceasta cananeianca era o mama necajita si indurerata, din cauza suferintei fiicei sale care era rau chinuita de diavol. Oricine isi poate inchipui cita durere si mihnire avea biata mama, cind vedea pe fiica sa de atitea ori cazind jos, racnind, lovindu-se cu capul de pamint, scrisnind din dinti si tremurind cu tot trupul cind duhul cel rau o chinuia.

Dar aceasta femeie a infrant pe vrasmasul diavol cu cea mai puternica arma: credinta. Credinta ei statornica, vie, neindoielnica in Iisus Hristos a izgonit pe diavolul din fiica ei. Nici n-a fost nevoie s-o aduca inaintea Mantuitorului, deoarece credinta acestei femei a fost atat de puternica incat Mintuitorul i-a vindecat fiica de la distanta, in clipa cind a rostit cuvintele: ,,O, femeie, mare este credinta ta! Fie tie dupa cum voiesti" .

Credinta puternica vindeca, iarta, izbaveste de primejdii, inviaza din morti, indiferent de loc, de virsta si de distanta. Noi ne rugam in biserica pentru credinciosi si ei primesc ajutor, sanatate si cele de folos, acasa, pe cale, la locul lor de munca. Sa ne intarim prin credinta din exemplul acestei mame din Evanghelie. Sa alungam indoiala in credinta, nepasarea, nesimtirea si impietrirea inimii noastre si necredinta care bintuie peste lume, ca de nu vom avea credinta dreapta, statornica si puternica in Hristos ca aceasta femeie, nu ne vom putea mintui.

Credinta si rugaciunea cu lacrimi au facut cele mai mari minuni in Biserica lui Hristos si in viata crestinilor. Prin savirsirea Sfintei Liturghii si a celor sapte Sfinte Taine, se fac si astazi izgoniri de diavoli din oameni.

De aceea aveti datoria sa mergeti regulat la slujbele Bisericii, sa duceti in familie viata cit mai curata si sa va cresteti copiii in frica de Dumnezeu. Copiii lasati de capul lor, nedusi la biserica, nespovediti permanent si nehraniti cu rugaciunea si cuvintul lui Dumnezeu, ajung rai, betivi, desfrinati, necredinciosi si chiar criminali. Cei care se departeaza de Dumnezeu, de biserica, de parinti, de rugaciune si de cele sfinte, sunt robiti de patimi si diavolii ii arunca in necredinta si in deznadejde.

Se cuvine sa cerem de la Mantuitorul nostru Iisus Hristos sa ne dea credinta femeii cananeence si izgonirea patimilor din inimile noastre. Sa invatam a ne ruga cu rugaciunea ei, rostind mereu aceste scurte cuvinte: “Doamne ajuta-ne sa ne mintuim si sa Te slavim in vecii vecilor!” Amin.

Preot David Marian , parohia Nuntasi, Constanta

 

.

Despre autor

Marian David preot Marian David

Colaborator
84 articole postate
Publica din 03 Ianuarie 2014

14 Februarie 2016

Vizualizari: 1505

Voteaza:

Femeia cananeianca - o firimitura a credintei 5.00 / 5 din 1 voturi.

Cuvinte cheie:

femeia cananeeanca

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE