In vremea aceea a venit Iisus in partile Tirului si ale Sidonului. Si, iata, o femeie cananeeanca, din acele tinuturi, iesind striga, zicand: Miluieste-ma, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rau chinuita de diavol. Iisus insa nu i-a raspuns nici un cuvant; si, apropiindu-se, ucenicii Lui Il rugau, zicand: Da-i drumul, ca striga in urma noastra. Iar El, raspunzand, a zis: Nu sunt trimis decat catre oile cele pierdute ale casei lui Israel. Iar ea, venind, s-a inchinat Lui, zicand: Doamne, ajuta-ma! El, insa, raspunzand, i-a zis: Nu este bine sa iei painea copiilor si s-o arunci cainilor. Dar ea a zis: Da, Doamne, dar si cainii mananca din faramiturile ce cad de la masa stapanilor lor. Atunci, raspunzand, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credinta ta; fie tie dupa cum voiesti! Si s-a tamaduit fiica ei din ceasul acela.
Mantuitorul pleaca din Galileea, din tinutul locuit de israeliti coboratori din binecuvantatul Sem si ajunge in tinuturile locuite de cananeenii coboratori din Ham, cel blestemat. Sfantul Nicolae Velimirovici spune: "Domnul, asadar, pleca de la cei binecuvantati si Se indrepta catre cei blestemati. De ce? Pentru ca cei binecuvantati uitasera pe Dumnezeu si astfel ajunsesera blestemati, iar dintre cei blestemati unii marturisisera pe Dumnezeu si ajunsesera binecuvantati".
In acest tinut, ii iese in intampinare femeia cananeeanca. O femeie care se roaga pentru fiica ei ca si cum s-ar ruga pentru sine. Atunci cand Il Intalneste pe Hristos ii spune: "Miluieste-ma Doamne, Fiul lui David!" sau "Doamne ajuta-ma". Durerea fiicei este traita ca propria ei durere.
Mantuitorul Se face ca nu o aude, caci nu-i raspunde la cerere, nu ia aminte nici la rugamintea ucenicilor Sai - "Slobozeste-o, ca striga in urma noastra", ci ia o atitudine de refuz: “Nu sunt trimis decat catre oile cele pierdute ale casei lui Israel”. Insa, femeia nu e descurajata, si insista in a-I cere ajutorul. Iar Mantuitorul in loc sa-i daruiasca raspuns la cerere, aduce un cuvant si mai aspru asupra ei: "Nu este bine sa iei painea copiilor si s-o arunci cainilor". Chiar si asa, numita caine, femeia nu renunta si ii spune: "Da, Doamne, dar si cainii mananca din faramiturile care cad de la masa stapanilor lor". Iar in urma acestor cuvinte, Domnul ii spune: "O, femeie, mare este credinta ta; fie tie dupa cum voiesti!"
Tacerea Domnului si intarzierea Lui in a oferi un raspuns milostiv femeii de alt neam si de alta credinta fata de cea a evreilor, are menirea de a ne descoperi credinta ei puternica, smerenia profunda si rugaciunea staruitoare.
Potrivit unei traditii de prin secolul al III lea, femeia cananeeanca se numea Iusta, iar fata ei, Berenice. Aceasta femeie ne ofera o lectie despre cum trebuie sa credem si sa ne rugam. Daca ne vom invrednici si noi de masura credintei si rugaciunii acestei femei, vom putea auzi si noi cuvintele: “fie tie dupa cum voiesti!”
Adrian Cocosila
-
Ganduri la Duminica Cananeencei
Publicat in : Duminica a 17-a dupa Rusalii -
Duminica femeii cananeence
Publicat in : Predici de duminica -
Duminica a XVII-a dupa Rusalii - Cananeanca cea credincioasa
Publicat in : Predici - Predica
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.