Sa te rogi pentru binele cuiva si Dumnezeu sa nu te ia in seama pare de neconceput. Sa intervina si cei apropiati Domnului pentru implinirea cererii tale, iar El sa-i ignore, e o nedreptate. Iar ca Domnul sa-ti raspunda intr-un final, dar la modul ca cererea ta nu intra in atributiile Lui si apoi sa te jigneasca , este strigator la cer. Toate acestea s-au petrecut cu femeia cananeeanca (Matei 15, 21-28). Nu stiu cati dintre noi ar fi reactionat precum a raspuns ea. In loc sa se indoiasca, ea cere cu credinta. Nu se supara pe Mantuitorul ca o jigneste in public, dimpotriva, devine mai indrazneata.
In multe din aceste situatii suntem pusi si noi. Si in toate trebuie sa raspundem cu credinta. De ce? Pentru ca nu stim niciodata cand Domnul infometeaza de noi. Ori de cate ori trecem prin astfel de situatii (suntem neluati in seama de Dumnezeu, ignorati, insultati etc) sa ne aducem aminte de episodul cu smochinul neroditor. Domnul flamanzeste si se indreapta spre un smochin. Nu gaseste in el roade, ci doar frunze, iar Domnul blesteama pomul, chiar daca "nu era timpul smochinelor".
La prima vedere putem spune fara retineri ca Dumnezeu este nedrept de vreme ce-i pretinde smochinului roade, atunci cand nu-i vremea recoltei. Si tot atat de nedrept este in ochii nostri cand nu implineste cererea unei femei care se roaga cu credinta. Dar toate aceste nedreptati inceteaza atunci cand realizam ca in fapt e vorba de a fi sau nu de folos lui Dumnezeu.
Chemarii Domnului trebuie sa I se raspunda imediat si fara a impune conditii si tocmeli. Indiferent de cum ne-a raspuns Domnul la cereri, noi trebuie sa fim oricand gata si disponibili pentru Hristos. Nu stim cand anume hotaraste Dumnezeu sa fie hranit de noi si din acest motiv trebuie sa fim tot timpul pregatiti de raspuns afirmativ Domnului. Nu avem dreptul la scuze: Doamne m-ai ignorant, nu m-ai ascultat si de aceea nu sunt pregatit sa te hranesc. Oricand si oriunde omul trebuie sa alerge spre slujirea lui Dumnezeu. Niciodata Hristos nu trebuie sa plece de la noi infometat. Iar cand Hristos este hranit, e semn ca am ajuns la statura omului pe care il doreste Dumnezeu.
In concluzie, putem afirma ca Dumnezeu a venit sa ne scandalizeze pentru a ne mantui.
Sa avem si noi smerenia femeii cananeencei. Sa-i fim recunoscatori ca, in locul nostru, s-a gasit cineva care sa-L bucure pe Hristos. Au fost si altii. Sa ne intareasca Dumnezeu sa fim si noi.
Adrian Cocosila
-
Fie tie dupa cum voiesti
Publicat in : Duminica a 17-a dupa Rusalii -
Ganduri la Duminica Cananeencei
Publicat in : Duminica a 17-a dupa Rusalii -
Duminica femeii cananeence
Publicat in : Predici de duminica -
Duminica a XVII-a dupa Rusalii - Cananeanca cea credincioasa
Publicat in : Predici - Predica
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.