Duminica a XVII-a dupa Rusalii (a Cananeencei), Matei 15, 21-28

Evaghelia Duminicii a XVII-a dupa Rusalii - a Cananeencei: "In vremea aceea a venit Iisus in partile Tirului si ale Sidonului. Si, iata, o femeie cananeeanca, din acele tinuturi, iesind, striga, zicand: Miluieste-ma, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rau chinuita de diavol.

El insa nu i-a raspuns nici un cuvant; si apropiindu-se, ucenicii Lui Il rugau, zicand: Da-i drumul, ca striga in urma noastra. Iar El, raspunzand, a zis: Nu sunt trimis decat catre oile cele pierdute ale casei lui Israel. Iar ea, venind, s-a inchinat Lui, zicand: Doamne, ajuta-ma! El insa, raspunzand, i-a zis: Nu este bine sa iei painea copiilor si s-o arunci cainilor. Dar ea a zis: Da, Doamne, dar si cainii mananca din faramiturile ce cad de la masa stapanilor lor. Atunci, raspunzand, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credinta ta; fie tie dupa cum voiesti! Si s-a tamaduit fiica ei din ceasul acela."

Sfanta Evanghelie din Duminica a XVII-a dupa Rusalii ne arata dragostea fara margini a unei mame indurerate din cauza suferintei fiicei sale. Femeia cananeeanca se identifica in mod deplin cu suferinta copilei sale, iar aceasta o vedem din faptul ca ea nu-I cere Mantuitorului Hristos: „miluieste pe fiica mea“, ci „miluieste-ma“. Astfel, femeia cananeeanca devine model de iubire si purtare de grija a parintilor fata de copiii lor.

Copiii ca persoane umane in crestere sunt darurile cele mai scumpe ale lui Dumnezeu pentru parinti si pentru umanitatea intreaga, care fara copii nu-si mai poate continua existenta. Insa aceste daruri minunate, pentru istorie si vesnicie, trebuie cultivate cu multa atentie, multa iubire si multa rabdare. Nasterea, cresterea si educatia copiilor sunt o lucrare sfanta de implinire a omului prin iubirea fata de cei mai apropiati semeni ai sai: sotia, copiii, rudele, prietenii, vecinii, colegii si toti cei care ii cer ajutor.

Cresterea copiilor in plan biologic si spiritual este si o maturizare a parintilor in iubirea lor darnica, harnica si responsabila. Copiii trebuie educati in duhul Evangheliei iubirii lui Hristos si al valorilor crestine, prin rugaciune si indemn la viata sfanta si fapte bune. In acest sens, Sfantul Ioan Gura de Aur indeamna „parintii sa se ingrijeasca nu de modul cum vor dobandi bani copiii lor, ci de modul cum vor dobandi evlavie si bogatie sufleteasca. Trebuie sa-i educe astfel incat sa nu aiba nevoie de multe lucruri, sa nu se dedea dorintelor vremurilor de astazi. Trebuie inca sa cerceteze cu atentie cand ies copiii lor din casa si cand se intorc, unde se duc si cu cine se intovarasesc. Daca nesocotesc aceste indatoriri ale lor, vor da raspuns in fata lui Dumnezeu“.1

Paternitatea si maternitatea se cultiva prin cresterea si educatia copiilor

Modeland spiritual caracterul copiilor, parintii cultiva totodata bunatatea si nobletea lor parinteasca, astfel incat copiii buni devin fericire pentru parinti, iar parintii buni fericire pentru copii.

In familie se cultiva spiritul comuniunii de iubire paterna, filiala si fraterna, se formeaza personalitatea. Dupa cum tatal sau mama nu sunt in familie fiinte impersonale, tot astfel nici copilul nu este in familie o fiinta impersonala, ci o persoana unica si irepetabila. Copilul are un chip si un nume, iar sufletul sau este chemat la viata pe pamant si in ceruri, omul fiind creat dupa chipul lui Dumnezeu Cel vesnic viu (cf. Facere 1, 26-27).

Cu ajutorul parintilor si al celorlalti membri ai mediului familial si social, copilul isi formeaza prima imagine despre lume si societate, cultiva dragostea de parinti si frati, respectul fata de aproapele si de locurile natale.

Caracterul copiilor nu se formeaza numai prin cuvinte si activitati, ci si prin modul de viata al parintilor, prin exemplul dat de acestia. Legatura armonioasa si afectiva cu parintii, care este mai intensa la varsta copilariei, constituie componenta principala a formarii copilului. Tendinta copiilor de a-i imita pe parinti se mentine chiar si atunci cand acestia isi formeaza propriile familii. Indeosebi legatura armonioasa dintre parinti si a copiilor cu parintii lor este cea mai buna temelie pentru dezvoltarea morala si spirituala a copiilor. Dimpotriva, lipsa armoniei in relatiile dintre parinti influenteaza negativ, uneori intreaga viata a copiilor.

Autoritatea parintilor nu trebuie sa se intemeieze pe asuprire si constrangere, ci pe iubire, dialog si ajutor. Exercitarea ei ca putere opresiva sau violenta da nastere unor stari negative, constientizate mai ales in epoca noastra. Indeosebi in societatea contemporana, care exercita o presiune irezistibila asupra copilului cu multiple posibilitati si tentatii, dialogul parintilor cu fiul sau fiica lor in vederea intelegerii corecte a lucrurilor este deosebit de necesar. Copilul nu este chemat sa urmeze in viata un drum intamplator, ci trebuie sa-si aleaga propriul drum dintr-o multime de posibilitati care i se ofera. In acest sens, el trebuie ascultat, ajutat si indrumat.

In vremea noastra cauzele nefericirii copiilor si tinerilor - precum saracia, deruta profesionala, drogurile, alcoolismul, nesiguranta vietii de maine, deprimarea etc. - s-au inmultit intr-un mod alarmant. In aceste conditii, sporirea atentiei si a iubirii parintesti in lucrarea de crestere si educatie a copiilor constituie o nevoie vitala.

Iubirea copiilor fata de parintii lor cuprinde in sine implinirea indemnului Sfintei Scripturi, si anume: „Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta…“ (Iesire XX, 12), iar aceasta cinstire se exprima prin dragoste fiasca, ascultare, buna purtare, sarguinta la invatatura si fapte bune.

In acelasi timp, copiii si tinerii trebuie sa respecte si sa pretuiasca pe toti educatorii, invatatorii si profesorii lor care-i educa si-i formeaza ca sa devina oameni luminati si competenti, pe preotii si pe nasii lor de Botez - parintii spirituali -, care ii calauzesc pe calea credintei si a mantuirii, a sfinteniei si a bucuriei duhovnicesti.

Prin studiu, cu timp si fara timp, si activitati educative, copiii valorifica cei mai frumosi ani ai vietii, folosind timpul in mod eficient pentru a deveni oameni intelepti si competenti, buni si pasnici, harnici si darnici.

Sfantul Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei, indeamna tinerii sa invete asemenea albinelor, care „nu se duc fara nici o alegere la toate florile, nici nu incearca sa aduca tot ce gasesc in florile peste care se asaza, ci iau cat le trebuie pentru lucrul lor, iar restul il lasa cu placere. Noi, daca suntem intelepti, sa luam din carti cat ni se potriveste noua si cat se inrudeste cu adevarul, iar restul sa-l depasim. Si dupa cum atunci cand culegem flori de trandafir dam la o parte spinii, tot asa, in astfel de scrieri, sa culegem tot ceea ce ne este folositor si sa ne ferim de ce este vatamator“.2

Familia crestina trebuie aparata si ajutata

In societatea secularizata de azi, aflata in criza economica si financiara, dar mai ales spirituala, in care familia crestina se confrunta cu grave probleme de ordin economic si moral, social si spiritual, apararea, promovarea si consolidarea institutiei sacre a familiei pe temelia valorilor evanghelice netrecatoare, pe bunatate si responsabilitate, pe demnitate si solidaritate trebuie sa fie o preocupare permanenta a Bisericii in lucrarea ei sociala si misionara.

Societatea contemporana, chinuita de egoism si indiferenta, devine adesea „o aglomeratie de monade inchise“, fara comuniune de iubire reala si solidara intre oameni. Intr-un spatiu al profitului neconditionat, definit prin transformarea fiintelor umane in obiecte sau in cifre cu semnificatii economice si profitabile, copiii devin adesea simple obiecte si tinte vulnerabile sau total ignorati.

Pentru a preveni astfel de rani deschise in viata familiei, oamenii trebuie sa invete sa ii respecte pe copii si sa ii inteleaga. Mantuitorul Iisus Hristos i-a primit cu dragoste pe copii si pe tineri si i-a ascultat cu seriozitate. Aceste doua coordonate trebuie sa caracterizeze relatiile autentice si nece-sare, desconsiderate, astazi, sub pretextul afirmarii libertatii individualiste a omului contemporan. Instabilitatea familiala, divortul, violenta, diminuarea fidelitatii conjugale, dispretul fata de valorile traditionale au condus la traumele actuale suferite de cei lipsiti de aparare, drame ignorate sau considerate simple informatii oferite de mass-media. Desi Legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copiilor mentioneaza „principiul interesului superior al copilului“ (art. 2 (2)), exploatarea, parasirea, rapirea sau uciderea copiilor reprezinta pacate savarsite, in continuare, la adapostul indiferentismului, al consumismului si al profitului material, trasaturi definitorii ale societatii contemporane secularizate si consumiste.

Biserica trebuie sa coopereze cu familia si scoala in educatia copiilor si tinerilor

Alaturi de parintii trupesti ai copiilor, slujitorii Sfintelor Altare, ca parinti sufletesti, sunt datori sa ii ocroteasca pe copii, pe cei mai mici fii ai Bisericii, prin iubire parinteasca, prin sfat bun, prin indemn la viata spirituala si prin programe pastorale pentru copii si pentru parintii lor. Parintii copiilor trebuie sa redescopere, impreuna cu slujitorii Bisericii, grija pentru copii, puterea rugaciunii curate si ajutorarea spirituala si materiala a copiilor, importanta edu-catiei crestine si frumusetea iubirii parintesti, daruri necesare cinstirii altarului sfant al familiei, binecuvantat de Dumnezeu si asezat la temelia vietii umane.

In fata provocarilor din societatea de azi, Biserica nu poate sa ramana indiferenta, pentru ca misiunea ei consta tocmai in vestirea Evangheliei iubirii lui Hristos pentru lume si a modului de vietuire in conformitate cu aceasta.

Astfel, prin demersul educational-formativ din cadrul orelor de religie, Biserica vine in ajutorul elevilor promovand cunoasterea lui Dumnezeu - Creatorul cerului si al pamantului, a omului creat dupa chipul lui Dumnezeu, a universului ca dar al lui Dumnezeu, a valorilor moralei cres-tine, precum: prietenia, dragostea, pacea, dreptatea, reconcilierea, responsabilitatea, solidaritatea si cooperarea intre semeni, ca principii de baza ale credintei si vietii crestine. Educatia religioasa, realizata prin intermediul lucrarii Bisericii in scoala, reprezinta o sansa, care se ofera fiecarui elev, de cunoastere a Cuvantului lui Dumnezeu, ca izvor de lumina pentru viata omului dornic de iubire si fericire eterna.

In complementaritate cu sistemul educational religios desfasurat in scoala, Biserica Ortodoxa Romana a implementat, incepand cu anul 2006, un program intitulat „Hristos impartasit copiilor“. Programul se adreseaza tuturor copiilor si tinerilor cu varste cuprinse intre 6 si 17 ani cu speranta constanta de a deschide mintea si sufletul acestora spre valorile credintei crestine.

Proiectul „Hristos impartasit copiilor“ a rodit nu numai prin rezultatele frumoase obtinute la nivel national, ci si prin generarea altor programe educationale, ca de pilda, „Alege scoala!“ si „Copilul invata iubirea lui Hristos“, prin care copiii invata cat de necesara este educatia intelectuala, dar si cea spiritual-filantropica, de ajutorare a semenilor aflati in dificultate.

Omul contemporan, prins in mreaja unei societati materialist-consumiste, a profitului imediat, se grabeste si cauta sa simplifice ori sa reduca fericirea la castigul material si la existenta biologica terestra, uitand de bogatia sufleteasca a virtutilor ca iubire de Dumnezeu, de adevar, de dreptate, de sfintenie si de viata vesnica. De aceea, trebuie sa intelegem ca educatia crestina a copiilor, pe langa formarea caracterelor umane in spiritul credintei crestine, are drept scop sa formeze nu doar cetateni ai patriei pamantesti, ci si cetateni ai Imparatiei cerurilor, ai comuniunii de iubire vesnica divino-umana. Astfel, cateheza crestina trebuie sa-i invete pe copii sa cultive valori profund umane si sfinte, care nu se limiteaza la materie, profit imediat si viata biologica terestra, ci evidentiaza pe om ca fiinta capabila de iubire eterna, in lumina si fericirea Preasfintei Treimi.

In Biserica invatam de la Sfintii Parinti ca educatia tinerilor si a copiilor este o arta, si nu una intamplatoare, ci ea este cea mai insemnata dintre arte. Astfel, Sfantul Ioan Gura de Aur spune: Nu exista nici o alta arta mai mare decat aceasta. caci ce este egal cu faptul de a armoniza sufletul si de a forma gandirea tanarului? („Despre slava desarta si cum trebuie parintii sa-si creasca copiii“).

Pe langa educatia copiilor si a tinerilor, grija parinteasca pentru acestia se arata si in grija pentru sanatatea lor fizica si duhovniceasca. In acest sens, mai ales copiii saraci trebuie ajutati de parohie si de programele social-filantropice ale Bisericii, pentru a simti iubirea lui Hristos pentru ei.

Casele pentru copii orfani, centrele de zi pentru copii ale Bisericii au ca lumina calauzitoare iubirea milostiva a lui Hristos aratata fata de copii si tineri, asa cum a aratat-o fata de fiica bolnava a femeii cananeence, vazand credinta tare a mamei, izvorata din iubirea ei indurerata.

Sa ne rugam Bunului Dumnezeu, Parintele luminilor, sa daruiasca parintilor, copiilor si tuturor celor ce ajuta familiile care nasc si cresc copiii in credinta si viata sfanta, in iubirea fata de Dumnezeu si de aproapele, „toata darea cea buna si tot darul cel desavarsit“ (cf. Iacob 1, 17), pace si sanatate, bucurie si ajutor pe calea credintei luminate si a faptelor bune, spre slava Preasfintei Treimi, bucuria familiei, binele Bisericii si al societatii. Amin.

Note:
1 Despre feciorie. Apologia vietii monahale. Despre cresterea copiilor, E.I.B.M.B.O.R., Bucu-resti, 2007.
2 Sfantul Vasile cel Mare, Omilii si Cuvantari, „Omilia a XXII-a. Catre tineri“, in Colectia PSB, serie noua, vol. I, Editura Basilica, Bucuresti, 2009, p. 321.

† DANIEL Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

.

• Duminica a XVII-a dupa Rusalii - Canaaneanca
  Publicat in : Religie
• Parintele Cleopa - Predica la Duminica a XVII-a dupa Rusalii
  Publicat in : Predici de duminica
• Duminica a XVII-a dupa Rusalii - Cananeanca cea credincioasa
  Publicat in : Predici - Predica
• Dumnezeu a venit sa ne scandalizeze
  Publicat in : Editoriale