Pe 2 februarie 2025, in biserici se va citi Evanghelia vindecarii fiicei femeii cananeence. Mantuitorul iese din tinuturile natale si merge in teritoriile Tirului si Sidonului, tinuturi care nu erau locuite de evrei. E o prefigurare a faptului ca Evanghelia avea sa fie vestita la toate neamurile, ca toate sunt chemate la mantuire.
Iubirea Mantuitorului fata de oameni nu cunoaste granite. Chiar daca femeia cananeanca era de un alt neam, El isi arata dragostea fata de ea, asa cum a facut-o si cu alte persoane de alt neam si credinta: sutasul, samarineanca etc. Nu trebuie sa uitam ca Biserica se roaga pentru intreaga lume.
Femeia cananeanca cere ajutorul de la Hristos pentru fiica sa, posedata de diavol. Este chipul persoanei care se roaga pentru cei care nu se mai pot ruga pentru ei insisi.
Evanghelia din aceasta duminica ne descopera cat de importanta este credinta staruitoare si smerenia. Femeia ii cere ajutorul, iar Hristos intarzie sa-i raspunda. Si interventia ucenicilor: "Elibereaz-o, ca striga in urma noastra", este in zadar. Insa, nu pentru ca era lipsit de putere in ceasul acela, ci pentru a ne descoperi cat de mare era credinta acestei femei.
Si nu doar ca intarzie sa-i raspunda, ci o numeste caine, chipul omului necurat. Iar aceasta nu se simte jignita, ci continua sa se roage. Iar datorita credintei sale, Mantuitorul i-a zis: "O, femeie, mare este credinta ta; fie tie dupa cum voiesti! Si s-a tamaduit fiica ei din ceasul Acela” (Matei 15, 28). Parintele Nicolae Steinhardt spune: "Vocativul acesta exclamativ e absolut unic in Evanghelii. Tot unic este si adjectivul mare din sintagma mare este credinta ta. Nimanui altcuiva nu-i spune Domnul mare este credinta ta. Si tot nimeni nu se invredniceste de cinstitoarea, aleasa, suprema invoire: fie tie dupa cum voiesti. Nu (ca celorlalti) "dupa credinta ta", ci "dupa cum voiesti". E o nuanta care nu ne poate scapa”.
Cand Mantuitorul i-a raspuns, i-a grait: "Nu este bine sa iei painea copiilor si s-o arunci cainilor". Si aceasta a raspuns: "Asa este, Doamne, dar si cainii mananca din faramiturile ce cad de la masa stapanilor lor". Legat de aceste versete, parintele profesor Stelian Tofana spune: "Asa este! Sunt un caine, daca asa cred evreii despre mine, dar eu ma multumesc si cu o faramitura, daca mai mult nu pot primi. Ofera-le painea lor, evreilor, daca pentru ei e pregatita, si mie da-mi doar o faramitura. O faramitura a lui Dumnezeu e cat un cuptor mare de paine al oamenilor. O faramitura din darul lui Dumnezeu e cat tot darul adunat la un loc al oamenilor".
Iata de ce Biserica i-a dedicat o duminica si continua sa ne vorbeasca an de an despre credinta ei.
Adrian Cocosila
Evanghelia Duminicii a XVII-a dupa Rusalii (A femeii cananeence) Matei 15, 21-28
"In vremea aceea a venit Iisus in partile Tirului si ale Sidonului. Si, iata, o femeie cananeeanca, din acele tinuturi, iesind striga, zicand: Miluieste-ma, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rau chinuita de diavol. El insa nu i-a raspuns nici un cuvant; si apropiindu-se, ucenicii Lui Il rugau, zicand: Da-i drumul, ca striga in urma noastra. Iar El, raspunzand, a zis: Nu sunt trimis decat catre oile cele pierdute ale casei lui Israel. Iar ea venind, s-a inchinat Lui, zicand: Doamne, ajuta-ma! El insa, raspunzand, i-a zis: Nu este bine sa iei painea copiilor si s-o arunci cainilor. Dar ea a zis: Da, Doamne, dar si cainii mananca din faramiturile ce cad de la masa stapanilor lor. Atunci, raspunzand, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credinta ta; fie tie dupa cum voiesti! Si s-a tamaduit fiica ei din ceasul acela".
-
Staruinta in rugaciune
Publicat in : Duminica a 17-a dupa Rusalii
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.