Tie ti s-a poruncit doar atat: sa faci rugaciuni pentru cel ce te-a vatamat. Ce hotarare trebuie sa ia in privinta acestuia, Dumnezeu Si-a lasat-o pe seama Lui. Niciodata nu vei putea tu sa te razbuni cum te va razbuna El, daca nu blestemi pe cel vinovat, ci-l lasi pe Dumnezeu sa hotarasca.

Caci chiar daca iertam celor ce ne-au gresit si ne impacam cu ei si ne rugam pentru dansii, Dumnezeu nu-i iarta, daca nu se schimba si dansii si nu se fac mai buni. Si nu-i lasa, pentru ca are in vedere folosul lor. Pe tine te lauda si intelepciunea ta o primeste pe ei, insa ii pedepseste, pentru ca sa nu se faca prin iertarea (data de intelepciunea) ta mai rau. Adesea, multi fiind mustrati pentru ca nu s-au induplecat sa se impace cu dusmanii, au gasit de cuviinta sa se dezvinovateasca de rautatea lor in acest fel: "Nu vreau sa ma impac, ca sa nu-l fac mai rau, mai hain, si sa nu ma dispretuiasca dupa aceea si mai mult". Si pe langa aceasta mai spun si aceea: "Multi oameni cred ca din slabiciune ma duc eu mai intai sa ma impac". Toate acestea sunt desertaciuni.

Ochiul cel neadormit a vazut cugetul tau; de aceea nu trebuie sa tii deloc seama de tovarasii tai de robie, cand e vorba sa indupleci pe judecatorul ce are sa te judece. Iar daca stai pe ganduri de teama ca dusmanul sa nu se faca si mai rau din pricina omeniei tale, apoi afla ca nu asa se face mai rau, ci mai rau se face daca nu te impaci cu el. Chiar daca ar fi omul cel mai pacatos, si chiar daca nu ar spune nimic, el va incuviinta felul tau de purtare, si in cugetul lui va cinsti blandetea ta. Daca, in ciuda magulirilor si cu toata omenia va starui in aceeasi rautate, va avea ca pedepsitor foarte crunt pe Dumnezeu. Tu arata toata dragostea pentru fratele tau si nu-i ierta greselile din dorinta ca el sa capete o pedeapsa si mai mare, ci din iubire si cuget binevoitor.

Dar aceasta sa stii bine: cu cat te va nesocoti mai mult, cand cauti sa te iei cu binele pe langa el, cu atat isi va atrage asupra capului sau o pedeapsa mai mare din partea Celui de sus. O asemenea purtare e o vina pentru el, o lauda pentru tine. Lauda pentru tine pentru ca, desi l-ai vazut ca ajunge astfel (mai rau), nu te-ai lasat de a-l lua cu binele, ca sa faci voia lui Dumnezeu. Pentru acela e insa un pacat, pentru ca omenia ta nu l-a facut mai bun. Pavel spune ca e mai bine ca altii sa fie invinovatiti din pricina noastra, decat noi din pricina altora.

Si nu-mi spune nici vorbele astea nesarate: "Sa nu-si inchipuie ca am alergat la el de teama, ca sa nu ma dispretuiasca si mai mult". Astea-s vorbe pornite din un suflet copilaresc, nechibzuit, care e uluit de slava lumeasca. Inchipuie-ti ca ai venit de teama, dar plata iti va fi cu atat mai mare, cand stiind si acestea, ai rabdat totul de hatarul lui Dumnezeu. Cel care vaneaza slava cea lumeasca si care de aceea se impaca, acela e oprit de la castigul provenit din rasplata. Cel care stie bine ca multi il vor si batjocori si-l vor ocari, si care totusi chiar asa mai incearca sa se impace, va avea parte de o cununa indoita si intreita. Si acesta e cu adevarat cel ce face asta pentru Dumnezeu. Nu-mi spune, mi-a facut cutare si cutare neajuns. Chiar daca s-ar fi dovedit fata de tine vinovat de toate rautatile omenesti si asa Dumnezeu ti-ar fi poruncit sa-i ierti totul.

Sfantul Ioan Gura de Aur

.