Marele pacat al lumii contemporane e sumbra ei alergare pe caile libertatii tragice. Omul modern, inarmat cu un complex al unei ratiuni fara un temei etic, si-a construit taria vietii lui pe o roca sfaramicioasa a unei tehnocratii ce are la baza numai materia si procesul ei mecanic cu toate urmarile decaderilor fizice si chiar intelectuale ale omului. Si totusi ei o spun cu mandrie, ca s-au eliberat de metafizic si de sacru, dobandind o independenta umana. Acum ei limiteaza viata numai la un proces teluric, cu totul temporar. Senzualismul, tropaitul de pe stadioane si amenintari de pumni si de atomi e tot ce da tarie efemera de afirmare a omului! O alergare dupa vane mariri stapaneste pe cei mai multi! Compromisul fara de nici un scrupul moral e legea ascensiunii lor!
Sub acest cer mundan, cu astfel de eronate calcule, ei contesta totul si ameninta cu o antropologie viciata! Comuniunea omului, ei o vad numai pe aceea cu hrubele pamantului, de ale carui catarami unsuroase ei se tin cu toata taria.
De aceea, pe drept, Madame Roland, in timpul Revolutiei Franceze, a strigat: "O, Libertate, ce crime se savarsesc in numele tau! " La aceasta tragedie a vietii a dus aceasta libertate independenta fata de Dumnezeu si de sacru, pe care necredinciosii insisi au ales-o! In acest flux istoric dramatic coboara adesea si tineretul si copiii chiar ai timpurilor noastre, infierbantati de o libertate tragica. Ei cauta mereu sa rupa stavilele bunelor moravuri! Ei se ascund chiar intr-o alergare gresita in adancurile a tot felul de pacate ce le savarsesc la intuneric! Unii ca acestia, precum se spune in Biblie, "folosesc libertatea ca prilej de a sluji trupului" (Galateni 5: 13).
Si totusi, si pentru unii ca acestia, ca si pentru omenirea toata, mai este o salvare, cu un cer senin de spiritualitate crestina! Sub boltile bisericilor, e o imparatie a lui Dumnezeu, cu priviri parintesti de asteptare a intoarcerii fiului ratacit; cu un altar de jertfa a lui lisus Hristos, Ce mereu se sacrifica pentru mantuirea lumii; cu o Sfanta Evanghelie, in care flacareaza adevarul absolut; cu o revarsare de puritate si sfintenie a darurilor Sfantului Duh in Sfintele Taine; cu norul de marturii istorice al tuturor sfintilor, care-s pilde vrednice de urmat in impacarea omului cu om si a omenirii cu Dumnezeu.
In Sfintele Biserici noi suntem chemati sa fim casnicii lui Dumnezeu, traind dupa voia Sa ce ne da o demnitate divina a vietii, cu totul superioara. Pozitiv, lisus Hristos cere sa avem cele doua iubiri, de Dumnezeu si de oameni, care arunca vrajba si ura, razboiul si jaful, otrava pacatului si a uciderilor.
In omenire, lisus Hristos e Intelepciunea insasi si Cuvantul care a zidit si continua sa zideasca o omenire noua. El doreste sa repuna omul in paradisul pierdut. Caci si dintru inceput si prin veacuri, pacatul e acela care izgoneste si arunca pe om la pamant si-n iadul vietii. De aceea, glasul lui Dumnezeu, prin profetul de demult, striga si astazi fiecaruia dintre noi: "De veti vrea si de ma veti asculta, bunatatile pamantului veti manca. Iar de nu veti vrea si nu ma veti asculta, atuncea sabia va va manca" (Isaia 1: 19-20).
Libertatea alegerii insa, depinde de noi, de a fi in rai ori in iad, incepand chiar de aici, de pe acest pamant! Responsabilitatea o avem fiecare dintre noi, de a alege binele, ori, vai, libertatea tragica!
Pr. Dr.
(din volumul "De la Antim la Pocrov – marturii si marturisiri”, 1984)
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.