Sfanta Mucenita Paula este praznuita pe 3 iunie. Sfanta Mucenita Paula s-a născut din părinţi credincioşi şi din tinereţe aprinzându-se cu inima spre dragostea lui Hristos, îşi păzea fecioria sa pentru Mirele Cel fără de moarte şi se sârguia să se afle vrednică de cămara cerească. Apoi, rămânând orfană de părinţi şi având averi îndestulate, înconjura temniţele şi cercetă pe cei legaţi care pătimeau pentru Hristos, cumpărând cu aur pe străjeri pentru a intra în temniţă la sfinţi. Ea slujea robilor lui Hristos, dându-le toate cele trebuincioase din averile sale; celor chinuiţi de foame şi de sete le aducea hrană şi băutură; celor dezbrăcaţi le dădea îmbrăcăminte; trupurile cele rănite ale mucenicilor şi bubele cele cu puroaie le tămăduia, spălându-le, ştergându-le, punându-le plasturi tămăduitori şi învelindu-le cu pânze curate. Şi sărutându-le rănile lor cele primite pentru Hristos, îi rugă cu lacrimi să se roage lui Dumnezeu pentru dânsa ca să nu o lipsească pe ea de mila Sa.
Această mireasă aleasă a lui Hristos se ducea şi la Sfântul Luchilian, care şedea cu tinerii în temniţă din Nicomidia şi se îndulcea de învăţăturile lui cele folositoare. Iar când sfântul era muncit împreuna cu acei tineri, ea privea la nevoinţa lor şi în taina inimii sale se rugă cu dinadinsul lui Hristos pentru dânşii, ca să întărească pe robii Săi şi să le dea răbdare şi ajutor, ca să poată răbda ei muncile până la sfârşit, pentru slavă sfântului Său nume. Apoi, după ce se risipea mulţimea, ea se ducea la locul acela unde erau munciţi sfinţii şi adună sângele lor cel vărsat pe pământ, şi-l păzea la sine cu o mare sfinţenie. Iar când duceau pe bătrân şi pe cei patru tineri în Vizantia la moarte, ea îi urmă slujindu-le.
Şi după ce Sfinţii tineri au fost tăiaţi, aceasta sfânta fecioară le-a adunat cinstitele lor trupuri şi le-a îngropat cu bună cucernicie. Iar după sfârşitul Sfântului Luchilian şi a sfinţilor tineri, făcând cele de mai înainte, s-a întors iarăşi în Nicomidia, slujind cu dragoste sfinţilor mucenici. Deci, fiind cunoscută de păgâni că este creştină, au prins-o- şi au adus-o la judecata înaintea aceluiaşi Silvan. Acolo, după multe momeli amăgitoare şi îndemnuri îngrozitoare, corniţele văzând-o neînduplecata, a poruncit să o bată mult fără milă cu beţe şi cu toiege. Şi slăbind ea cu trupul, nu cu duhul, de rănile cele multe, i s-a arătat îngerul Domnului şi a tămăduit-o. Deci muceniţa câştigând sănătate trupească, s-a arătat mai îndrăzneaţă şi mai viteaza în munci. Atunci au bătut-o cu asprime peste gură, deoarece a ocărât cu cuvinte batjocoritoare pe muncitor.
După aceasta au aruncat-o în temniţă şi, scoţând-o iarăşi la cercetare, au aruncat-o într-un cuptor foarte ars, dar a ieşit din cuptor fără de vătămare; de vreme ce şi la ea, ca şi la sfinţii mucenici cei mai dinainte, puterea lui Dumnezeu a răcorit tăria focului, ca să nu se atingă văpaia cea arzătoare de mireasă lui Hristos. Iar după toate acestea, muncitorul a osândit-o la moarte şi a trimis-o la Vizantia că acolo să-şi ia pedeapsa, unde s-a sfârşit şi Sfântul Luchilian cu acei tineri.
Şi când a ajuns muceniţa lui Hristos la locul acela, unde Luchilian a suferit pentru Hristos moarte pe cruce, a mulţumit lui Dumnezeu, Cel ce a învrednicit-o de cunună mucenicească şi de împărtăşirea cu sfinţii.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.