Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, in sedinta sa de lucru din 5 iulie 2012, mentinand in vigoare hotararea din 15 iunie 1928, reconfirmata la 20 februarie 1933, a luat mai multe hotarari fata de practica necrestina a incinerarii mortilor, dupa cum ne informeaza Cancelaria Sfantului Sinod:
Din marturiile scripturistice, patristice, istorice si arheologice reiese ca Biserica a practicat de la inceput pana astazi inhumarea (inmormantarea). Ea corespunde invataturii Bisericii despre trup si datoriile fata de el, trup care trebuie sa fie redat pamantului din care a fost luat.
Biserica Ortodoxa Romana a avut si are o atitudine clara si ferm exprimata fata de cei care s-au incinerat sau se vor incinera, consacrata prin hotararea sinodala din anul 1928 si reconfirmata prin hotararea sinodala din anul 1933, asupra carora nu s-a mai revenit in nici un fel, intrucat acestea exprima punctul de vedere oficial al Bisericii noastre, fiind de datoria oricarui slujitor al Bisericii Ortodoxe Romane sa respecte aceste hotarari, iar din punct de vedere pastoral, sa lamureasca si sa determine pe credinciosi sa respecte traditia bimilenara a inhumarii crestinilor.
Abuzand de lipsa de informare corecta a credinciosilor si de acceptarea facila si fara discernamant de catre acestia a practicii incinerarii mortilor, ingaduita de unele biserici crestine din Occident si din America, unii preoti caterisiti sau depusi din treapta, doritori de castig si in totala separare de Biserica, savarsesc slujba de prohodire a celor decedati chiar in incinta crematoriului.
Exista si situatii in care incinerarea s-a facut fara voia sau impotriva dorintei celui decedat, din motive obiective (financiare sau legale, legi specifice unor state in care incinerarea este obligatorie). In astfel de situatii, chiriarhul este singurul care are autoritatea de a acorda sau nu dispensa, prin iconomie, in urma studierii amanuntite a fiecarui caz in parte, cu precizarea ca, pentru astfel de cazuri, slujba ce se va savarsi la depunerea urnelor funerare in cripte ar putea fi doar slujba Trisaghionului cu pomenire individuala.
Permanenta Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucurestilor, in sedinta din 20 martie 2012, a hotarat elaborarea unei circulare in legatura cu practica necrestina a incinerarii mortilor, in care sa se prevada indatorirea fiecarui cleric de a se conforma hotararii Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane din anii 1928 si 1933, avand obligatia de a-i indruma pe credinciosi sa respecte cu sfintenie practica ortodoxa a inhumarii (inmormantarii) celor adormiti si sa nu accepte incinerarea (arderea trupului celui decedat).
Apreciind ca problema incinerarii mortilor este comuna tuturor eparhiilor si ca masura adoptata de Permanenta Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucurestilor trebuie extinsa printr-o hotarare a Sfantului Sinod la nivelul tuturor centrelor eparhiale, in conformitate cu prevederile art. 14 alin. (1) lit. a) din Statutul pentru organizarea si functionarea Bisericii Ortodoxe Romane, potrivit carora „Sfantul Sinod pastreaza unitatea dogmatica liturgica si canonica, statutara si regulamentara in Biserica Ortodoxa Romana, precum si comuniunea cu intreaga Biserica Ortodoxa'; ca urmare a discutiilor care au avut loc pe marginea propunerilor Comisiei pastorale, monahale si sociale, precum si a votului unanim exprimat, Sfantul Sinod a hotarat:
1. Mentine in vigoare urmatoarea hotarare a Sfantului Sinod din 15 iunie 1928, reconfirmata prin hotararea Sfantului Sinod din 20 februarie 1933:
a. „Preotii sa previna din vreme pe enoriasi, atragandu-le atentia ca, in cazul cand cineva dintre ei ar voi sa se incinereze, Biserica le va refuza orice asistenta religioasa, fie la inmormantare, fie la pomenirea pentru morti dupa inmormantare.
b. Inainte de oficierea slujbei de inhumare (inmormantare) a unui crestin, preotul slujitor sa se informeze de la familia defunctului, la care cimitir va fi inmormantat cel decedat.
c. Celor ce totusi au fost incinerati sau se vor incinera din proprie vointa, sa li se refuze orice serviciu religios, atat la inmormantare, cat si la pomenirile pentru morti.'
2. In situatia in care incinerarea s-a facut fara voia sau impotriva dorintei celui decedat, din motive obiective (financiare sau legale, legi specifice unor state in care incinerarea este obligatorie), chiriarhul este singurul care are autoritatea de a acorda sau nu dispensa, prin iconomie, in urma studierii amanuntite a fiecarui caz in parte, cu precizarea ca, pentru astfel de cazuri, la depunerea urnelor funerare in cripte, se poate oficia doar slujba Trisaghionului cu pomenire individuala.
3. Preotii care se abat de la hotararea Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane privind practica incinerarii mortilor vor fi opriti de la lucrarea preoteasca si trimisi in judecata Consistoriului eparhial, spre sanctionare.
4. In cazul fostilor preoti, caterisiti sau depusi din treapta, care savarsesc slujba de prohodire chiar in incinta crematoriului, Inaltpreasfintitii si Preasfintitii Parinti Chiriarhi vor sesiza autoritatile competente pentru interzicerea accesului acestora in crematorii si cimitire si pentru sanctionarea penala, intrucat folosesc calitati mincinoase (de cleric al Bisericii Ortodoxe Romane) pentru a obtine un folos material injust, pagubind familiile indoliate (art. 215 alin. (2) Cod penal, infractiunea de inselaciune).
5. Inaltpreasfintitii si Preasfintitii Parinti Chiriarhi vor adopta masurile cuvenite pentru instiintarea clerului din fiecare eparhie despre continutul prezentei hotarari si despre obligativitatea acesteia in cuprinsul Bisericii Ortodoxe Romane.
6. Centrele eparhiale vor lua masurile necesare referitoare la indatorirea pastoral-misionara de a catehiza credinciosii cu privire la invatatura de credinta ortodoxa despre inhumare (inmormantare) si respingerea practicii incinerarii precum si de a acorda atentia cuvenita pastoratiei individuale a persoanelor indoliate.
7. Centrele eparhiale vor lua masuri in legatura cu indatorirea clerului de a promova, inclusiv prin forta exemplului ajutorarea familiilor indoliate, pentru ca lipsa banilor sa nu fie un motiv de a incinera pe cei decedati, considerand ca inhumarea ar fi prea costisitoare.
Sursa: basilica.ro
-
Credinta in viata de apoi in crestinism
Publicat in : Editoriale -
Viata de apoi in Babilonul antic
Publicat in : Babilonieni si Asirieni -
Viata de apoi in budism
Publicat in : Budism -
Viata de apoi la Celti
Publicat in : Celtii -
Viata de apoi in China antica
Publicat in : Confucianismul
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.