S-a nascut la 6 februarie 1807 in satul Pokrovskoie, gubernia Vologda, in familia unui demnitar instarit. Din copilarie ii placea sa citeasca carti duhovnicesti. De la varsta de 15 ani incepe sa viseze la viata monahiceasca si la intrarea in manastire, dar este trimis de catre tatal sau la Scoala superioara de inginerie militara de la Sankt-Petersburg. La examen era de fata si viitorul imparat, marele cneaz Nicolai Pavlovici.Infatisarea nobila a tanarului si cunostintele sale stralucite l-au interesat pe marele cneaz, care l-a invitat la palatul Anicikov, resedinta sa. Din acest timp Briancianinov devine pensionarul marelui cneaz. In aceasta perioada Briancianinov frecventa casa prezidentului Academiei de Arte, Alexei Olenin, unde, conform traditiei, se adunau dintotdeauna scriitorii, artistii, savantii.Aici el se intalnea cu Puskin, Gnedici, Krilov, isi citea compozitiile sale ramase noua necunoscute.

Dar slava unui scriitor nu-l interesa.Impreuna cu colegul sau Mihail Cihacev, viitorul ierarh lua parte la slujbele de la catedrala Kazanskaia si vizita adesea metocul manastirii Valaam.In cautarile lor duhovnicesti ei au fost ajutati foarte mult si de calugarii de la Lavra Sfantului Alexandrii Nevski. Dupa terminarea scolii a inceput lupta pentru demisie. Impotriva lui s-a ridicat intreaga conducere impreuna cu marele cneaz si cu imparatul Nicolai Pavlovici (era in 1826). A fost chemat la palatul Mihailovski, unde i s-a propus orice slujba si orice post in regimentul de garda, Brianceaninov insa o tinea una si buna, zicand ca el voieste sa se duca la manastire. In cele din urma sanatatea lui s-a inrautatit intr-atat incat in 1827 demisia i-a fost acceptata. Asta s-a intamplat fara stirea parintilor, care, afland vestea, au incetat de a-i mai trimite vreun ajutor banesc si au rupt orice relatie cu el.Ramanand fara mijloace financiare, a sosit la Petersburg in straie taranesti si de acolo s-a indreptat spre manastirea Sfantul Alexandru Svirski, aflata pe malul lacului Ladoga, acolo unde vietuia pe atunci parintele Leonid. In 1829 s-a aflat un timp la Pustia Optino.In 1831 Brianceaninov a primit schima mica in catedrala invierii din Vologda, luand numele de Ignatie in cinstea Sfantului Mucenic Ignatie Purtatorul de Dumnezeu.

La data de 4 iulie, in acelasi an, a fost hirotonit ierodiacon, apoi ieromonah. In 1832 a fost numit egumen al manastirii Lopotov. La l ianuarie 1834, din dispozitia Sinodului egumenul Ignatie a fost ridicat la rangul de arhimandrit si trimis din ordinul imparatului la Pustia Serghievo, nu departe de Sankt - Petersburg unde a petrecut 23 de ani.Impovarat de nenumarate sarcini gospodaresti, Brianceaninov a gasit totusi timp sa se ocupe si de scris. Aici, in Pustia Serghievo au fost create majoritatea operelor sale, inclusiv monumentalul “Patericon”. Sfantul Ierarh Ignatie era cu totul lipsit de constiinta trufasa ca este scriitor. Scrierile sale el le considera ca apartinand patrimoniului Bisericii.Ca urmare a climei neprielnice, Sfantul Ierarh Ignatie era mereu bolnav. Iarna anului 1847 si-a petrecut-o in chilie, dar aproape in fiecare zi era vazut la masa de scris. In primavara a cerut sa fie slobozit din functia de egumen, dar nu i s-a acordat decat un concediu de un an. In 1847 soseste la manastirea Nicolo-Babaievski de pe Volga, unde, in mijlocul unei naturi minunate si-a mai intarit sanatatea. In 1856 vine la Pustia Optino, intentionand sa-si cladeasca o chilie la schit pentru a se inchide in tacere pentru tot restul vietii. Din nou n-a fost lasat la odihna, in data de 27 octombrie 1857 arhimandritul Ignatie este sfintit episcop al Kaukazului.

In noiembrie este chemat de catre imparateasa Alexandra Fedorovna, care i-a inmanat o panaghie (engolpion) impodobita cu briliante si rubine in amintirea imparatului defunct. Noul episcop paraseste Pustia Serghievo neavand nici macar bani de drum - nu agonisise nimic. A fost nevoit sa se imprumute de la o persoana particulara.In ianuarie 1858 soseste la Stavropol, insa eparhia s-a dovedit a fi intr-o stare deplorabila. A trebuit sa ia totul de la inceput.In 1861 se imbolnaveste grav si devine clar ca trebuie sa paraseasca definitiv taramul de activitate pastorala. Se muta cu traiul in manastirea Nicolo-Babaievski.Vazand ca manastirea este saraca – in casa de bani erau doar 60 de ruble – el isi vinde panaghia, cadoul imparatesei, cu 30 de mii de ruble, donand acesti bani pentru nevoile manastiresti. In ultimii sai ani Sfantul Ierarh Ignatie se ocupa, de lecuirea propriilor boli, cat si a taranilor suferinzi veniti din tot tinutul; renoveaza, si in exterior si in interior, chinovia modesta si tihnita, care incepuse pe vremea lui sa primeasca tot mai multi pelerini; pregateste pentru tipar Patericul si scrie cateva lucrari noi.Articolele, tratatele, predicile si scrisorile sale din ultima perioada contin o uimitoare bogatie a gandirii, iluminata dinauntru de un sentiment viu al iubirii duhovnicesti. Episcopul Ignatie a adormit in liniste si pace, la ceasul rugaciunii, in data de 30 aprilie 1867.

Cu toate ca majoritatea scrierilor sale este destinata monahilor, in general insa ele sunt adresate, dupa cum arata el insusi in prefata la volumul IV – “tuturor crestinilor pravoslavnici, dornici sa se familiarizeze cu viata ascetica dupa cugetul Sfintilor Parinti, dupa cugetul Bisericii”. El a gasit de cuviinta “sa infatiseze societatii crestine un rezumat al viziunii sale asupra Pamantului Fagaduintei”, adica a manastirii vesnice a sufletului.

"La Sinodul Local al Bisericii Ortodoxe Ruse consacrat mileniului de la crestinarea Rusiei (iunie 1988, Lavra Serghiev Posad), Sfantul Ierarh Ignatie a fost alaturat la ceata sfintilor. De la aceasta data moastele sale odihnesc in biserica Mantuitorului din manastirea Tolgsk-Vedenski din orasul Iaroslavl.“Flaut duhovnicesc” a fost numit el in troparul inchinat lui. Viata sa aminteste istoria vechilor Paterice.

Sursa: reintregirea.ro

• Sfantul Ignatie Briancianinov
  Publicat in : Vietile sfintilor
• Despre Zaheu - Sfantul Ignatie Briancianinov
  Publicat in : Duminica a 32-a dupa Rusalii
• Acatistul Sfantului Ignatie Briancianinov
  Publicat in : Acatiste