Sfantul si dreptul Ioachim a fost din semintia lui Iuda, tragandu-si neamul din casa lui David imparatul in acest chip: din neamul lui Natan fiul lui David s-a nascut Levi, iar Levi a nascut pe Melhie si pe Pamfir; Pamfir a nascut pe Varpafir, iar Varpafir a nascut pe Ioachim, tatal Nascatoarei de Dumnezeu. Acesta petrecea in Nazaretul Galileii, avand sotie pe Ana din semintia lui Levi, din neamul lui Aaron, fiica lui Mathan preotul care a preotit in zilele Cleopatrei si ale lui Casopar, imparatii Persilor, mai inainte de imparatia lui Irod, fiul lui Antipater. Iar Mathan avea femeie pe Maria din semintia lui Iuda din Betleem si a nascut cu dansa trei fiice: pe Maria, pe Sovia si pe Ana.
Deci, s-a maritat cea dintai Maria, in Betleem, si a nascut pe Salomeea. S-a maritat si Sovia, cea de-a doua, de asemenea in Betleem, si a nascut pe Elisaveta, maica lui Ioan Inainte Mergatorul.
Din aceasta esta cunoscuta viata lor cea sfanta, placuta lui Dumnezeu si cinstita, ca li s-a dat lor fiica cea mai sfanta decat toti sfintii si decat heruvimii mai cinstita, care mai mult decat toti a pla-cut lui Dumnezeu. Ca nu era in acea vreme pe pamant, intre oa-meni, mai bine primiti lui Dumnezeu decat acesti doi, Ioachim si Ana, pentru viata lor cea neprihanita. Astfel ca un dar ca acesta nu li s-ar fi daruit lor daca nu ar fi prisosit dreptatea si sfintenia lor mai mult decat a altora. Ci, precum singur Domnul avea sa se in-trupeze din Preasfanta, Preacurata Maica, asa se cadea ca si Maica Domnului sa se nasca din parinti sfinti si curati. Caci, precum si imparatii isi fac porfirele lor, nu din postav simplu, ci din panzeturi tesute cu aur, asa si Imparatul ceresc a voit sa aiba pe Maica Sa cea Preacurata, intru al carei trup ca intr-o porfira imparateasca avea sa se imbrace, nu din neinfranate insotiri, ca din niste postav prost, ci din parinti curati si sfinti, ca dintr-o tesatura de aur. Maica Domnului de demult a fost preinchipuita prin sfantul cort, despre care a poruncit Dumnezeu lui Moise sa-l faca din postav mohorat, rosu si din vison, intrucat cortul a simbolizat pe Fecioara Maria in care, salasluindu-se Dumnezeu, dupa cum este scris, avea sa petreaca cu oamenii. "Iata cortul lui Dumnezeu este cu oamenii si El va locui cu dansii" (Apoc. 21, 3).
Deci, materialul mohorat si rosu, precum si visonul din care s-a alcatuit cortul inchipuiau pe mama Maicii lui Dumnezeu, care din curatie si din infranare s-a nascut.
Dumnezeiasca vointa, mai intai, a tinut multa vreme insotirea acestor sfinti fara de fii, ca prin zamislirea si nasterea unei fecioare ca aceasta sa se arate si puterea darului lui Dumnezeu, si cinstea celei nascute, si vrednicia parintilor ei. Pentru ca a face sa nasca pantecele cel neroditor si sterp, aceasta este puterea darului dumnezeiesc, fiindca aici nu firea, ci Dumnezeu Cel ce biruieste firea dezleaga legaturile nerodirei. A se naste din cei neroditori si stra-ini, aceasta este cinstea celei nascute, care a iesit nu din parinti care s-ar fi sarguit la fapte trupesti, ci din cei infranati, fiind ei la batranete; pentru ca petrecusera in insotire, neavand fii, cincizeci de ani. Se arata si aici vrednicia parintilor Maicii Domnului, ca dupa lunga lor nerodire au nascut pe bucuria a toata lumea. In acest lucru Sfintii Ioachim si Ana s-au asemanat Sfantului Patriarh Avra-am si sotiei lui, cinstitei Sara, care la batranete a nascut pe Isaac, dupa fagaduinta. Iar noi zicem ca mai mult decat Avraam este aici, ca pe cat este mai mare Fecioara Maria decat Isaac, pe atat mai mare este vrednicia lui Ioachim si a Anei, decat a lui Avraam si a Sarei. Dar la aceasta vrednicie nu au ajuns pana ce nu au rugat pe Dumnezeu in amaraciunea sufletului lor si in mahnirea inimii, cu mult post si cu rugaciuni. Ca inainte merge mahnirea si apoi vine bucuria. Si inainte mergatoare a cinstei este necinstea si povatu-itoare spre cistigarea celor bune este cererea, rugaciunea cu lacrimi catre Dumnezeu.
Cand se mahneau ei mult si se tanguiau pentru nerodirea lor, a adus Ioachim daruri Domnului Dumnezeu in biserica Ierusa-limului la un praznic mare, in care toti fiii lui Israel aduceau daru-rile lor lui Dumnezeu. Iar Isahar, arhiereu fiind atunci, n-a voit sa primeasca darurile lui Ioachim si l-a defaimat cand le-a adus, ocarandu-l pentru nerodire: "Nu se cade a primi din mainile tale daruri, ca esti fara de fii, neavand dumnezeiasca binecuvantare, pen-tru oarecare tainuite pacate ale tale". Asemenea si un oarecare evreu, din semintia lui Ruvim, aducand darurile sale cu ceilalti oa-meni, a ocarat pe Ioachim, zicandu-i: "De ce apuci inaintea mea, aducand darul lui Dumnezeu? Nu stii ca esti nevrednic sa aduci cu noi daruri, de vreme ce nu ai lasat semintie in
Acestea auzindu-le Ioachim s-a mahnit si s-a dus de la biserica Domnului foarte intristat, rusinat si defaimat si i s-a intors lui praznicul acela in plangere si bucuria praznicului aceluia in tanguire. Si nu s-a intors atunci la casa lui, de mahnirea cea mare, ci s-a dus in pustie, la pastorii turmelor sale, si acolo a plans pentru doua lucruri: pentru nerodire si pentru defaimare si ocara. Apoi, adu-candu-si aminte de Sfantul Avraam stramosul, caruia i-a dat Dumnezeu fii dupa ce imbatranise, a inceput a se ruga Domnului cu dinadinsul, ca si el de aceeasi binecuvantare sa se invredniceasca, ca auzit si miluit sa fie, ca sa se ridice ocara lui dintre oameni si sa se dea rod insotirei lui la batranete, precum oarecand lui Avraam, ca sa poata a se numi tata de fii, iar nu ca un neroditor si lepadat de Dumnezeu sa rabde de la oameni ocara. Si a adaugat la rugaciune post, patruzeci de zile, nevrand sa guste paine. "Nu voi da - zicea - gurii mele hrana, nici ma voi intoarce la casa mea, ci lacrimile me-le sa-mi fie mie hrana si pustia aceasta casa, pana ce va auzi si ma va cerceta pe mine Domnul Dumnezeul lui
Asemenea si Ana, femeia lui, in casa sezand si instiintandu-se ca arhiereul nu a vrut sa primeasca darurile lor, ocarandu-i pentru nerodire, si ca barbatul ei, de mahnire, lasand-o pe ea, s-a dus in pustie, plangea cu nemangiiate lacrimi. "Acum - zicea - sunt mai ticaloasa decat toti: de Dumnezeu lepadata, de oameni defaimata si de barbat lasata. Deci de care lucru mai intai voi plange? Oare pentru vaduvia mea sau pentru nerodire? Oare pentru saracia mea sau ca nu m-am invrednicit a ma numi maica?" Si se tanguia cu amar in toate zilele acelea. Iar o slujnica a ei, anume Iudit, o man-giia pe ea, dar nimic n-a sporit, pentru ca cine putea sa o consoleze pe dansa?!
Odata, tanguindu-se, a intrat in livada sa si, sezand sub un co-pac de dafin, a suspinat din adancul inimii. Si ridicandu-si cu lacrimi ochii sai spre cer, a vazut in copac un cuib de pasare avand pui mici. Si de acolo, luand pricina de mai mare durere a inimii, a ince-put a striga: "Vai, mie, celei lipsite! Ca eu singura sunt mai paca-toasa intre fiicele lui
Unele ca acestea cu plangere si cu tanguire graindu-le, iata in-gerul Domnului i s-a aratat ei, zicandu-i: "Ano, Ano, s-a auzit ruga-ciunea ta si suspinurile tale au strabatut norii, iar lacrimile tale au ajuns inaintea lui Dumnezeu si, iata, vei zamisli si vei naste pe fiica cea prea binecuvantata, pentru care se vor binecuvanta toate semin-tiile pamantului. Printr-insa se va da mantuire la toata lumea si se va chema numele ei Maria".
Deci, auzind aceste cuvinte ingeresti, Ana s-a inchinat lui Dumnezeu si a zis: "Viu este Domnul Dumnezeu, ca de voi naste prunc, il voi da pe el spre slujba Lui, ca sa fie slujind si laudand nu-mele Lui cel sfant ziua si noaptea, in toate zilele vietii sale". Apoi, umplandu-se de negraita bucurie, Sfanta Ana a alergat la Ierusalim cu sarguinta, ca acolo multumita si rugaciunile sale sa le dea lui Dumnezeu, pentru cercetarea Lui cea milostiva.
In acelasi ceas, acelasi inger s-a aratat lui Ioachim in pustie, zicandu-i: "Ioachime, Ioachime, a auzit Dumnezeu rugaciunea ta si a voit sa-ti dea tie darul Sau ca, iata, femeia ta, Ana, va zamisli si va naste tie o fiica, a carei odraslire pe pamant la toata lumea va fi bucurie! Si acesta sa-ti fie tie semnul adevaratei mele bune vestiri: sa mergi in Ierusalim la biserica Domnului si acolo vei afla, la portile cele de aur, pe sotia ta Ana, careia aceeasi bucurie i s-a vestit". Deci, se mira Ioachim de aceasta buna vestire ingereasca si preamarea, multumind lui Dumnezeu cu inima si cu gura de o milostivire ca aceasta a Lui. Apoi a alergat degraba, bucurandu-se si veselindu-se, la biserica Domnului si, precum i-a zis ingerul, a aflat pe Ana la portile cele de aur rugandu-se lui Dumnezeu, careia i-a spus de buna vestire ingereasca. Asemenea si ea i-a spus lui ca a vazut si a auzit de la inger spunandu-i pentru zamislire. Deci, proslavira pe Dumnezeu Cel ce a facut cu dansii o mila ca aceea, Caruia, inchinandu-I-se in sfanta biserica, s-au intors la casa lor. Si a zamislit Sfanta Ana in ziua a noua a lunii lui decembrie, iar in septembrie, la opt zile, a nascut pe fiica cea preacurata si bine-cuvantata Fecioara Maria, pe incepatoarea si mijlocitoarea mantuirii noastre, de a carei nastere cerul si pamantul s-au bucurat.
Si a adus Ioachim lui Dumnezeu daruri mari, jertfe si arderi de tot si s-a binecuvantat de arhiereu, de preoti, de leviti si de tot poporul ca s-a invrednicit de binecuvantarea lui Dumnezeu. Deci a facut Ioachim ospat mare in casa sa si toti se veseleau, laudand pe Dumnezeu.
Apoi, crescand Fecioara Maria, o pazeau parintii ei ca lumina ochilor, stiind din descoperire dumnezeiasca ca va sa fie lumina a toata lumea si innoire a firii omenesti. Deci o cresteau pe ea pre-cum se cadea aceleia care avea sa fie mama a Mantuitorului nostru, nu numai iubind-o pe ea ca pe o fiica dorita de multi ani, ci si cin-stind-o ca pe o stapana a lor, pentru ca-si aduceau aminte de inge-restile cuvinte cele zise pentru ea si inainte vedeau in duh cele ce erau sa fie intru dansa. Pentru ca Fecioara, fiind plina de harul lui Dumnezeu, de acelasi har si pe parintii sai in taina ii imbogatea, nu intr-alt chip, ci precum soarele cu razele sale lumineaza stelele ce-rului, impartindu-le lor lumina sa. Asa Maria cea aleasa, ca un soare stralucea pe Ioachim si pe Ana cu razele darului celui dat ei, incat erau plini de duhul lui Dumnezeu si cu dinadinsul credeau implinirea cuvintelor ingeresti.
Apoi, cand era de trei ani, prin dumnezeiasca porunca au dus-o pe ea cu slava in biserica Domnului, petrecand-o cu faclii, si au dat-o pe ea lui Dumnezeu ca dar precum se fagaduisera. Iar dupa ducerea ei, trecand cativa ani, Sfantul Ioachim a trecut din aceste de aici, avand varsta de optzeci de ani, iar Sfanta Ana, fiind vaduva, a lasat Nazaretul si a mers la Ierusalim si acolo petrecea aproape de fiica sa cea prea sfanta, rugandu-se in biserica lui Dumnezeu. Petrecand in Ierusalim doi ani, s-a odihnit in Domnul, avand saptezeci si noua de ani.
Deci, o, cat de binecuvantati sunteti, sfintilor parinti Ioachim si Ana, pentru cea prea binecuvantata fiica a voastra! Inca indoit san-teti binecuvantati pentru Domnul nostru Iisus Hristos, in Care s-au binecuvantat toate neamurile si toate semintiile pamantului. Cu drept cuvant v-au numit pe voi Sfanta Biserica parinti ai lui Dumnezeu. Pentru ca pe Cel ce S-a nascut din fiica voastra cea prea sfanta, Dumnezeu Il cunoastem, Caruia acum, in cea cereasca ina-inte stare aproape fiind, rugati-va ca si noi sa nu fim departati de bucuria voastra care petrece in veci. Amin.
Unii zic cum ca Mathan, tatal Sfintei Ana si
De aici se dovedeste ca altul este Mathan cel din cartea nas-terii, care a nascut pe Iacov tatal lui Iosif, si altul este Mathan acesta preotul Domnului, care a nascut cele trei fiice: pe Maria, pe Sovia si pe Ana, maica Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu. Aceasta se instiinteaza si de Sfantul Mucenic Ipolit, pe care Nichi-for Calist in cartea 2, cap. 3, il aduce marturie. Acela, scriind de neamul Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu, pomeneste pe Ma-than preotul,
Aratat este deci ca altul era tatal lui Iacov, si altul, tatal celor trei fiice.
Nu fara trebuinta mi se pare sa stim si aceasta ca in asezamantul cel vechi a poruncit Dumnezeu sa nu-si ia lor femei din alta semintie, nici femeile sa nu se marite in alta semintie, ci fiecare in mostenirea sa sa se insoare. Drept aceea aici se va mira cineva, de ce Mathan preotul si-a luat femeie din alta semintie, din semintia Iudei? Asemenea si Sfantul Ioachim, fiind din casa lui David, a luat pe Sfanta Ana din fiicele lui Aaron. Oare n-a gresit, calcand porunca Domnului? N-a gresit! Ca desi altor semintii ale lui Israel le-a fost poruncit ca fiecare in al sau neam sa se insoare si sa se marite, insa, precum Sfantul Epifanie marturiseste, nu era oprita semintia Iudei ca sa se uneasca cu a lui Levi; casa cea imparateasca sa fie rudenie cu casa cea preoteasca, la care lucru incepator a fost cel mai dintai arhiereu Aaron, care a luat pe Elisaveta, fiica lui Aminadav, sora lui Naason, care atunci era domn in Iudeea. Asemenea si Iodae, arhiereul cel ce a luat pe Iosavet, fiica lui Ioram, imparatul Iudeii, sora lui Ohozie.
Aceasta s-a facut cu randuiala lui Dumnezeu, ca Preacurata Fecioara sa fie fiica si imparateasca si arhiereasca, fiindca avea sa nasca pe Hristos, imparatul si arhiereul.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.