Suferintele romanilor de pe Valea Timocului

Romanii din Valea Timocului sunt ultima mare minoritate din Europa, privata de drepturi elementare, numarand oficial 45.000 de membri, conform ultimului recensamant din 2001. In mod firesc si normal, ei cer sa aiba scolile si bisericile lor, asa cum se intampla pretutindeni in Europa democratica. Din pacate, singura bisericuta romaneasca, ridicata cu mult efort si lacrimi, in curtea casei preotului Boian Alexandrovici din Malainita, este permanent amenintata de autoritati cu demolarea.

Incepand cu 1833, Imperiul Otoman a lasat administrarea teritoriilor in care locuiau romanii timoceni in seama sarbilor.

De indata, li s-au luat toate drepturile. Sub presiunea constanta a Bisericii Ortodoxe Sarbe, romanilor li se cere sa isi uite istoria, credinta stramoseasca si nemul. Limba romana a fost interzisa, scolile au fost desfiintate, preotii romani au fost alungati si inlocuiti cu sarbi. In 1918, in timpul Conferintei de la Paris, profesorul Atanasie Popovici, a condus o delegatie din Timoc si a cerut marilor puteri unirea timocenilor cu Romania Mare. Nu au fost ascultati, iar deznationalizarea a continuat in forta, pe tot parcursul secolului al XX-lea. Nici in ziua de azi, situatia nu s-a schimbat prea mult.

Dovada acestui fapt o fac numele sarbesti care li s-au dat romanilor, imediat dupa 1833, cand episcopul sarb Melentie Vuici a impus o decizie conform careia copiii romani puteau fi botezati numai cu nume sarbesti.

Faptul ca timocenii au rezistat, de-a lungul timpului, procesului violent de metamorfozare a identitatii, practicat de statul si de biserica sarba este un indicator al credintei lor in valorile stramosesti.

Lupta Pr. Boian Alexandrovici pentru pastrarea identitatii si graiului romanesc

Impotriva acestor nedreptati sociale care amintesc de xenofobie si antisemitism, s-a ridicat preotul ortodox roman, Boian Alexandru (Boian Aleksandrovici, dupa numele sarbesc), paroh de Malainita si Remesiana si protopop al Protopiatului Dacia Ripensis cu sediul la Negotin.

In 2003, Boian Alexandru a ridicat la Malainita din fonduri proprii, pe un teren aflat in proprietatea sa, prima biserica ortodoxa romana din Serbia de rasarit. Urmeaza un conflict indelungat cu autoritatile sarbe, care cereau demolarea lacasului, invocand ilegalitatea acestei constructii. Scandalul a ajuns sa fie comentat in presa internationala. In aprilie 2005, incidentul a fost discutat si la adunarea Consiliului Europei.

A fost caterisit pentru ca a slujit in romaneste

Cu toate acestea, atacurile Bisericii Ortodoxe Sarbe impotriva preotului roman au continuat. Parintele Boian fost caterisit pe motiv ca a oficiat slujbe in limba romana intr-o biserica din Serbia. Sentinta de excomunicare, pronuntata pe 16 octombrie 2008 de catre Iustin, episcopul ortodox sarb al Timocului, a fost comunicata si preotului Boian Aleksandru, care a fost judecat in absenta. In actul semnat de episcopul Iustin se arata urmatoarele: „Boian Aleksandrovici, fost cleric al episcopiei de Timoc, a dispretuit pe episcopul sau competent si fara aprobare si acord al bisericii noastre a fost hirotonit in treapta preotiei de catre un episcop al Bisericii Ortodoxe Romane. Ca urmare, pe presbiterul Boian Aleksandrovici il caterisim din treapta preotiei si il intoarcem in randul laicilor fara drepturi si functii“.

Atitudinea Bisericii Ortodoxe Romane

Sfantul Sinod al BOR, intrunit la 30 octombrie 2008 la Bucuresti, considera "invalid actul de caterisire a parintelui Bojan Alexandrovici de la Malainita (Valea Timocului) de catre tribunalul bisericesc al Episcopiei Ortodoxe Sarbe de Timoc, deoarece preotul roman nu este cleric al Bisericii Ortodoxe Sarbe. De asemenea, Membrii Sfantului Sinod au constatat faptul ca Episcopia Ortodoxa Sarba a Timocului nu respecta cele convenite in cadrul Comisiei mixte de dialog a celor doua Biserici Ortodoxe, din aprilie 2006, adica asigurarea serviciilor religioase in limba romana pentru comunitatile romanesti".

Invitat la emisiunea “Bucuriile suferintei”, a postului de radio Lumina al Episcopiei Severinului si Strehaiei, moderata de Pr.Consilier Mihai Zorila, parintele Boian a prezentat el insusi situatia fratilor nostri de cealalta parte a Dunarii, in graiul timocean invatat din mosi-stramosi pe cale orala, in lipsa scolilor de predare in limba romana. Pr. Zorila a subliniat misinea grea incredintata parintelui Boian, “de a pastra identitatea, fiinta si credinta fratilor nostri, asemenea noua, in grai si in credinta”.

“Pentru constructia acestei bisericute am fost condamnat la doua luni de inchisoare”

Parintele Boian povesteste cum, dupa multe stradanii, a ridicat un sfant locas de inchinare chiar in curtea sa: “Dupa aproape 200 de ani, in anul 2004, am reusit sa facem, cu mari greutati, o bisericuta mica, chiar in curtea casei mele, in care s-a inceput cu slujirea in limba romana. Pentru constructia acestei bisericute am fost condamnat la doua luni de inchisoare, cu suspendare. La inceput a fost sub jurisdictia Episcopiei Ortodoxe Romane din Iugoslavia cu sediul la Varset, care astazi poarta numele de Episcopia Ortodoxa Romana a Daciei Felix pentru romanii din Serbia.Cel mai important lucru este ca sfantul locas se afla acum sub obladuirea Patriarhiei Romane.”.

“Multi preoti din Serbia au invatat la Manastirea Horezu”

Prin documentele pe care le-a cercetat indelung, valorificate spre apararea limbii si traditiilor mostenite din batrani, Pr. Boian Alexandrovici a schitat un contur clar a situatiei romanilor timoceni dinainte de 1833.

“Exista dovezi ca in 1722 zona noastra era legata de Episcopia Ramnicului, pastorita la acea vreme de episcopul Inochentie. Apoi, avem date ca multi preoti romani din Serbia de Rasarit au invatat la Manastirea Horezu (Hurezi), iar altii erau numiti preoti in satele romanesti din Serbia de catre Exarhul Orsovei.”

Sfantul Niceta de Remesiana, ocrotitorul romanilor din Malainita

Rememorand trecutul indepartat al romanilor din Serbia, parintele Boian a aratat evlavia deosebita a credinciosilor fata de Sf. Niceta, care a fost episcop de Remesiana si si-a aparat poporul si credinta stramoseasca in vremuri de restriste.
„S-a adaugat la numele parohiei toponimul Remesiana, pentru a cinsti memoria Sfantului Niceta de Remesiana, caci se spune, si este consemnat si in acte, ca atunci cand au navalit barbarii, unii episcopi sarbi au fugit, care la Tesalonic, care nu mai stiu pe unde. Sfantul Niceta, care era din partile locului nu si-a parasit poporul, ci a preluat si conducerea celorlalte episcopii, pentru ca poporul dreptcredincios sa nu ramana fara conducator spiritual. A avut activitate si la nord de Dunare, asa ca este numit pe buna dreptate apostolul daco-romanilor. El este unul dintre ocrotitorii nostri. Pacat ca ortodoxia Sf. Niceta a fost distrusa, dupa invaziile barbarilor.”

Preotul Boian, convins de necesitatea pastrarii romanilor timoceni sub o autoritate bisericeasca romaneasca, considera ca „este normal ca un popor sa fie condus spiritual de catre pastori din acelasi neam, ca nu poate nimeni sa cunoasca sufletul altui neam”.

In martie 2008 parintele Boian Aleksandrovici a fost decorat de catre ambasadorul extraordinar si plenipotentiar al Romaniei la Belgrad, Ion Macovei, cu Ordinul "Meritul Cultural" in grad de Comandor, inalta distinctie conferita de presedintele Romaniei, Traian Basescu, "in semn de apreciere deosebita pentru atasamentul si angajamentul sau constant fata de promovarea identitatii culturale, lingvistice si religioase a romanilor din Serbia".

Catalin Cernatescu

Sursa: episcopiaseverinului.ro
 

.

02 Noiembrie 2010

Vizualizari: 488

Voteaza:

Suferintele romanilor de pe Valea Timocului 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE