De ramasitele pamantesti ale familiei voievodului Barbu Bibescu Stirbei s-a ales praful si pulberea. Imagini terifiante la Capela din complexul Palatului Stirbei - Buftea. Din cele 12 sicrie, in care odihneau descendenti si rude ale celebrului neam, care a dat tarii demnitari, un voievod, un print, oameni celebri, personalitati de prima marime, au mai ramas intregi doar trei. In spatele capelei, intr-un fel de groapa comuna, sunt aruncate de-a valma fragmente de oase, maini, picioare, un craniu intact, altul zdrobit, sicrie sparte, caramizi, lemne, toate inecate in gunoi. Ministerul Culturii isi declina orice responsabilitate, desi recunoaste ca are obligatia sa monitorizeze zonele cu obiecte si cladiri de patrimoniu.

RA-APPS-ul, administratorul domeniului, pana pe 31 martie, este consternat, dar tacut!!!. Primarul din Buftea nu crede nici o iota si nici nu vrea sa se convinga cu ochii lui de catastrofa petrecuta la cateva sute de metri de locul sau de munca. Proprietarii care de cateva zile au intrat in posesia complexului mai ca ar vinde, mai ca nu. Lumea vorbeste insa ca in schimbul a 7,5 milioane lei mandatarul proprietarilor ar fi batut palma cu niste italieni. Ministerul Culturii nu e dispus sa-si exercite dreptul de preemtiune. Blasfemia de la Stirbei a pus pe jar descendentii care se gandesc deja la proces. Pe cand osemintele ilustrilor nostri inaintasi se vor scoate la taraba, oferindu-se satanistilor sau studentilor medicinisti? Pentru ca cine ne poate spune pe unde zac acum ramasitele celor 12 descendenti ai unuia dintre cele mai celebre spite romanesti?

Capela Palatului Stirbei ascunde, la propriu, in maruntaiele pamantului, o tragedie fara de margini. Incredibila, terifianta chiar si pentru autoritati. Splendida constructie, inceputa de Voda Barbu Stirbei si sotia sa Elisaveta in 1850, si terminata de fiul lor Alexandru Barbu Stirbei in1890, dispune, potrivit documentatiei oficiale care ne-a fost pusa la dispozitie, de „altar si gropnita avand scara de acces, cu doua rampe, deosebit de frumoase, din marmura alba de Carrara sculptata si vitralii poleite cu aur, care din pacate nu mai sunt. Pictura realizata de Gheorghe Tatarescu, ruda cu familia lui Barbu Bibescu Stirbei, nu mai exista nici ea”. Drama acestui sfant lacas, in fapt drama care ne-a adus pe domeniul fostului palat domnesc, este aceea ca nici MORTII NU MAI EXISTA. Ramasitele celor 12 descendenti si rude ale celebrului neam, care a dat tarii demnitari, un voievod, un print, oameni celebri, personalitati de prima marime, care au ctitorit la temelia istoriei acestei tari, sunt aruncate intr-o soi de groapa comuna, unde zac de-a valma fragmente de oase, maini, picioare, un craniu intact, altul zdrobit, sicrie sparte, caramizi, lemne mai vechi, mai noi, strivind alte si alte oseminte. Imagini de cosmar, imagini incredibile. Atat a mai ramas din cele 12 personalitati istorice ale neamului lui Barbu Bibescu Stirbei care deceniide-a randul au odihnit aici. Cum spunea Eclesiastul, “desertaciune si vanare de vant”. Ministerul Culturii, prin glasul dlui secretar de stat Virgil Nitulescu, ne da asigurari ca nu intentioneaza sa se lupte, uzand de dreptul de preemtiune, pentru a pastra in patrimoniul national complexul Stirbei si ca intreaga poveste cu mortii profanati si facuti farame din celebra Capela pare o poveste SF suta la suta, motiv pentru care inainte de a verifica informatiile noastre, nu de alta, dar domnia sa nu a trecut pe la Buftea de vreo 15 ani (?!) nu se poate pronunta. Pana la ora aparitiei acestui material… pronuntarea nu ne-a parvenit. Stupoare si la RA-APPS, care habar nu avea de tragedia de la Buftea si care prin retrocedarea catre fostii proprietari a crezut ca a scapat de o belea… Putin probabil, pentru ca unele surse afirma ca proprietarii au intrat in stare de soc la aflarea terifiantelor vesti privind soarta inaintasilor lor si ca ar fi decisi sa-si caute din nou dreptatea in justitie. Chiar si in conditiile in care de celebrele ramasite pamantesti s-a ales, la propriu, praful.

Legende Si vorbe de claca
Palatul Stirbei, din localitatea Buftea, nu mai este de vreo zece zile proprietatea statului roman. RA-APPS, cel care l-a administrat, si-a ridicat “tabara”, lasand proprietarilor, urmasii familiei Barbu Bibescu Stirbei, vreo sapte la numar, stabiliti care la Paris, care la Londra, care in Germania, intregul domeniu. Asa cum a stabilit justitia, in urma cererii de retrocedare formulate de mai bine de zece ani. Umbla vorba-n sat ca baronul Iacok Kripp, austriacul mandatat de actualii proprietari sa se ocupe de vanzarea domeniului, ar cere pe el vreo 7 milioane de euro. Acelasi lucru ni l-a spus, invocand insa surse neoficiale, si primarul orasului Buftea, dl. Constantin Balalau. De la domnia sa aflam ca domeniul Stirbei nu s-a aflat niciodata in administrarea autoritatii locale. Asa ca informatiile primarului stau mai degraba sub semnul amabilitatii decat in cel al corectitudinii istorice, fapt pe care edilul sef al localitatii Buftea tine sa ni-l precizeze de la bun inceput. In plus, dl Balalau a fost timp de doua mandate senator si ca atare chiar si istoria recenta a palatului o stie mai dupa ureche. Aflam, totusi, din aceasta asa-numita “sursa”, ca inainte de revolutie, splendidul palat construit de neamul lui Barbu Bibescu Stirbei, parte a unei vechi familii de boieri olteni, a gazduit o anexa a Institutului de geriatrie Ana Aslan, dar si un depozit de vinuri, ca ulterior sa devina apoi un fel de refugiu, casa de oaspeti pentru Nicu Ceausescu. De la acea data, aflam de pe la localnici, s-ar datora si “grosul” lucrarilor de renovare si restaurare ale palatului. Dupa ‘90, palatul, cu imensul parc si capela familiei, a intrat in administrarea RA-APPS. Cert este ca timp de vreo cinci ani, Palatul a functionat ca hotel si restaurant cu circuit inchis. Cu alte cuvinte, aici avea acces doar. “spuma zilei”. Tot in aceasta perioada in incinta palatului a functionat si un cazinou, unii spun ca stapani peste acest biznis erau tot cei de la Casa Vernescu, dar pentru aceasta informatie nu baga nimeni mana in foc. Asa ca nici noi nu o facem! Prin ‘96 s-a inchis cazinoul, deschizandu-se „publicului larg„ cum se exprima dl primar Balalau, si hotelul si restaurantul si parcul. Cum ar veni, in aceasta atmosfera de mister si legenda, in somptuoasele odai ale palatului, o bijuterie arhitectonica, inscrisa de altfel pe lista patrimoniului national, daca aveai parale puteai sa bei o bere sau un sprit, fie ca veneai de la coada vacii sau din buricul targului. Ca daca-i. bal (fie ca se termina sau nu la spital!) sa fie pentru toata lumea. Ce mai conta ca era vorba de un palat construit de unul dintre domnitorii Tarii Romanesti (si nu o data, ci in doua randuri), Barbu Dimitrie Stirbei, frate cu Gheorghe Bibescu si el la randu-i tot domn de tara.

O vanzare cu dus-intors
La sfarsitul lunii martie, mai precis pe 31, aflam ca s-ar fi incheiat procesul verbal de retrocedare a ansamblului intre RA-APPS, in calitate de administrator, si mostenitorii, reprezentati de dl. Kripp. La numai cateva zile insa, aflam tot de la primarul Balalau care invoca si de asta data surse neoficiale, dl Kripp gaseste cumparator pentru intregul ansamblu (palat, parc, capela, turn de apa) in persoana unor italieni si stabileste, batand palma, si pretul tranzactiei - 7,5 milioane euro. Tot pe 31 martie, RA-APPS taie curentul, gazele si goleste de mobilier intregul palat. Singurii straini admisi in perimetrul complexului sunt jandarmii inarmati, cu misia de a pazi cladirea, dar si. CAPELA, unde cum veti vedea teoretic, dar numai teoretic odihnesc ramasitele pamantesti ale familiei domnitoare Barbu Bibescu Stirbei. Dupa spusele doamnei Alexandrina Nita, directorul Directiei pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural National al Judetului Ilfov, actualii proprietari trebuie sa se inscrie la primarie pentru a li se elibera un certificat fiscal, dar in acelasi timp, in cazul in care doresc sa vanda, ei trebuie obligatoriu sa instiinteze in scris Directia pentru Cultura pentru a da astfel posibilitate Ministerului Culturii, conform legii, sa-si exercite dreptul de preemtiune. In opinia doamnei Nita, proprietarii complexului Buftea nu pot eluda aceasta etapa pentru simplu fapt ca ansamblul este „monument istoric de categoria A, inscris in lista monumentelor istorice, lista publicata in Monitorul oficial 646 bis/2004. “Ei nu pot face nimic pana cand Ministerul Culturii nu-si exercita acest drept”, spune dna Nita, adaugand ca ministerul este decis sa lupte pentru mentinerea in patrimoniul national al complexului si ca daca suma despre care se vorbeste este de 7,5 milioane, cu siguranta ca palatul va fi salvat de la instrainare catre o alta persoana. „S-au inteles, au batut palma. Foarte bine. Numai ca nu vor putea vinde daca nu se respecta exercitarea dreptului de preemtiune. Daca procedeaza altfel, actul de vanzare-cumparare este nul”, ne spune fara echivoc Alexandrina Nita. La distanta de numai doua zile, aveam sa aflam tot de la dna Nita ca dl. Kripp nu mai vinde domeniul. Ba mai mult, vrea sa-l introduca in circuitul turistic, respectand pe aceasta cale dorinta celor care l-au mandatat. Domnia sa s-a prezentat joi la primaria Buftea, notificand proprietatea si obtinand certificatul fiscal. Faptul ca pastreaza proprietatea, un bun de patrimoniu, ii scuteste, potrivit legii, pe detinatori de o serie de hangarale banesti, ceea ce, nu-i asa, nu e de ici de colo! Asta a fost joi! Ce va fi maine, poimaine, cine sa mai stie?

Spita domneasca, profanata Si aruncata la gunoi
Complexul fostului Palat Stirbei cuprinde, asa cum aminteam, si capela familiei, candva o bijuterie construita in stil neo-clasic, azi o ruina care din motive mai degraba divine mai sta in picioare, carpita pe ici pe colo cu mortar si sprijinita cu sipci. Din documentatia ce ne-a fost oferita de Directia pentru cultura Ilfov, aflam ca splendida constructie, inceputa de Voda Barbu Stirbei si sotia sa Elisaveta in 1850, si terminata de fiul lor Alexandru Barbu Stirbei in 1890, dispune de „altar si gropnita avand scara de acces, cu doua rampe, deosebit de frumoase, din marmura alba de Carrara sculptata si vitralii poleite cu aur, care din pacate nu mai sunt. Pictura realizata de Gheorghe Tatarescu, ruda cu familia Stirbeilor, nu mai exista nici ea. „Drama acestui sfant lacas, in fapt drama care ne-a adus pe domeniul fostului palat domnesc este aceea ca nici MORTII NU MAI EXISTA. Ramasitele celor 12 descendenti ai neamului lui Barbu Bibescu Stirbei care a dat tarii demnitari, un voievod, un print, oameni celebri, personalitati de prima marime, care au ctitorit la temelia istoriei acestei tari, sunt aruncate intr-o groapa comuna, dincolo de zidul pe care se afla placile funerare, unde zac de-a valma fragmente de oase, un craniu intact, altul zdrobit, sicrie sparte, par macinat ca pe fuiorul timpului, caramizi, lemne mai vechi, mai noi, strivind alte si alte oseminte. Imagini de cosmar, imagini incredibile. Aceasta grozavenie sta sub „pecetea” unui simplu bat care propteste o usa de acces (situata in partea din spate a capelei) la sicriele din spatele placilor funerare. Cu alte cuvinte, in chiar gropnita capelei. Inainte sa descope-rim aceasta realitate terifianta, despre care aveam informatii certe ca exista, comentariile gazdelor noastre au fost urmatoarele: Primarul Constantin Balalau - „Asa ceva nu exista. Hai, sa fim seriosi!”. Acolo exista paza militarizata. Exclus!” Director Alexandrina Nita - „Nu cred in ruptul capului asa ceva. Cu siguranta ca acele oase despre care vorbiti nu exista! Sunt surprinsa, consternata. Am fost in capela, in cripta, in 2003, cu fostul ministru al Culturii de atunci. Totul era intact. Nici urma de asa ceva. Este exclus. Avem jandarmi inarmati pana-n dinti. Nu putea intra nimeni acolo. Poate doar sobolanii, ca sunt o gramada.”

Cine e vinovat pentru blasfemia de la Buftea?
Descoperirea avea sa-i lase fara glas pe insotitorii nostri. De la fostul administrator al domeniului am aflat ca in 2002 capela a fost sparta si sicriele vandalizate de catre niste baieti de 15-16 ani. Cautau aur, pietre pretioase, odoare bisericesti, nestiind ca domnitorul Dimitrie Stirbei si nici urmasii lui nu au fost inmormantati astfel impodobiti. Atunci, ni se mai spune, s-a facut slujba, s-au ingropat mortii la loc. Dna Nita spune ca voievodul Barbu Dimitrie Stirbei „era asa cum fusese ingropat. Se pastrase intact. Nu se stricase nimic. Avea piele, barba. Tot. I s-au facut chiar si fotografii”. Din 2002 a fost instituita paza cu jandarmi, cu arme cu tot. Dupa parerea tuturor, nenorocirea nu are nici o explicatie. Si apoi nimanui nu i-a trecut prin cap sa inconjoare cladirea si sa se uite in spatele ei, in gropnita. Sau, poate s-au uitat dar ceea ce au vazut a fost doar O GROAPA DE GUNOI si NIMIC MAI MULT. Dincolo de aceasta descoperire, terifianta doar si la gandul ca nu o fi singura intr-o tara ravasita de dezordine, delasare si indolenta, vanand vant si culegand mai nimic, si ca, maine poimaine, oasele stramosilor nostri vor ajunge sa se vanda in targ sau la morga satanistilor sau in cel mai fericit caz studentilor medicinisti, multe intrebari tulburatoare nu ne dau pace. De pilda, cum este posibil ca Ministerul Culturii sa aiba obligatia potri-vit legii 422/2001 sa monitorizeze ceea ce se intampla in perimetrele care contin mo-numente de patrimoniu dar sa nu calce pe acolo cu anii. Vezi cazul dlui secretar de stat Nitulescu, ai carui pasi n-au calcat prin Buftea de… 15 ani! In plus, zic cei de la Cultura, monitorizarea se face doar daca esti sesizat! De cine? Pai, de unii ca noi! Ca alt raspuns, cel putin in acest caz, nu exista. Apoi, ce se intampla cu acei oameni trecuti in nefiinta, domnitori, voievozi, ministri, personalitati remarcabile, care au ctitorit istoria acestei tari? Ce facem cu ramasitele lor pamantesti? Le privatizam si pe ele, le vindem la bucata, la kil, la angro, sau, ca in cazul Capelei din Buftea, nu mai vindem ca nu mai avem ce. De fapt, pe cine. Ce a facut RA-APPS pentru a administra acest complex, pastrandu-i integritatea, valoarea istorica si mostenirea voievodala? A facut din palat carciuma, hotel si cazinou, facand uitata cu totul capela si oasele domnesti din cele 12 lacrite. Ce au facut jandarmii patruland inarmati pana in dinti, dar tragand la aghioase in bocanci? Punem aceste intrebari intrucat cei vizati de noi in acest demers jurnalistic si-au insotit consternarea doar de tacere sau de explicatii contradictorii, aratand mereu si mereu spre altii. Tragedia de la Palatul Stirbei ar trebui sa puna o tara pe jar. Si nici pe departe motivele pentru care presedintele nu s-a dus la meciul Steaua - Rapid, dar s-a dus premierul, cumparandu-si, oare, bilet? Astea da intrebari grave si nelinisti marete legate de trecutul prezentul si viitorul acestui neam care nici macar in groapa nu-i este dat sa-si afle odihna.

Istorie Si decadenta
In 1850 Barbu Dimitrie Stirbei, domnitor al Tarii Romanesti (1849-1853 si 1854-1856), frate cu Gheorghe Bibescu (fost domn al Tarii Romanesti intre 1842-1848), incepe constructia palatului de la Buftea ca o “cula”, prevazuta cu doua tuneluri de iesire in caz de primejdie. La acesta, urmasii domnitorului au adaugat inca doua etaje si au adus o serie de modificari importante, in ton cu arhitectura acelor ani. Precizam ca Barbu Dimitrie Stirebei este fiul lui Dimitrie Bibescu si a fost infiat de unchiul sau Barbu Constantin Stirbei. Construit in stil Tudor, a fost terminat, in linii mari, de fiul sau, Alexandru Barbu Stirbei (1837-1895), in 1863. “Portile masive de fier, foisorul de deasupra cu locuintele pentru slugi si paza, zidurile foarte inalte si groase de jur imprejur. amplificau atmosfera de mister si le-genda”. Aici s-a nascut, la 4 noiembrie 1872, printul Barbu Alexandru Stirbei, nepotul domnitorului, modelul in Romania al nobilului britanic, cu o educatie aleasa la scoli din Paris, absolvent al Facultatii de Stiinte Juridice din capitala Frantei, angrenat in prosperitatea tarii. Printul, spre deosebire de bunicul si tatal sau, importanti oameni politici, se va dedica initial activitatilor economice, fiind o fire dinamica, deschisa innoirilor in agricultura si industrie.

Traditia familiei il va indrepta insa spre politica, avand abilitati deosebite in acest sens, dovedindu-se util atat Casei Regale cat si partidului conservator al lui Bratianu. El a fost artizanul din umbra al politicii interne a tarii, intr-o perioada tulbure si plina de framantari a istoriei noastre. In timpul primului razboi mondial s-a aflat in apropierea regelui Ferdinand ca sfetnic principal. De multe ori oaspeti ai lui Stirbei au fost familia regala, Carol I si regina Elisabeta, Ferdinand si regina Maria, ministri romani si straini, diplomati, personalitati ale stiintei, literaturii, culturii, mari latifundiari, oameni de afa-ceri, bancheri. In 1916 regina Maria cu cinci dintre copiii sai au locuit la Buftea in palatul Stirbei. La 5/18 martie 1918 s-a semnat, la palatul Stirbei, Tratatul preliminar de Pace sau “pacea odioasa”. Ansamblul este intregit de capela familiei. In gropnita se afla mormintele domnitorului Barbu Dimitrie Stirbei Voievod, al printului Barbu Alexandru Stirbei si ale rudelor acestora. La sfarsitul anului 1957 splendidul parc al lui Stirbei in suprafata de 30 ha, cu arbori seculari si palatul au devenit proprietatea guvernului si al CC al PCR. Dupa 1989, ansamblul trece in administrarea RA-APPS.
(Aceste date ne-au fost oferite de catre Directia pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural National al judetului Ilfov)

Neamul Stirbeilor inhumat in Capela Palatului
- Voievodul Barbu Dimitrie Stirbei, domn al Tarii Romanesti de la 1849- 156, nascut la Craiova in 1799, decedat la Nisa la 1.04.1869;
- Printul Barbu Alexandru Stirbei, nascut 4.11.1872, decedat 24.03.1946;
- Maria D. Stirbei, nascuta 26.02.1876, decedata 5.04.1885 la Paris;
- Contesa Marta de Blome, nascuta Dimitrie B. Stirbei, la 23.04.? la Paris, decedata 2.09.1925 la Campina;
- Dimitrie Barbu Stirbei, nascut 5/17.04.1841 in Bucuresti, decedat la Castelul Voila din Campina;
- Ioana Ecaterina Radu Rosetti, nascuta Stirbei, la 10.06.1885 la Buftea, decedata 27.03.1914 la Bucuresti;
- Elisabeta Stirbei, nascuta Cantacuzino - Pascanu, in 1805, decedata la Geneva, 5.09.1874;
- Nicolae N. Ghica - Comanesti, decedat 9.05.1907;
- Maria Stirbei, nascuta Ghica, la 6.05.1851, decedata la 10.07.1885;
- Alexandru Barbu Stirbei, nascut la 1.08.1837, decedat la 1.03.1895;
- Zoe Cretzianu, nascuta Stirbei, la 25.07.1874, decedata la 25.02.1896;
- Elena de Reinek, nascuta Stirbei, la 1.07.1871, decedata la 29.03.1897.
(Aceste date au fost extrase din lucrarea “Printul Barbu Alexandru Stirbei in istorie”, autor Constantin Constantinescu, Editura Artprint Bucuresti, 1998)

Eugenia Popescu

.