Imi vine sa tac - Sfantul Isidor Pelusiotul


Imi vine sa tac! (Sfantul Isidor Pelusiotul)

 

Isidor este un nume frumos, atat de frumos incat numai un sfant il putea purta prima si prima data. Sfantul Isidor Pelusiotul, plecat din aceasta lume la adanci batranete, in jumatatea celui de-al V-lea veac, sesizeaza, ca nimeni altul, delicatetea raportului dintre viata si cuvant prin urmatoarea cugetare:

"viata fara de cuvant
mai mult foloseste
decat cuvantul
fara viata;
caci viata si tacand
foloseste;
iar cuvantul si strigand
supara.
Daca si cuvantul si viata
se vor intalni
fac o icoana
a toata filosofia"

Cata poezie aici, cat adevar, ce suavitate, ce inaltime, ce minune apropiata!

Cuvintele acestea par a fi sfinte dintotdeauna, desi, de fiecare data parca ar fi descoperite intaia oara; cuvintele acestea ar merita sa fie citite la intrarea in orice facultate de filozofie din lume; cuvintele acestea sunt spuse de un sfant; cuvintele acestea sunt viata.

Traim astazi intr-o padure de cuvinte uscata de o viata nevrednica, padure devenita o lume ucisa de cuvinte.

Oameni simpli au perceput cu usurinta inaltimea adevarurilor exprimate de Sfantul Isidor.

Batranii, atunci cand sunt asaltati de vorbe fara sens, de cuvinte care nu redevin Cuvant, pierzandu-se in vant, - au maxim doua raspunsuri: 1. mai da si din maini, nu doar din gura, - (aici putem traduce: traieste deplin, nu sectar) si 2. lasa-ma ca m-ai stralauzit, - aici, stralauzirea insemnand rugina patrunsa intre viata si cuvant, lipsa de concordanta, discernamant, hotarare, limpezime.

Si, cand ma gandesc cat de aproape erau batranii nostri de Sfantul Isidor, imi vine sa tac!

Preot Sever Negrescu

.

04 Februarie 2009

Vizualizari: 851

Voteaza:

Imi vine sa tac - Sfantul Isidor Pelusiotul 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE