Sfantul Ierarh Dosoftei

De-a lungul timpului, cercetatorii au propus mai multe variante privind originea mitropolitului: greceasca, macedoromana (sau meglenoromana) sau romana. Ipoteza originii grecesti a fost abandonata. Dintr-o interpolare a sa in traducerea vietii Sfantului Evanghelist Luca, in care se vorbeste succint despre istoria romanilor de la sud si nord de Dunare, reiese ca Dosoftei avea constiinta ca este roman: 'acesti romani a nostri sa despart pre trii scaune: Moldova, Tara Romaneasca si Ardealul. Mai este inca una, alature de Tara Greceasca.' Conform dovezilor existente, viitorul mitropolit s-a nascut la Suceava, in anul 1624, in preajma sarbatorii Sfantului Dimitrie, primind din botez acest nume.

Parintii sai, Leontie si Misira Barila, binecredinciosi crestini, erau romani de neam, avand rude in Transilvania si in tinutul Liovului (Polonia).

Manuscrisele autografe ale mitropolitului care ni s-au pastrat dovedesc faptul ca stapanea bine cateva limbi, avand si cunostinte temeinice despre gramaticile clasice. A studiat mai intai acasa, cu dascali provenind din vreuna dintre manastirile Tarii de Jos, apoi la Iasi, probabil la Colegiul de la Trei Ierarhi, infiintat in timpul domnitorului Vasile Lupu. In acest colegiu a avut posibilitatea sa studieze, dupa parerea lui Nicolae Iorga, gramatica, retorica, dialectica, aritmetica, muzica, geografia, astronomia si teologia. De aici se indreapta spre Liov, unde va studia la Scoala Fratiei Ortodoxe "Adormirea Maicii Domnului". Aici a invatat, pe langa ucraineana, limbile clasice (greaca si latina), slavona bisericeasca si polona, devenind unul dintre poliglotii vremii. Revenind in Moldova, s-a calugarit la Manastirea Probota, deprinzand invatatura duhovniceasca a rugaciunii, ascultarii, smereniei si nevointelor ascetice. In aceasta manastire a exersat si "mestesugul" traducerii de texte in limba romana.


Calitatile intelectuale si duhovnicesti deosebite il vor recomanda pentru cele mai inalte slujiri bisericesti. Egumen al Manastirii Probota, este chemat in 1658 la inalta slujire a arhieriei, fiind numit Episcop de Husi, iar un an mai tarziu a trecut in scaunul vladicesc de la Roman. Dupa o pastorie de 11 ani la Roman, in 1671 a ajuns in scaunul de Mitropolit al Moldovei. In ciuda vremilor "nepasnice pentru tara", cu dese schimbari de domnii si repetate navaliri straine, Mitropolitul Dosoftei si-a desfasurat cu devotament deosebit activitatea pastorala, devotament ce reliefeaza marea sa dragoste pentru Biserica Ortodoxa si credinciosii sai.

Convingerea de capatai a marelui mitropolit a fost aceea ca poporul trebuia sa inteleaga ceea ce se slujeste in biserica: "sa-ntaleaga tot spasenia lui Dumnedzau cu intreg inteles". Importanta acestui lucru reiese din faptul ca la acea vreme slujbele se tineau fie in greceste, fie in slavoneste, limbi pe care poporul nu le mai intelegea. Putem spune chiar ca, din dragoste pentru pastoritii si conationalii sai, mitropolitul a "fortat mana" Patriarhiei Constantinopolului, care la acea vreme nu aproba aceasta inovatie, argumentand temeinic demersul sau. De altfel, in Grecia si in Rusia, chiar si in zilele noastre se slujeste in formele vechi ale acestor limbi, neintelese de majoritatea populatiei.

Cu ajutorul lui Nicolae Milescu, Dosoftei a obtinut de la patriarhul Ioachim al Moscovei o tiparnita noua, cu ajutorul careia a tiparit cele mai multe dintre lucrari. Toata viata mitropolitului a fost o truda neincetata pusa in slujba poporului si a limbii romanesti, traducand si versificand diferite carti de zidire duhovniceasca. Dintre aceste lucrari amintim: Psaltirea in versuri, traducerea Dumnezeiestii Liturghii, Psaltirea de-ntales, Acatistul Nascatoarei de Dumnezeu, Molitvalnic de-ntales, Parimiile de preste an, Viata si petrecerea svintilor s.a. Toate aceste scrieri au un profund caracter pastoral-misionar, "sa traga hirea omului catra cetitul ei". Istoricii si criticii literari au demonstrat originalitatea si frumusetea limbii folosite de mitropolit, evidentiind veleitatile sale carturaresti.

In 1686, in urma campaniei de retragere din Moldova, soldatii polonezi au luat cu ei multime de pietre scumpe si odoare din aur si argint. Intre ostatici s-a numarat si mitropolitul, care a luat cu sine si moastele Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava, de teama profanarii acestora. Aflat in Polonia, el a sperat mult timp ca se va putea intoarce in Moldova, in urma unei victorii definitive a crestinilor impotriva turcilor. Aceasta perioada a vietii sale a fost una plina de greutati si lipsuri. A ramas pana in ultima clipa a vietii devotat Ortodoxiei, intr-un context in care presiunile si propaganda greco-catolica erau fara scrupule. De asemenea, a inventariat cu grija toate odoarele rapite de poloni, pentru a nu li se pierde urma. Efortul sau a fost, din pacate, zadarnic, intrucat, dupa trecerea in imparatia dreptilor, acestea s-au risipit. Moastele Sfantului Ioan cel Nou au ramas in Polonia pana in 1783. Cu toate greutatile indurate, si-a continuat activitatea de traducator. Departe de tara, mitropolitul Dosoftei trece la cele vesnice la 13 decembrie 1693, iar din marturiile calugarilor care l-au insotit aflam ca si-a cunoscut dinainte sfarsitul. Blandul ierarh Dosoftei a fost inmormantat la Biserica "Nasterea Domnului" din Zolkiew, astazi in Ucraina.

.