"Rasaritul soarelui sa te gaseasca cu Biblia in mana". Aceasta exclamatie a lui Evagrie exprima foarte bine traditia patristica. Canonul 9 al Sinodului "trullan", prescrie preotilor sa-i initieze pe credinciosi in cea mai mare intimitate cu Biblia. Sfantul Ioan Gura de Aur insista foarte energic: "Eu nu sunt calugar, vor spune unii dintre voi... Dar aici este greseala voastra de a socoti ca citirea Scripturilor nu priveste decat pe monahi, in timp ce aceasta va este mult mai necesara voua, celor care va aflati in mijlocul lumii. Mai rau decat a nu citi Scriptura nu este alta decat a socoti citirea ei inutila" - practica satanica", striga el.
"Revenind de la Biserica, sotul va trebui sa repete ceea ce s-a citit acolo; si se va pregati astfel, pe langa masa materiala cea spirituala". Si Sfantul indeamna a se studia acasa pasajul care trebuie sa fie citit la Biserica, si de a avea grija sa ne obisnuim copiii cu lectura atenta si zilnica a Sfintei Scripturi.
Pentru Origen, citirea nu se adauga vietii ca un simplu exercitiu, ci formeaza o parte organica a vietii spirituale, si transforma viata zilnica in citire vie a Cuvantului, in locul unde Verbul vorbeste neincetat. Ea conduce lupta si suisul sufletului si prin aceasta citire sufletul devine anima ecclesiastica si omul, dupa Clement al Alexandriei, devine teodidact".
In Pravila Sfantului Pahomie, Scriptura hraneste spiritul monahilor, toata ziua. In timpul orelor de lucru, ei canta si recita Scriptura si seara, toti laolalta, asculta comentariul. Recitarea pe de rost a Scripturii era o practica curenta. Pentru Sfantul Nil, foamea de Scriptura masoara fiinta noastra spirituala, pentru Sfantul Isaac: "Meditatia constanta asupra cuvantului este lumina sufletului".
Dar un alt avertisment din partea Sfintilor Parinti este acela de a nu profana Cuvantul facand din el un obiect de speculatie sau de cunoastere pentru cunoastere, caci: "A intelege ca ascetul si rugaciunea sunt ca o interogatie careia Domnul ii raspunde printr-o descoperire a sensului Scripturilor". De asemenea, un tropar de la Ceasul al noualea zice: "intre cei doi talhari, crucea Ta a aparut ca o balanta a dreptatii, unul din talere infundandu-se in iad, sub greutatea blasfemiei, celalalt usurandu-se de pacate pentru a cunoaste cuvantul lui Dumnezeu".
Citirea presupune deci "starea de rugaciune", care maturizeaza intelegerea cuvantului: "Rugaciunea face ca Dumnezeu sa lumineze spiritul pentru a-1 face sa inteleaga ceea ce citeste". Dumnezeu S-a facut om "pentru a ne fi mai intim decat sufletul", pentru a ne face sa "avem mintea lui Hristos" ca sa ascultam propria Lui lectura, adevarata, cea a Evangheliilor. De aceea, pentru Nicolae Cabasila "Evanghelia il infatiseaza pe Hristos insusi si ne ajuta sa ne saturam ochii si inima de Cel care ne atrage numai spre El si sa ne unim numai cu El". Pentru Sfantul Iustin, Scriptura opereaza marea intalnire, si orice martir da marturia unei citiri corecte prin moartea lui. Metoda esentiala pentru a citi Scriptura, dupa Nicodim Aghioritul, este de a merge "de la cuvantul scris la cuvantul esential" si in aceasta mutatie, decisiva pentru viata spirituala, comentariile patristice apar ca un ghid sigur.
Parintii Bisericii traiau Biblia, gandeau si vorbeau prin ea, cu acea admirabila patrundere care, merge pana la identificarea fiintei lor cu substanta biblica insasi. Daca mergi la scoala lor, vei intelege repede ca, citit si ascultat, Cuvantul conduce totdeauna spre Persoana vie a Verbului. Sfantul Ioan Gura de Aur se roaga astfel inaintea Cartii Sfinte: "Doamne Iisuse Hristoase, deschide-mi ochii inimii ca sa inteleg si sa implinesc voia Ta". De asemenea, Sfantul Efrem sfatuieste: "Inaintea oricarei lecturi, roaga-te si implora-L pe Dumnezeu ca El sa se descopere tie". Iar Sfantul Atanasie declara: "In cuvintele Scripturii se afla Domnul, a Carui prezenta demonii nu o pot indura".
S-ar putea spune ca pentru Sfintii Parinti, Biblia este Hristos, fiindca fiecare din cuvintele ei ne pune in prezenta Sa: "El, pe care-L caut in Scripturi", marturiseste Sfantul Augustin.
Deja Clement al Alexandriei arata ca trebuie sa ne hranim din semintele vietii continute in Biblie, asa cum ne hranim cu Euharistia, dar cel care fixeaza sensul mancarii din Scriptura este Origen, iar traditia ii urmeaza; se consuma "euharistie" "cuvantul tainic frant". Ieronim spune asemenea: "Noi mancam trupul Lui si bem sangele Lui in divina euharistie" dar si prin citirea Scripturilor". Sfantul Grigorie de Nazianz asimileaza lectura cu consumarea Mielului pascal.
Aceasta maniera euharistica de a consuma Cuvantul presupune epideza oricarei citiri. Cuvantul este viu prin Duhul care odihneste in el, asa cum s-a salasluit in Fiul la Boboteaza. Trebuie deci sa citim Scriptura in dimensiunea Paracletului, care este aceea a trupului lui Hristos, al Bisericii, al Traditiei in care Cuvantul vorbeste. Dumnezeu a vrut ca Hristos sa formeze Trupul in care cuvintele Sale vin sa rasune ca niste cuvinte vii; trebuie deci ca Scriptura sa fie citita in Hristos, in launtrul Lui, in Biserica citita si ascultata. Numai Biserica pastreaza Cuvantul, fiindca ea poseda duhul care a dictat-o, invata Origen.
In timpul Liturghiei, poporul este invitat sa asculte mai intai si apoi sa consume Cuvantul prezent. Auzirea zideste poporul lui Dumnezeu, formeaza sintaxa euharistica pregatita sa consume verbul, sa intre in comuniune substantiala cu Cuvantul.
Evanghelia Sfantului Luca ne spune ca Hristos "deschide mintea" ucenicilor sai, aratandu-le cum trebuie sa citeasca Biblia pentru a descoperi in ea "tot ceea ce s-a scris despre Mine", "si incepand de la Moise si de la toti profetii, le explica, in toate Scripturile, cele cu privire la El". Astfel, Domnul "deschidea sensul Scripturilor" si revela ca Biserica este in intregime icoana verbala a lui Hristos.
Citind Scripturile se poate distinge sensul prefigurativ tipologic si implinirea profetiilor in timpul mesianic al venirii lui Hristos. Se poate, de asemenea, sesiza intelesul istoric si eshatologic si implinirea Istoriei care se revarsa in imparatie. Dar cel care ofera metoda meditatiei bisericesti este cultul divin in care Cuvantul este vestit, cantat, rugat si trait. Cultul se prelungeste in viata credinciosilor si se regaseste in lectio divina zilnica ce continua a fi o forma de rugaciune si de comuniune. Aici Dumnezeu vorbeste, intervine in viata fiecarui om, il invita sa ia drumul in compania ingerilor si a apostolilor. O asemenea lectura sta la baza fiintei si ea constituie desavarsirea existentei. Dupa Sfantul Ioan Gura de Aur, citirea Scripturilor este sacerdotiul laicilor si-i conduce la sfintenie.
De aceea, in orice lectura si meditatie asupra textului, trebuie sa se evite cumplita secatuire prin rationalizarea, dar si suprimarea oricarei reverii emotionale. Putem sa facem cu usurinta dintr-un text un cadavru, noi nu-i putem da viata, aceasta vine numai din prezenta lui Dumnezeu. Se poate citi Biblia continuu, tot anul, se poate alege o carte sau se urmareste o tema de-a lungul tuturor cartilor; se poate medita pe un verset sau un singur cuvant. Orice metoda este buna de vreme ce lectura biblica alimenteaza viata noastra spirituala. La inteligenta se adauga contemplatia. Cutare descriere evoca realitati istorice, contemplatia percepe adancurile lor tacute. Plecand de la istorie, orice citire adevarata contempla icoana imparatiei. Astfel, citirea deschide accesul la viata lui Dumnezeu, dar ea impune, de asemenea, datoria de a comunica celorlalti mesajul revelat. Lectio divina conduce la apostolat, caci "cuvantul" dupa Sfantul Pavel consta intr-o dovedire a duhului si a puterii".
Paul Evdochimov
-
Sfantul Ioan Gura de Aur - Despre prietenie
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Invatatura despre Biserica - Sfantul Ioan Gura de Aur
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.