Maretia Imperiului si a capitalei sale
Rastimpul de patru veacuri pe care il vom analiza aici este acela in care civilizatia romana, impreuna cu componentele sale elenistice, s-a transformat, in domeniul institutiilor politice, ca si in acela al activitatilor intelectuale si artistice, in civilizatie bizantina.
Secolul al IV-lea cunoscuse inca si mai adesea, sub urmasii lui Constantin, impartirea efectiva a puterii intre cei doi Augusti, unul domnind la Trier sau la Milano, celalalt la Constantinopol sau mai degraba la Antiohia, oras de o vechime mai prestigioasa si de unde se puteau organiza mai lesne expeditii la granita persana.
In secolul al V-lea, soarta celor doua parti ale Imperiului apuca pe cai diferite, prin faptul ca barbarii cucerisera Apusul, pe cand Rasaritul, unde facusera incursiuni, izbutea sa isi apere independenta. Numarul si importanta constructiilor din aceasta epoca dovedesc ca ea a fost mai putin tulburata decat am putea crede daca ii citim pe istorici, care s-au straduit mai ales sa fixeze amintirea luptelor impotriva barbarilor. Monumentele, in mare parte ajunse astazi in ruina, ne lasa despre Imperiul bizantin imaginea unui stat infloritor si prosper pana in nordul Balcanilor, incepand cu Teodosie I (379-395), imparatii isi statornicira resedinta la Constan-tinopol.
C. Delvoye
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.