Manastirea Rila

Manastirea Rila este cea mai mare si mai cunoscuta manastire ortodoxa din Bulgaria. Aceasta este situata in partea de nord-vest a Muntilor Rila, la o altitudine de 1147 de metri deasupra nivelului marii, in valea Raului Rilska, la 117 kilometri mai la sud de capitala Sofia.

Complexul monahal se afla ridicat la o distanta de doar 3 kilometri de orasul Rila, intre cele doua rauri ale zonei, raul Rila si raul Drusljavitza. Complexul monahal de la Rila, cu tot ceea ce il alcatuieste, acopera o suprafata de aproximativ 8.800 de metri patrati.

Intemeiata in secolul al X-lea, Manastirea Rila este privita ca una dintre cele mai importante monumente culturale, istorice si arhitecturale ale Bulgariei. Lavra este cunoscuta in toata lumea, neputand fi ocolita atunci cand se vorbeste de marile monumente din intreaga Europa de Est.

Avand o arhitectura unica, manastirea se infatiseaza dinspre exterior ca o puternica fortareata. Zidurile inalta de 24 de metri alcatuiesc un pentagon neregulat. Intrand printr-una din cele doua porti mari de fier, se ajunge in curtea interioara. Interiorul este o capodopera a arhitecturii locale: arce si coloane, scari de lemn si balcoane sculptate, si un numar de 300-400 de chilii monahale.

Drumul ce leaga capitala Sofia de punctul de trecere vamala spre Grecia, Kulata, este unul foarte bun, pe partea stanga a acestuia pornind un altul, la fel de bun, care duce spre Manastirea Rila.

Manastirea Rila - scurt istoric

Manastirea Rila se dezvolta imediat dupa moartea si raspandirea cultului Sfantului Ioan de Rila († 946), un mare sfant eremit bulgar. Potrivit unei legende locale, primul asezamant monastic din acest loc a fost intemeiat de insusi Sfantul Ioan de Rila, insa acest lucru nu poate fi devodit istoric sau documentar.

Cele mai vechi izvoare istorice despre viata Sfantului Ioan de Rila nu dau detalii despre data exacta a intemeierii ei. In cea mai veche scriere bulgara referitoare la "Viata Sfantului Ioan de Rila", scrisa probabil intre secolele al XI-lea si al XII-lea, nu exista nici cel mai mic indiciu cum ca in vremea sfantului, aici ar fi existat vreun asezamant sau biserica.

Cea mai veche mentionare a Manastirii Rila o gasim in "Viata Sfantului Ioan de Rila", scrisa intre anii 1173 si 1180, in Grecia, de catre Ioan Scylitzes, scriitor bizantin si guvernator de Sredets (orasul Sofia de astazi). Acesta scrie ca sfantul a binecuvantat ridicarea unei manastiri.

In cartea "Viata pe larg a Sfantului Ioan de Rila", scrisa de catre patriarhul Eftimie de Tarnovo (1375-1393), sfantul este numit cu numele de "egumen al manastirii". Autorii mai tarzii au preluat aceasta informatie, mizand pe autoritatea patriarhului Eftimie, ca mare figura a clerului din acea vreme.

In pofida faptului ca Manastirea Rila a fost ridicata fara protectia vreunui mare demnitar sau rege bulgar, aceasta a primit, de-a lungul vremii, donatii de la mai multi regi bulgari. Documentele in care s-au mentionat donatiile primite se pastreaza si astazi. Dintre acestea, mentionam doar cateva: chrisobul-ul regelui Ivan Shishman (1371-1393), dat in anul 1378, prin care se arata ca regii Ivan Asan (1218-1241) si Kaliman Asan (1241-1246) au facut si ei donatii, fiind trecuti in randul ctitorilor locasului. Ivan Shishman a dat si el manastirii o serie de pamanturi, in sud-vestul Bulgariei, si a scutit pe locuitorii acesteia de plata taxelor.

Renasterea manastirii a avut loc in secolul al XIV-lea, ca urmare a stradatiei protospatarului Hreliov - Hrelju, un vasal al regelui sarb Stefan Dushan (1331-1355). Un tun de piatra si o biserica cu o singura nava au fost construite de catre acesta in trei ani (1334-1335). Din aceste doua structuri, doar turnul a supravietuit pana in zilele noastre, astazi fiind cunoscut sub numele de "Turnul lui Hreliov".

In timpul ocupatiei otomane, manastirea a supravietuit, insa s-a ales cu pierderi ale unor pamanturi. In urma mai multor petitii adresate sultanilor, in vederea aprobarii lucrarilor de restaurare a complexului monahal, calugarii au reusit chiar sa extinda cladirile initiale. Cea mai grea perioada a fost cea de sub sultanul Murad al II-lea (1421-1444), aceasta fiind una de persecutare a crestinilor si de daramare a bisericilor.

Manastirea Rila a fost abandonata intre anii 1451 si 1460. Restaurarea acesteia s-a datorat eforturilor a trei frati, Ioasaf, David si Teofan, preoti in satul Granica. Acestia trei nu au reusit doar sa restaureze si sa repare daunele provocate manastirii, ci mai mult, ei au reusit sa stranga in jurul lor si o noua comunitate de calugari, dupa cum reiese din lucrarea eminentului scriitor balcanic, Vladislav Gramaticul (secolul al XV-lea). Tot in aceasta perioada are loc si intelegerea de comun acord, in vederea sprijinului material si duhovnicesc, dintre Manastirea Rila si Manastirea Sfantul Pantelimon din Muntele Athos.

Una dintre cele mai mari realizari ale celor trei frati este aducerea aici a moastelor Sfantului Ioan de Rila. Mara Brankovic, fiica despotului sarb George Brankovic, si vaduva sultanului Murad al II-lea (1421-1451) a sustinut in mare masura aceasta dorinta a obstei monahale de la Rila.

In anul 1469, o impresionanta procesiune, condusa de catre Teofan - cel mai tanar dintre cei trei frati - si alcatuita din reprezentantii Manastirii Rila, alaturi de multimi de credinciosi, au adus de la Tarnovo moastele Sfantului Ioan de Rila. Acest impresionant si unic eveniment din Istoria Bulgariei a fost descris pe larg de catre Vladislav Gramaticul.

Odata cu mutarea sfintelor moaste la Manastirea Rila, aceasta a ajuns sa fie cunoscuta in toata tara, cat si peste hotare. De-a lungul anului bisericesc, trei sunt zilele care impresioneaza prin maretia pelerinajului si numarul impresionant de credinciosi: ziua praznuirii Sfantului Ioan de Rila (18 august), aducerea sfintelor sale moaste din Sofia in Tarnovo (19 octombrie) si ziua aducerii sfintelor sale moaste in Manastirea Rila (1 iulie).

Perioada de ocupatie otomana a fost caracterizata de nenumarate incercari de recuperare a pamanturilor. Cu toate acestea, in interiorul manastirii s-a reusit o frumoasa lucrare: repararea si sxtinderea acesteia. In pofida greutatilor vremii, manastirea a reusit sa achizitioneza unele pamanturi si sa sa intretina aproximativ 50 de biserici, in timp ce calugarii acesteia scriau si imprastiau printre oameni cele de suflet folositoare scrieri. Manastirea Rila a reusit sa pastreze vii spiritul si cultura nationala bulgara.

Timp de aproape 20 de ani, pana la inceputul secolului al XIX-lea, in jurul manastirii au fost ridicate patru biserici: Biserica Adormirea Maicii Domnului, Biserica Intrarea in Biserica a Maicii Domnului, Biserica Sfantul Evanghelist Luca si Biserica Acoperamantul Maicii Domnului. Tot acum va fi reparata biserica de la mormantul Sfantului Ioan de Rila.

In anul 1469, a fost construita Biserica Sfintii Apostoli Petru si Pavel, pentru a pastra maostele Sfantului Ioan de Rila, dupa ce acestea au fost aduse la manastire. In anul 1491, un grup de iconari au pictat biserica, reproiectata in anul 1478. O a doua biserica, intalnita in drumul spre manastire, este Biserica Adormirii Maicii Domnului, care a fost imbracata in fresca in anul 1835, de catre zugravul Dimiter Molerov.

Sihastria Sfantului Ioan de Rila se afla putin mai la nord-est de manastire. Aceasta este ridicata pe locul unde se afla pestera sfantului, folosita de acesta si pe post de mormant. Biserica Adormirea Sfantului Ioan de Rila a fost construita in anul 1746, cu o singura nava si absida. Biserica va fi reonstruita in anul 1820.

Schitul Sfantului Luca este cunoscut si sub denumirea de "Noua sihastrie". Cea mai veche cladire a acestuia este Biserica inchinata Sfantului Apostol Luca, zidita in secolul al XVII-lea si pictata intre anii 1798-1799, cand sculptorii din Bansko au lucrat si frumosul ei iconostas de lemn.

Biserica Acoperamantul Maicii Domnului a fost construita in anul 1805, peste Fantana Sfintita, de catre zidarii Mihail si Radoitsa din localitatea Rila. Aceasta are un pridvor larg deschis. Peretii acesteia au fost zugraviti in fresca in anul 1811, de catre Toma Vishanov.

Biserica cimitirului, Intrarea in Biserica a Maicii Domnului, dateaza inca din secolul al XVII-lea. Ca mai toate osuarele si capelele de cimitir, si aceasta biserica este zidita pe doua nivele. Frescele acesteia, lucarate in anul 1795, sunt caracterizate de stilul si mana unor artisti bulgari care au lucrat in Sfantul Munte Athos, de-a lungul secolelor al XVIII-lea si al XIX-lea. Iconostasul acesteia este minunat sculptat in lemn.

Un incendiu, izbucnit in anul 1833, a cauzat multe daune, atat la corpul vechi al manastirii, cat si in partile noi ale acesteia. Calugarii au reusit cu greu sa adune cele necesare reparatiilor si banii necesari platii lucratorilor. Ei au angajat cei mai renumiti zugravi - pictori, sculptori si cioplitori in piatra pentru reconstruirea celor afectate de incendiu. Numarul lucratorilor se ridica la suma de 3.000. Restaurarea, care a cuprins jumatate din intreaga suprafata a manastirii, a fost incheiata in anii 60 ai secolului al XIX-lea, in exact 10 ani.

Construirea aripei sudice a manastirii, intre anii 1846-1847, in stilul arhitectului Aleksi Rilets, a fost condusa de catre maestrul Milenko, dupa cum reiese si dintr-o insemnare pe o caramida din cornisa zidului vestic, scrisa chiar de catre el: "1846 Milenko Oustabashi, Radomir."

Datorita numarului tot mai mare de pelerini, biserica a fost demolata in privinta ridicarii uneia mult mai mari. Astfel, prin anul 1860, pe locul bisericii vechi, din secolul al XIV-lea, se ridica deja o noua si frumoasa biserica.

Manastirea Rila a fost pusa sub directa purtare de grija a patriarhului. Dupa desfiintarea Patriarhatului de Tarnovo, manastirea a fost pusa sub purtarea de grija a Arhiepiscopiei de Ohrida, apoi a Patriarhatului de Pec si a Patriarhatului de Constantinopol. In perioada in care aceasta s-a aflat sub mana celor din Constantinopol (la acea vreme era deja Istambul), ea a fost supusa la taxe grele, multe neintelegeri iesind in manastire.

Secolul al XVIII-lea a fost unul foarte bun in ceea ce priveste activitatea literara a calugarilor. O parte dintre calugari au fost insarcinati cu traducerea unor carti, iar altii cu scrierea unor opere oroginale sau compilate. Printre acestia s-au numarat si eminentii calugari Neofit de Rila si Agapie de Rila.

Prima tiparnita din Bulgaria a inceput sa imprime tot in cadrul Manastirii Rila. Masina de imprimat, lucrata la Viena, se pastreaza si astazi in muzeul manastirii. In manastire a functionat si o scoala de muzica bizantina, asa cum se canta in acea vreme in Constantinopol. Jossif Bradati este si el cunoscut pentru scoala lui literara, la care participau si calugarii Teofan si Paisie de Rila.

Odata cu Eliberarea Bulgariei (1878) Manastirea Rila a pierdut din importanta initiala, nemaifiind vazuta ca un loc central al tarii, ci doar ca un semnificatic loc de rugaciune. Odata cu instituirea regimului comunist, activitatile religioase au ajuns sa fie impiedicate, bunurile si proprietetile acesteia i-au fost confiscate, iar manastirea a fost transformata in muzeu.

In anul 1980, Institutul si Federatia Pelerinilor si a Jurnalistilor a oferit Manastirii Rila diploma si

"Marul de Aur", cea mai insemnata recunoastere a unui loc de cultura nationala si turism. In anul 1976, Manastirea Rila a fost declarata monument istoric si arhitectural national, iar in anul 1983, aceasta a fost trecuta pe lista Patrimoniului Mondial de Cultura UNESCO. In anul 1991, statutul initial al manastirii a fost recunoscut printr-un decret special al Consiliului de Ministri.

 

 

In pofida tuturor vicistitudinilor istoriei, Manastirea Rila nu a incetat niciodata sa fie inelul de legatura intre comunitatile ortodoxe din Rusia, Romania, Serbia si Sfantul Munte Athos. Astazi, in Manastirea Rila se afla singura comunitate monahala care mai pastreaza in intregime traditiile si spiritul culturii ortodoxe balcanice.

Manastirea Rila - biserica centrala "Nasterea Maicii Domnului"

Stilul arhitectonic al manastirii este asemanator marilor manastiri athonite. Biserica actuala a manastirii este construita intre anii 1835-1837, pe amplasamentul vechii biserici. Pictura a fost realizata intre anii 1840-1848, de catre Zaharia Zografu, impreuna cu o echipa de pictori apartinand scolii de Samokov.

Biserica centrala a Manastirii Rila este unica in intreg spatiul balcanic. Ea a fost construita de catre maestrul zidar Pavel, din localitatea Krimin, care a lucrat si in Sfantul Munte Athos, de unde a si luat schita originala a bisericii. Arhitectura acesteia include elemente medievale si baroce.

Frescele din Biserica Nasterea Maicii Domnului au fost realizate de catre cei mai eminenti pictori bulgari ai vremii. Cea mai mare parte dintre ei apartineau Scolii de Pictura Samokov, unde au lucrat artistii familiei Zograph, Zaharia Zograph, Dimiter Zograph si Stanislav Dospevski.

In anii 1840, ei au fost ajutati si de catre Ivan Obrazopissets si fiul acestuia, Nikola Obrazopissets. Alaturi de acestia au mai ajutat si un grup de artisti din Bansko, condusi de catre Dimiter Molerov. In decursul a multor ani si cu mari cheltuieli, acestia au terminat de pictat peretii interiori ai bisericii, domurile si fatadele ascunse. Ei au mai lucrat si alte 40 de icoane mari, pentru iconostas, alaturi de altele mai mici.

Iconostasul central este opera unui grup de sculptori supravegheati de Atanas Teladour. Mesterii au lucrat trei ani la realizarea acestuia, intre anii 1839 si 1842, investind in el toata experienta acumulata peste generatii de sculptori, in Scoala Bulgara de Sculptura. Dimensiunile si compozitia iconostasului sunt de neegalat in spatiul balcanic. Culorile cu care este pictat iconostasul se afla intr-o perfecta armonie cu cele care acopera peretii interiori.

Manastirea Rila - arhitectura si podoabe

In cadrul Manastirii Rila si in vecinatatea ei se afla peste 20 de situri, pastratoare de arhitectura originala si pictura in fresca, create intre secolele al XIV-lea si al XIX-lea. Acestea sunt cele mai reusite si valoroase mosteniri pastrate din perioada de glorie a artei bulgare.

Picturile in fresca asternute pe Turnul lui Hreliov dateaza din anul 1334 si sunt numarate printre cele mai remarcabile monumente artistice din manastirea medievale Rila. Acestea contin scene din viata Sfantului Ioan de Rila, scene din Vechiul Testament, scenele biblice evocate in: Intelepciunea lui Solomon 7, 7-27, Intelepciunea lui Iisus Sirah 24, 3 si Psalmul 150, 6.

In secolul al XV-lea, Biserica Sfintilor Apostoli Petru si Pavel (1479) a fost repictata cu o noua fresca (1491). Scenele pictate aici - Inaltarea Domnului, Adormirea Maicii Domnului si Schimbarea la Fata a Mantuitorului - poarta trasaturile de glorie ale artei bulgare din Balcanii secolului al XIV-lea. 

Spre sfarsitul secolului al XVIII-lea, dupa reconstruirea Turnului lui Hreliov - Hrelju, o au luat fiinta o serie de compozitii minunate: profetii Ilie, Iezechiel, David si Ghedeon, cat si Sfanta Treime, se pastreaza intr-o foarte buna stare si astazi. Sfantul Ioan de Rila este infatisat intr-un mod athonit, ca urmare a influentelor Muntelui Athos, prin mana pictorilor.

Intregul complex monahal este impresionant. Partea rezidentiala, construita pe patru etaje, adaposteste mai bine de 300 de chilii, patru capele, staretia, bucataria, biblioteca si unele camerele de oaspeti.

Teodor Danalache