Manastirea se afla in Bulgaria, pe drumul ce leaga Assenovgrad de Smolyan. Mansatirea Bachkovo se intinde pe malul drept al raului Chepelare (cunoscut de localnici si cu numele de Chaya), cam la 10 km sud de orasul Assenovgrad. Pe toate partile, manastirea este inconjurata de coamele muntilor Rhodopi, care impreuna cu marimea si aerul ei antic, face din ea una dintre cele mai vizitate manastiri bulgare. Este a doua manastire - dupa manastirea Rila - atat in privinta marimii, cat si a arhitecturii si a insemnatatii sale artistice si literare.

Manastirea a fost fondata in 1083 de catre comandatul militar bizantin de origine georgiana, Grigorii Bakuriani si fratele acestuia, Abazii. Astazi, doar osuarul pe doua etaje se mai pastreaza de la acea data. Acesta se afla 300m mai la est de complexul actual al manastirii. Osuarul este un loc obligatoriu de vazut, mai ales pentru pictura sa murala unica, care se incadreaza intre cele mai valoroase lucrari ale artei ortodoxe ale secolului XI - XII.

Istoria sa a fost una turburata. Documentul de infiintare, dat de Grigorii Bakuriani in 1083, era un decret special, prin care se preciza dreptul de autoguvernare si autonomie a locasului, locuit la acel moment de cel mult 50 de calugari georgieni. Aproape imediat dupa construire, manastirea s-a transformat intr-un puternic detinator de pamant, teritoriile aflate intinzandu-se pana la Salonika.

In timpul celui de al doilea stat bulgar, manastirea a fost ctitorita de Tsar Ivan Alexander, al carui portret inca poate fi vazut in partea superioara a osuarului, datorita grijii acestuia de renovare a cladirii. La sfarsitul secolului XI, manastirea deschide o scoala religioasa.

In 1344, Tsar Ivan Alexander si-a intins conducerea asupra Rhodopes, a populat manastirea cu bulgari, carora le-a si donat-o generos. Este pictat alaturi de Bakuriani si fratele sau, Apassii, la etajul superior al osuarului - singura cladire ramasa in picioare din complexul manaastirii medievale, dupa distrugerea acesteia in secolul XVI. Si astazi se gaseste, inconjurat de padure, separat de noul complex. 

Biografia manastirii este, inevitabil, reflectata in structura arhitecturala a osuarului. Ideea de baza este straina de vechea arta bulgara, si este evident influentata de constructia siriana si american-georgiana. In acelasi timp, constructia paralela a randurilor de pietre si caramizi era necunoscuta acolo, aceasta fiind metoda de zidire din Pliska si Preslav.

 

Pictura murala pastrata pe doi pereti este un document de mare valoare despre un timp care ne-a lasat atat de putine marturii artistice. A fost pictata in timpul secolelor XI - XII de doi artisti necunoscuti. Pictura murala este rezultatul unei arte aristocratice, a unui stil monumental- spiritualist al timpului in care legea sistemului teocratic imperial bizantin a fost cea mai puternica. Figuri terne si absorbite, straine de orice lucru lumesc, picturi pline de forta si severitate.

Dupa supunerea teritoriului bulgar de catre otomani, la sfarsitul secolului XIV, Eftimie, ultimul patriarh bulgar, a fost exilat in aceasta manastire. Cu toate acestea, patriarhul nu s-a lasat descurajat, continuand ampla sa munca culturala si religioasa.

Biserica principala, datand in 1604, este locul unde se pastreaza o icoana foarte importanta a Feciarei Maria - facatoare de minuni - datand din 1310 (adusa din Georgia). Celelalte cladiri au fost ridicate in 1601. Multumita specialei bunavointe a patriarhului grec, biserica a devenit singura cladire cultica monumentala (12 x 22 m, forma de cruce, trei abside) din tinututrile bulgare, devenind inceput al perioadei de renastere nationata. Figurile depistate in prima pictura murala a bisericii (1643) - probabil o munca a pictorilor de la Athos - arata diferenta fata de stilul artictic democrat; ele sunt caracterizate prin tarie, imobilitate si schematism.

Picturile murale din trapeza, terminate in 1603, de catre un pictor necunoscut, sunt impresionante prin valoarea lor artistica. Fresce unice au fost gasite in trapeza manastirii, infatisand filosofi si scriitori antici - Aristotel, Aristophan, Diogen, David, Sophocle si Anaximene. Aceasta contituie o marturie interesanta a nivelului cultural al obstei manahale.

Pe langa biserica centrala, manastirea mai are doua mici paraclise: unul al Sf. Arhangeli (sec. XIII - XIV) in partea nordica a curtii interioare, langa biserica centrala, si un altul al Sf. Nikola (1834-1837). Paraclisul Sf. Nikola se ridica in partea sudica a curtii, meritand vizitat pentru pictura sa bineintretinuta a faimosului pictor Zahari Zograf, fiind terminata in 1841. A intrat in analele artei bulgare, picturile murale, terminate in 1840, fiind primele lucrari atestate ale marelui artist national Zahari Zograph. Tot aici se gaseste si primul autoportret al artistului bulgar.

Manastirea Bachkovo a fost unul dintre cele mai signifiante centre spirituale si literare ale perioadei de renastere nationala. A fost un loc al numeroaselor pelerinaje in masa.

Muzeul are o bogata incarcatura culturala, artistica si istorica: obiecte bisericiesti, carti, sabiile lui Friedrich Barbarosa, turbanul Sultanului din 1452. Picturile murale, icoanele vechi, din diferite perioade, manascrisele si miniaturile cu insemnari artistice, ca si numeroasele obiecte bisericesti, au transformat Manastirea Bachkovo Monastery intr-una din cele mai bogate galerii de arta bulgara. Manastirea Bachkovo ofera gazduire pelerinilor, avand o capacitate de mai mult de 200 de paturi.