Rugaciunea dupa chintesenta sa este o intalnire, o intalnire a sufletului si a lui Dumnezeu, insa pentru ca intalnirea sa fie reala ambele persoane care iau parte la ea trebuie sa fie intr-adevar ele insele. In lucrarea rugaciunii, cea dintai greutate a noastra e sa aflam, care dintre persoanele noastre trebuie sa iasa la intalnirea cu Dumnezeu.

Acest lucru nu e simplu pentru noi in asa masura ne am obisnuit sa nu fim noi insine, ca sincer nu stim care dintre toate persoanele este acest "eu" autentic, noi nu stim cum sa-l gasim. Insa daca noi am consacra cateva minute pe zi, ca sa ne gandim la faptele si relatiile noastre cu oamenii, apoi, e posibil sa ne fi apropiat de descoperirea acestui lucru cand faceam aceea sau aceasta. Si noi ne am fi putut intreba pe noi insine; dar cand am fost intr-adevar eu insumi? Poate, niciodata, poate numai pentru o particica de secunda sau pana la o anumita masura in anumite imprejurari, cu anumiti oameni.

Si iata, in aceste cinci sau zece minute pe care le puteti rezerva dumneavoastra veti descoperi ca nu e nimic mai plictisitor, decat sa ramai cu tine insuti, de obicei noi insine, depinzand de imprejurari, o serie intreaga de persoane diferite, ci si insasi viata care este cu noi, foarte des de loc nu e a noastra, aceasta e viata altor oameni. Dumneavoastra riscati desigur, intr un astfel de caz sa va plictisiti singuri cu dumneavoastra insiva: ei si? Plictisiti-va! Insa aceasta nu inseamna ca noi suntem ziditi dupa chipul lui Dumnezeu, si aceasta despuiere de tot ce e inutil poate semana cu curatirea unei frumoase picturi antice sau a tabloului unui mare artist, care in decurs de veacuri, pe deasupra frumusetii autentice, create de artist, s a asternut vopseaua oamenilor lipsiti de gust.

Pentru aceasta in fiecare seara, in curs de o saptamana, sa ne rugam cu aceste cuvinte foarte simple: "Doamne, ajuta-ma sa ma descopar pe mine si invata-ma sa ma rog!". Problema noastra urmatoare e sa studiem pe Dumnezeul cel real, caci e absolut necesar, ca daca noi hotaram sa ne adresam lui Dumnezeu, acest Dumnezeu sa fie real. De pilda, noi toti stim ce e dirigintele de clasa pentru scolari; cand scolarul trebuie sa-i se infatiseze, el merge la el numai ca la indrumatorul clasei si pana cand nu va creste si nu va iesi de sub autoritatea lui, lui niciodata nu-i va trece prin cap ca dirigintele clasei e om. Scolarul gandeste despre el in categoriile functiilor lui, insa acest lucru il lipseste pe diriginte de toate trasaturile omenesti si de aceea nici un contact omenesc cu el nu e posibil.

Spre exemplu, cand un tanar e indragostit de o fata, el o inzestreaza cu fel de fel de calitati; insa ea poate sa n'aiba nici una din ele si foarte adesea aceasta fiinta fabricata din nimic e un "nimic", invesmantat in merite inexistente si in realitate. Am intalnit un tanar care o venera pe iubita lui ca un inger, pana cand intr-o zi ea a spus ca trebuie sa mearga la toaleta pentru necesitatile fiziologice si atunci tanarul s-a blocat. A fost lovit de zidul realitatii. Aici iarasi nu poate fi contact pentru ca tanarul se adreseaza cuiva inexistent.

Straduiti-va sa va gasiti "eul autentic" si sa-l puneti pe el fata catre fata inaintea lui Dumnezeu, asa cum este el, lepadandu va de toate imaginile false sau idolii lui Dumnezeu. Sa-i spunem lui Dumnezeu deschis, ca nu ne simtim bine cand iata stam in fata lui asa ca n avem o adevarata dorinta de a ne intalni cu El, ca am obosit si ca am prefera sa ne culcam. Insa odata cu aceasta sa ne ferim de indecenta in purtare sau pur si simplu de obraznicie: El e Dumnezeul nostru.

Sa-i predam lui Dumnezeu toate grijile noastre pana la una, si pe urma sa parasim ingrijirea pentru ele; si ca sa primim ajutor in acest lucru sa repetam zi de zi o rugaciune cu totul simpla si concreta, care va determina comportarea noastra si relatiile noastre cu Dumnezeu. "Ajuta mi Dumnezeule sa parasesc toate grijile mele si sa mi adun gandurile mele numai asupra Ta".

Fiecare din noi e numai o fiinta saracacioasa, dezgolita pana la oase, pe care noi o descoperim ramanand singuri cu noi insine; noi suntem inca si chipul lui Dumnezeu; si copilul lui Dumnezeu, care traieste in fiecare din noi si e in stare sa se roage cu cele mai sublime, cele mai sfinte rugaciuni ale Bisericii. Pentru aceasta propun ca la indeletnicirile anterioare sa adaugam putina tacere, cateva minute, trei, patru minute si sa incheiem cu rugaciunea: "Ajuta mi Dumnezeule, sa mi vad pacatele mele, niciodata sa nu osandesc pe fratele meu si toata slava va fi Tie!".

Dumnezeul nu va da raspuns la rugaciunile noastre nu numai atunci cand ele s nedemne, ci si atunci cand afla in noi o astfel de adancime adancime si putere de credinta ca el se poate bizui pe noi, pe faptul ca noi vom ramane credinciosi chiar si in fata tacerii lui. Un parinte ne spune despre o femeie incurabil de bolnava care multi ani a trait, simtind prezenta lui Dumnezeu, iar dupa aceea pe neasteptate a simtit absenta Lui". Credinta ei a fost mare. Ea a fost in stare sa suporte ispita aceasta si Dumnezeu i-a dat respectivei femei sa incerce tacerea Lui, absenta Lui.

Sfinti Parinti ne indeamna sa ne rugam, oricand si oriunde, dar sa ne rugam: nu va temeti ca nu stiti sa va rugati, deoarece, cu timpul, rugaciunea insasi va va invata cum sa va rugati. Cea mai populara rugaciune, in ortodoxie este aceasta: “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul! Amin!

Doamne ajuta!

Stefan Popa

.

• Rugaciunea inimii
  Publicat in : Religie
• Rugaciunea lui Iisus
  Publicat in : Religie
• Rugaciunea Sfantului Efrem Sirul talcuita de Olivier Clement
  Publicat in : Religie
• Rugaciunea
  Publicat in : Credinta
• Rugaciunea sotilor
  Publicat in : Credinta