Manastirea Gracanica este una dintre cele mai vechi si minunate manastiri ortodoxe din Kosovo, Serbia. Manastirea a fost intemeiata de catre regele sarb Stefan Milutin, in anul 1321. Gracanica este una dintre ultimele ctitorii ale regelui Milutin. Locasul de cult va fi declarat Monument de Cultura, de o exceptionala valoare, in anul 1990, acesta fiind protejat de autoritatile sarbe.

In data de 13 iulie 2006, Manastirea Gracanica a fost trecuta in lista Patrimoniului Mondial, de catre comisia UNESCO. Manastirea este trecuta in categoria Monumente Medievale din Kosovo, alaturi de Manastirea Visoki Decani, ambele categorisite drept monumente mondiale aflate in pericol.

Manastirea Gracanica este situata in localitatea omonima, Gracanica, care este o comunitate sarbeasca aflata la o distanta de numai 5 kilometri de Pristina. In imediata apropiere a manastirii se afla asezarea Lipljan, adica antica localitate romana Ulpiana, ce a servit pentru o vreme drept resedinta episcopala.

Manastirea Gracanica - scurt istoric

Manastirea Gracanica a fost construita pe ruinele unei mai vechi biserici, datand de prin secolul al XIII-lea, inchinata Maicii Domnului, care, la randul ei, a fost construita pe ruinele unei basilici cu trei nave datand inca din secolul al VI-lea.

Pe peretele sudic al capelei din Manastirea Gracanica se afla scrisa pisania regelui sarb Stefan Milutin. Printre mai multe lucruri, pisania marturiseste si acestea: "Am vazut ruinele si decaderea bisericii inchinate Maicii Domnului din Gracanica, din Episcopia de Lipljan, drept pentru care am construit-o din nou, de la pamant, apoi am zugravit-o si am decorat-o, atat in interior, cat si in exterior."

Din vechea vatra monahala de la Gracanica nu se mai pastreaza decat biserica centrala, imensa si impresionanta. Pridvorul si turnul manastirii au fost adaugate cateva decenii mai tarziu, avand drept scop protejarea frescelor de pe fatada vestica a bisericii.

Naosul bisericii a fost grav avariat, de catre turci, in mod repetat, intre anii 1379-1383, cand turnul manastirii a fost daramat, iar o colectie valoroasa de manuscrise si vechi obiecte de arta bisericeasca au fost incendiate. Pronaosul a fost reconstruit in anul 1383. Iarasi, manastirea va avea de suferit de pe urma Razboiului din Kosovo (1389).

In vremea dominatiei otomane, Manastirea Gracanica a devenit un deosebit de important centru cultural. In vremea mitropolitului Nikanor (1528-1555), mai multe icoane au fost pictate si asezate pe catapeteasma Sfantului Altar. Totodata, cu ajutorul unei tiparnite, Nicanor a tiparit mai multe carti de slujbe si cu continut duhovnicesc.

Usile Imparatesti ale Altarului au fost lucrate in anul 1564, la cerinta mitropolitului Dionisie, a carui moarte este reprezentata intr-o fresca din naos.

Lucrari masive de restaurare au avut loc din purtarea de grija a patriarhului Macarie Sokolovic. Toate deschizaturile din pridvor au fost zidite si imbracate cu vestminte de fresca. Frescele de aici au fost savarsite in anul 1570.

Datorita patriarhului Paisie, biserica si-a capatat un nou acoperis, din placi groase de plumb. Tot in acea vreme, in anul 1620, biserica a fost incununata cu o noua Sfanta Cruce, tot din plumb. Sfantul Altar a fost incununat cu o noua Sfanta Cruce, asezata in varful catapetesmei.

Manastirea Gracanica a fost supusa unor noi daune spre sfarsitul secolului al XVII-lea, in urma luptelor dintre Liga Sfanta si turci, dupa cel de-al doilea asediu al Vienei, cand sarbii au tinut parte crestinilor, iar nu paganilor. Turcii au furat crucea de plumb a bisericii, au indepartat lespezile din podeaua bisericii si au furat si vistieria manastirii, ascunsa aici de catre patriarhul Arsenie al III-lea.

Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, manastirea din Gracanica a fost reinnoita si repopulata cu o obste de maici, de atunci ea functionanad neincetat ca sfant locas de rugaciune.

Dupa luptele din Kosovo (1999), episcopul Artemie de Raska si Prizren si-a mutat scaunul de resedinta din Prizren in aceasta manastire mareata. Incepand cu aceasta data, Manastirea Gracanica a ajuns nu numai cel mai valoros locas duhovnicesc al tuturor sarbilor din Kosovo, dar si cel mai puternic centru national si politic al lor.

Manastirea Gracanica - arhitectura si frescele

Manastirea Gracanica reprezinta culmea artei medievale sarbe, tributare traditiei bizantine. Biserica a fost construita din piatra si caramida, asezate in randuri succesive. La sfarsitul secolului al XIV-lea, un pridvor cu arce duble a fost adaugat bisericii. Arcele au fost insa acoperite in secolul al XVI-lea, cand au fost si zugravite cu fresce.

Biserica cea mare are forma de cruce dubla inscrisa, una asezata in interiorul celeilalte, cea interioara fiind verticala si sprijinatoare a cupolei centrale. Domul central se sprijina pe patru coloane izolate. In cele patru colturil ale crucii celei mici, patru domuri incununeaza intreaga constructie.

Absidele in trei laturi, dintre care cea a Sfantului Altar fiind cea mai mare, sunt zvelte si solide. Diaconiconul si Proscomidiarul, doua incaperi auxiliare ale Sfantului Altar, sunt separate de Altar prin pereti intregi. Intre naos si pronaos se afla o serie de coloane de piatra foarte inalte.

In biserica pot fi vazute trei randuri de fresce distincte. Cele mai vechi fresce sunt cele aflate in naos, in timp ce alte doua categorii de fresce pot fi gasite in pronaos. Frescele au fost zugravite intre anii 1321-1322, ele fiind foarte bine pastrate pana astazi.

Scenele din pronaos cuprind Arborele lui Iesei si Calendarul Sfintilor.

Cele mai minunate fresce din Manastirea Gracanica sunt cele care infatiseaza Sarbatorile Imparatesti, Patimile si Minunile Mantuitorului. Pe peretii interiori ai pronaosului se afla zugravite chipurile ctitorilor: regele Milutin si sotia lui, regina Simonida, alaturi de regina Elena de Anjou (mama regelui) infatisata ca maica, in vreme ce Milutin este si el infatisat tot ca monah.

Deosebit de valoroasa este fresca numita Dinastia de Nemanja, care infatiseaza genealogia maretei familii, aceasta fiind prima si cea mai veche infatisare a ei. Genealogia incepe cu Stefan Nemanja si termina cu regele Milutin.

In pronaos se mai afla si o minunata si ampla fresca a Judecatii de Apoi. Frescele cu viata Sfantului Nicolae se afla zugravite in paraclisul dinspre nord, in vreme ce peretii celui dinspre sud sunt imbracati cu scene din Vechiul Testament, din viata Mantuitorului si a Maicii Domnului.

Zugravii ce au lucrat capodoperele de la Gracanica se numeau Mihail si Eutihie, ei fiind ajutati de ucenicii lor.

In pronaos se mai afla si alte minunate fresce, lucrate in anul 1570. Acestea au fost cerute de catre patriarhul Macarie Sokolovic. Tot aici se mai afla si unele fresce mai vechi, datand chiar de pe la sfarsitul secolului al XIV-lea si inceputul celui de-al XV-lea, printre care: Botezul lui Hristos, Imnul Acatist al Maicii Domnului, alaturi de Sinoadele Ecumenice.

Alte doua minunate fresce din Gracanica sunt Doxologia Maicii Domnului si Procesiunea Arhiepiscopilor Sarbi, incepand cu Sfantul Sava si terminand cu patriarhul Macarie Sokolovic. Partea sud-estica a pronaosului pastreaza si scena cu Adormirea Mitropolitului Dionisie.

Frescele din Manastirea Gracanica sunt considerate a fi cele mai valoroase exemple de arta bisericeasta din perioada regelui Milutin, ele fiind caracterizate de influentele lor bizantine, specifice perioadei renasterii paleologe.

Teodor Danalache

• Manastirea Ravanica
  Publicat in : Biserica in lume
• Manastirea Visoki Decani
  Publicat in : Biserica in lume
• Manastirea Zica
  Publicat in : Biserica in lume
• Manastirea Crna Reka
  Publicat in : Biserica in lume
• Manastirea Zavala
  Publicat in : Biserica in lume