Manastirea Pustinja se afla la aproximativ 20 de kilometri distanta de orasul Valjevo, Serbia. Manastirea sta ascunsa intr-o mica vale, inconjurata de dealuri abrupte si impadurite, la poalele muntilor Povlen. Manastirea este asezata pe defileul raului Jablanica, la intrarea pe valea Pustinja, in imediata apropiere a satului Pocuta. In fiecare zi, din Valjevo spre Pocuta, pleaca patru autobuze. Din satul Pocuta si pana in curtea manastirii se parcurg pe jos cei trei kilometri distanta.
Numele manastirii inseamna "pustietate", "loc izolat", "sihastrie". Pana acum mai bine de 50 de ani, manastirea era necunoscuta multora, prea putini stiind cum se ajunge la ea, nici un drum neexistand in zona. La aceasta se ajungea pe o carare ingusta si tainica, cunoscuta pe atunci de prea putini.
Manastirea Pustinja - scurt istoric
Istoria manastirii nu este cunoscuta cu exactitate. Prima atestare documentara a Manastirii Pustinja dateaza din anul 1572. Biserica centrala a manastirii este inchinata Intrarii in Biserica a Maicii Domnului, potrivit legendelor locului, aceasta fiind construita in vremea domniei despotului sarb Draguti, in secolul al XIII-lea.
Se stie deci ca aceasta manastire a fost zidita pe ruinele unei mai vechi biserici ortodoxe, undeva prin secolul al XIII-lea sau al XIV-lea. Sapaturile arheologice efectuate la manastire au scos la lumina ruinele vechii biserici ortodoxe, aflata sub cea noua, cat si un mormant, mai vechi decat prima biserica.
Prin partile locului circula o legenda care spune ca Manastirea Jovanje, Manastirea Gracanica si Manastirea Pustinja au fost construite de catre trei frati. Cea din urma a fost construita de catre cel mai mic dintre frati. Cand au teminat de zidit bisericile, fiecare a mers la celalalt, spre a vedea rezultatul. Cand cei doi frati mai mari au ajuns la Manastirea Pustinja, uimiti de frumusetea acesteia, ei au rostit un blestem, zicand: "De ce nu ne-ai spus si noua ce biserica frumoasa vei zidi? Pentru aceasta, sa ramana pustiita."
In vechime, pana acum vreo 50 de ani, la Manastirea Pustinja nu se putea ajunge decat pe o poteca ingusta si salbatica. Abia in anul 1962 a fost construit un drum pietruit, din satul Pocuta si pana in curtea manastirii.
In pofida accesului dificil spre aceasta, turcii otomani au atacat-o de mai multe ori. Manastirea Pustinja a fost grav avariata in anul 1683, in cadrul invaziei otomane inspre Viena. Manastirea a ajuns pustie in vremea Rascoalei Koca, dupa ce Busatli Pasha a incendiat-o.
Partea medievala a manastirii este construita din piatra, iar acoperisurile din lemn de stejar. Partea cea noua a manastirii, cea din partea stanga a intrarii in curte, a fost construita in anul 1848. Vechile cladiri monahale au fost distruse in anul 1788, manastirea fiind si ea parasita.
Clopotnita manastirii a fost adaugata acesteia undeva prin secolul al XIX-lea. Chiliile au fost reconstruite in anul 1953, incepand cu anul 1965, acestea fiind ocupate de o obste de maici. In curtea manastirii, in partea dreapta, se afla un izvor de apa, fantana acestuia fiind datand inca din anul 1902.
Biserica centrala a manastirii este zidita in stilul arhitectural specific Scolii sarbesti Rasca, din piatra si lemn. Singura turla a bisericii are ferestre inguste. Pridvorul cu turla, asezat in partea vestica a bisericii, dateaza din anul 1848, el fiind parca atasat bisericii.
Interiorul bisericii a fost amenajat, cu sculptura si fresce, intre 15 martie si 25 iunie, in anul 1622, in vremea staretului Ioanichie Bitojevic, dupa cum se poate citi in pisania asezata deasupra usii de intrare in biserica. Zugravii Nicolae si Iovan s-au semnat in nisa de la Proscomidiar, in Sfantul Altar, pe fresca in care apare mormantul in care este asezat Hristos. Pe usile Imparatesti ale Altarului, sub scena cu Buna Vestire, apare hramul bisericii, anume Intrarea in Biserica a Maicii Domnului, in urma ei venind o ceata de fecioare intelepte.
Desi nu sunt tot atat de vechi precum alte fresce din Serbia, frescele acesteia sunt si ele de o calitate deosebita, ele fiind foarte bine pastrate. Frescele medievale acopera atat intreg interiorul, cat si fatada bisericii, aceperita insa de pridvorul cel nou. Pe fatada noridca este asezata o fresca in care Maica Domnului il tine in brate pe Pruncul Hristos, icoana fiind cunoscuta drept "Grabnic Ajutatoarea".
Pe peretele sudic, langa fresca in care staretul Ioachim inchina modelul in miniatura al bisericii Maicii Domnului, se afla zugravit Sfantul Antonie, iar pe peretele vestic, ca si paznic al intrarii, este zugravit Sfantul Arhanghel Mihail, cu sabia acestuia de foc.
Biserica are un iconostas zidit din caramida, lucru foarte neobisnuit pentru aceste meleaguri. Frescele care ii infatiseaza pe Sfantul Ioan Botezatorul, "inger cu aripi", si pe Sfantul Martir Silvestru, sunt extrem de importante, ele nemaiputand fi gasite nicaieri in Serbia.
Teodor Danalache
-
Manastirea Debra Damo
Publicat in : Biserica in lume -
Skellig Michael
Publicat in : Biserica in lume -
Manastirea Crna Reka
Publicat in : Biserica in lume -
Panaghia Eleousa - sihastria ascunsa a Maicii Domnului
Publicat in : Biserica in lume -
Manastirea Prislop (Silvasul de Sus)
Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.